Plan terapeutic

M. C este o fată în vârstă de 20 de ani, studentă la drept în anul 2 din Piteşti. Mai are un
frate mai mic în vârstă de 16 ani şi locuieşte cu părinţii. Din observaţiile făcute de prieteni şi
rude, se poate spune că M. C. suferă de cinofobie, fapt ce îl admite.
M. este o fată cu o personalitate dezvoltată armonios, extravertă, foarte comunicativă, şi
care obişnuieşte să aibă mulţi prieteni.
Când interacţionează cu un câine are intenţia să se ascundă după cineva, transpiră, devine
foarte tensionată muscular şi psihologic şi manifestă palpitaţii împreună cu o creştere a tensiunii
arteriale. Reacţia ei este diferenţiată în funcţie de mărimea şi aspectul general al câinelui.
Manifestă reacţii de teamă chiar şi atunci când câinele este prietenos jucăuşi.
Ca obiectiv al şedinţelor terapeutice, ne propunem să creştem gradul de toleranţă al
clientului faţă de câini. De asemenea o gestionare mai eficientă şi o înţelegere a reacţiilor faţă de
câini, reprezintă un obiectiv important. Aceste obiective, dacă sunt atinse, se pot observa în
reacţia lui M. C. faţă de câini. În limbaj comun, rezolvarea fricii faţă de câini reprezintă
obiectivul principal al şedinţelor psihologice
Şedinţa 1
În prima şedinţă s-a realizat o relaţie de încredere reciprocă între terapeut şi client. S-au
obţinut de asemenea informaţii despre motivul venirii la cabinetul psihologic şi cauzele
percepute de client pentru fobia în cauză.
Ca obiectiv s-a încercat convingerea clientului că are o problemă nu foarte seroasă, dar
care necesită ajutor de la un specialist.
M.C. susţine că totul a început când a avut o experienţă traumatizantă cu un câine care a
încercat să o muşte. Avea 6 sau 7 ani, şi se juca pe afară când un câine a început să se apropie de
ea lătrând. Îşi aminteşte că tatăl ei era la fereastră când a început câinele să latre. A fost salvată
de un rup de copii mai mari care erau mai aproape. Puţin timp mai târziu a ajuns şi tatăl ei.
Şedinţa 2
Odată ce s-a determinat motivul venirii la cabinet se poate determina un obiectiv al
acestei şedinţe. Acesta reprezintă conştientizarea lui M. C. că frica ei de câini nu este justificată
şi nu ar trebui să existe.
 Pentru a atinge acest obiectiv s-a folosit o tehnică ce implică imaginarea unei poveşti cu
un copil ce a fost speriat de un adult în timp ce se juca cu un iepuraşi. S-a subliniat faptul că
respectivul copil a asociat sperietura cu animalul şi astfel s-a creat o frică nejustificată de iepuri.
C. a realizat că frică ei nu reprezintă o teamă justificată şi că ar trebui să fie doar precaută
cu unii câini fără să aibă o reacţie atât de dramatică, şi care de altfel nu o ajută să gestioneze
situaţia.
Şedinţa 3
In şedinţa 3, obiectivul îl reprezintă familiarizarea persoanei cu fobiile şi problemele altei
persoane şi încercarea de a creşte toleranţa fată de câini. S-a încercat astfel descrierea trăirilor
unei persoane ce suferă de claustrofobie. Pentru că M. C. nu suferă de această fobie, a fost relativ
uşor să se realizeze iraţionalitatea şi în acelaşi timp similaritatea reacţiilor.
În această şedinţă clientul realizează că se ascunde după alţi oameni atunci când vede un
câine în faţa ei, pentru că este felul în care a rezolvat problema prima dată când un câine a
încercat să o atace.
S-a încercat o anumită abordare, „terapia prin expunere” şi s-a explicat în ce constă şi ce
se urmăreşte M. C. a argumentat că având în vedere că nu manifestă simptomele fobiei faţă de
fotografii sau faţa de căţei mici, nu consideră această abordare eficientă pentru ea.
Şedinţa 4
Obiectivul în reprezintă familiarizarea clientului cu diferite tehnici de relaxare.
S-a folosit astfel desensitizarea sistematică, terapie ce implică, folosirea de tehnici de
relaxare în situaţii care determină panica şi teama iraţională. Astfel i s-a cerut să îşi imagineze o
situaţie ce implică un câine, de exemplu să fie într-o cameră singură cu un câine. După ce se
observă reacţiile de anxietate, se trece la tehnicile de relaxare pentru a readuce teama la un nivel
rezonabil de scăzut.
Şedinţa 5
Ca obiectiv s-a încercat conştientizarea persoanei de progresul realizat în ultimele
săptămâni şi familiarizarea mai profundă cu tehnicile de relaxare.
Întărirea încrederii in propriile forţe şi încredinţarea confirmată atât intrinsec cât şi
extrinsec (de câtre terapeut şi prieteni) ajută la rezolvarea problemei pentru care clientul a venit
la cabinet.
Şedinţa 6
 In ultima şedinţă, a fost adus un câine de statură medie, care era dresat să latre sau sa fie
prietenos. Obiectivul a fost încurajarea lui M. C. să aplice tehnicile învăţate într-un context uşor
de controlat şi sigur. I s-au explicat talentele câinelui (faptul că este dresat şi foarte ascultător) şi
i s-a prezentat un videoclip cu acel câine. Având vedere că reacţia clientului a fost pozitivă,
câinele a fost introdus în cabinet. La comanda ei, câinele a început sa dea din coadă. Mai târziu,
i-sa dat comanda să latre. Pentru că M. C se simţea în control şi datorită tehnicilor învăţate, nu a
mai manifestat reacţiile descrise în prima şedinţă.