Comparație între sculptura Greciei Antice și cea a Romei Anticeie între sculptura Greciei Antice și cea a Romei Anticei

cea a Romei Antice

Greci i Roma sunt ări mediteraneene, suficient de asemănătoare ca civiliza ii i din punct
de vedere latitudinal .Este posibil ca cultura greacă să fi avut o influen ă mai mare asupra
dezvoltării culturii romane în virtutea dezvoltării sale timpurii i a culturii romane ca i cum ar fi
mo tenit trăsăturile sale, a fost dezvoltarea lor logică i a adăugat multe caracteristici noi. Deci,
atunci când te ui i la cultura romană, pute i spune adesea că cultura greacă are caracteristicile
asemănătoare. În unele cazuri, culturile lor pot fi chiar considerate ca fiind o cultură comună
greco-romană. Sub influen a civiliza iei primitive, cultura antichită ii a adus o contribu ie uria ă
la dezvoltarea culturii mondiale. Monumentele arhitecturii i sculpturilor, capodoperele picturii
i poeziei care au venit în fa a noastră sunt dovezi ale nivelului ridicat de dezvoltării culturale.
Ele nu sunt doar importante ca opere de artă, ci i de semnifica ie socială i morală. Pe solul
culturii antice, au apărut i au început să se dezvolte categorii de gândire tiin ifică, iar
antichitatea a contribuit la dezvoltarea astronomiei i a matematicii. Acesta este motivul pentru
filosofia antică i tiin a, ce a jucat un rol atât de important în apari ia tiin ei noi i dezvoltarea
tehnologiilor. În general, cultura antichită ii a fost baza dezvoltării ulterioare a culturii mondiale.
Cel mai bogat patrimoniu cultural al Greciei i Romei nu poate fi descris pe deplin, cu excep ia
caracteristicilor principale ale acestor două culturi.

În acela i timp, au existat multe diferen e semnificative între cele două civiliza ii. Cultura
greacă antică avea un început individualist distinct. Contradic ia culturii Greciei antice i natura
liberă a culturii sale se datorează în mare parte faptului că grecii nu au copiat alte popoare, ci s-
au bazat pe propriile lor idei, aceasta a fost măre ia lor. Caracterul vechilor romani era diferit de
cel al grecilor. Perspectiva romanilor a fost mult mai prozaică decât a grecilor . În felul lor era un
sentiment de nechibzuin ă, dar i de artificialitate. Cultura romană a dat lumii bazele civiliza iei
prin sistemul său de statalitate.

Sculptura Greciei antice are ca bază cultul i înfă i area zeilor i eroilor, inspirate din
mitologie. În timpul perioadei arhaice în sculptură există o tendin ă de a transfera volumul
corpului, echilibrul armonic al formelor, unui ritm rafinat. Apare un zâmbet arhaic, perfec ionând
fe ele statuilor, transformând idolul într-o imagine generalizată a persoanei în eleasă ca fiind cea
mai mare valoare estetică. În acela i timp, se dezvoltă sculptura monumentală, care decorează
clădiri arhitecturale. Aici, topografia joacă un rol crucial, oferind mai multe oportunită i decât
statui pentru compozi ii narative pe teme mitologice. La începutul secolului al V-lea î.HR. există
un interes special în transmiterea veridică maximă a mi cării Miron «Dorifor», ceea ce constă în
pozi ia de «contrafpost» - sprijin pe un picior. Sub masca acestui atlet sunt accentuate ideile
grecilor despre perfec iunea fiin ei umane . Sculptura greacă nu i-a pierdut perfec iunea creând
o pozi ie mai pasionată, îmbibată de drama operei, accentuând frumuse ea senzuală ,Scopas
«Menada» - pozi ie dificil de răsucit. Exemple de opere ce au rămas în istorie precum :Venus din
Milo, Apollo din Belvedere, Victoria din Samotrace, Grupul Laocoon, Colosul din Rodos .

În Roma antică sculptura era în mare parte limitată la relieful istoric i portret, apare un "bust"
- o imagine pompoă care nu era prezentă în Grecia.

Portretul sculpturii romane este una dintre cele mai semnificative perioade în dezvoltarea
portretului mondial, acoperind aproximativ cinci secole, caracterizat prin realism extraordinar i
dorin a de a transmite caracterul portretului; În artele plastice antice romane, este unul dintre
primele genuri în ceea ce prive te calitatea. Potrivit cercetătorilor, această perioadă a pus bazele
dezvoltării ulterioare a portretului european realist. Marea majoritate a imaginilor sunt realizate
în marmură, iar imaginile din bronz se găsesc care au supravie uit în număr mai mic. De i multe
portrete romane sunt identificate cu indivizi specifici, sau au o inscrip ie directă care indică cine
a fost modelul lor, nu rămâne nici un nume de portret roman.

Astfel, în sculptura Greciei antice i a Romei, genul principal a fost portret. Dar în Grecia erau
zei i eroi imaginari, iar la Roma erau împăra i i domni războinici. Sculptura romană a continuat
tradi ia Greciei, consolidând realismul. Principala sa caracteristică a fost dorin a de a transmite
similitudinea portretului i caracterul, individualitatea modelului, în timp ce statuile grece ti au
fost dominate de conceptul de frumuse e ideală i propor ii armonioase.