Școala

E. Durkheim definea şcoala ca fiind “un grup social care are o unitate
şi o fizionomie proprie”. Şcoala îndeplineşte caracteristicile specifice
organizaţiilor. Acestea ar fi :
- întreţine multiple relaţii cu mediul extern.
- are două funcţii : una primară, de formare a elevilor şi integrare a
lor în societate; alta secundară, furnizând populaţiei din zonă modele
comportamentale.
Dicţionarul de sociologie Oxford înţelege prin școală deopotrivă
instituţie şi metodă de educaţie, proces de administrare a cunoaşterii
acceptate din punct de vedere social, implicând un curriculum şi o
pedagogie aprobate, un corp didactic salarizat, participare obligatorie la
cursuri a elevilor şi împărţirea în grupe de învăţare
Trebuie avut în vedere faptul că școala constituie un agent al
socializării prin care elevii dobândesc comportamentele necesare pentru
participarea la viaţa socială. De fapt, principala funcție a educației este
fomarea și dezvoltarea personalității în vederea integrării sociale, funcţie
care poate fi realizată prin intermediul:
- funcției culturale a educației (prin intermediul valorilor spirituale
preluate pedagogic din toate domeniile cunoaşterii umane);
- funcției politice a educației (formarea personalităţii trebuie să se
bazeze pe valorile moral civice care reglementează raporturile noastre cu
noi înşine şi cu ceilalţi);
- funcției economice a educației (formarea personalităţii trebuie să se
bazeze şi pe valorile implicate de educaţia economică).
 Evoluţia socială a educaţiei pune în evidenţă existenţa mai multor
forme de educaţie. Astfel, în funcţie de modul în care se realizează, se
poate vorbi despre educaţie formală, nonformală şi informală.
Educația formală (educaţie şcolară) conţine activităţi cu conţinut
pedagogic specific desfăşurate în instituţii organizate la nivelul sistemului
de învăţământ, grădiniţe, şcoli primare, şcoli gimnaziale, şcoli de artă şi
meserii, licee, colegii tehnice şi universitare,facultăţi, centre de formare şi
perfecţionare etc.
Educația nonformală conţine activităţi cu conţinut pedagogic specific
care completează educaţia formală, darse realizează într-un cadru flexibil,
dar organizat în interiorul sistemului de învăţământ, în afara acestuia:
cercuri extraşcolare, concursuri, olimpiade şcolare, ansambluri artistice,
sportive, excursii etc. Aceste activităţi au un caracter opţional/facultativ.
Se vorbeşte astăzi tot mai mult despre un nou tip de educaţie,
educația informală. Aceasta nu angajează activităţi cu conţinut pedagogic
realizate de cadre calificate în acest sens, ci influenţele pedagogice sunt
exercitate spontan, de la nivelul întregii societăţi: familie, comunitate locală,
grupuri sociale, mass-media etc.
Analiza macrosociologică a educației, la nivel de sistem, echivalează
cu studierea educaţiei din perspectiva organizării instituţionale la scara
întregii societăţi, fiind vorba, în fapt, despre sistemul de educație și sistemul
de învățământ.
Etape în ocuparea unui loc de muncă