CARACTERIZAREA PERSONAJULUI PRINCIPAL

HARAP-ALB

Harap-Alb este personajul eponim al basmului, un fecior de crai care este prezent în

toate momentele subiectului deoarece este personaj principal. Feciorul de crai este personajul
pozitiv care aparține sferei realului pentru că nu are nicio calitate supranaturală.

Personajul principal întruchipează principii morale precum: curajul, prietenia,

generozitatea, ospitalitatea, condamnând răutatea, nedreptatea și minciuna. Harap-Alb este
conturat atât prin modalități de caracterizare directă realizate de către narator „fiul craiului”,
„boboc în felul său”, „naiv”,  cât și prin autocaracterizare și caracterizare indirectă ce reiese
din nume, limbaj, gesturi, fapte.

Basmul „Povestea lui Harap-Alb” poate fi considerat un bildungsroman ce urmărește

formarea spirituală și morală a feciorului de crai, pregătindu-l pentru a deveni împărat, iar
călătoria pe care o face devine simbolică. Morala basmului este enunțată chiar la început de
către crai : ”Când vei ajunge și tu odată mare și tare vei crede celor asupriți și necăjiți
pentru că știi acum ce e necazul”. Basmul urmărește drumul simbolic al lui Harap-Alb de la
naivitate, lipsa experienței, la maturitate și înțelepciune. Probele la care este supus sunt menite
să-i însușească calitățile de care are nevoie un împărat. Erou în formare, Harap-Alb se
aseamănă cu Nică din Amintiri din copilărie, fiind prototipul neexperimentatului, slab de
înger, fricos ca o muiere.

Trecând peste toate probele care îi ies în cale, Harap-Alb învață să prețuiască prietenia,
să respecte cuvântul dat și să asculte de sfaturile părintești. Când pleacă de la curtea tatălui
său pentru a ajunge la Împăratul Verde, eroul nostru nu are nume. Apelativul de Harap-Alb îl
dobândește după ademenirea în fântână, o altă valoare simbolică a morții și a învierii.

Harap-Alb este un oximoron, un paradox literar care face trimitere la faptele și

proveniența care-i vor schimba destinul. Devenit sluga Spânului, acesta dovedete loialitate și
supunere. Faptele eroului rămân la limita umanului iar probele care depășesc această limită
sunt îndeplinite cu ajutorul altor personaje: cei cinci monștrii simpatici, Crăiasa Albinelor,
Crăiasa Furnicilor.
 La finalul călătoriei inițiatice, Harap-Alb cunoaște dragostea pentru fata Împăratului
Roșu, care vine din aceeași lume cu el, pregătindu-l pentru căsătorie, un reper final al
aventurii sale.