r

ilo
nt
e
Medicina românească

ud
st
ul
uz
pt
 Medicina geto-dacică - Medicina sacerdotală

• medicina era practicată de preoţi.

r
ilo
• o parte dintre aceşti sacerdoţi, ca şi marele preot
(regele însuşi, deseori, fost mare preot) erau medici.

nt
• Zamolxis - se spune că a fost medic.

e
ud
• preoţii care rămâneau la curte, dar şi cei retraşi pe
vârfuri de munte pentru reculegere se îndeletniceau

st
cu filozofia, astronomia şi medicina.
• denumiţi ktistai (”întemeietorii de neam”, sectă de
ul
pustnici daci care se crede că practicau medicina),
uz

polistai (”întemeietorii orașelor”, erau învățătorii)

sau kapnobatai (”cei ce umblă prin nori”, trăiau pe
pt

vârfurile munților)
 Medicina geto-dacică - Medicina sacerdotală
Zeităţi:
•

r
zeului trac Orfeu

ilo
– i se dedicau incantații numite de greci epodai,
– Euripide în tragedia Alcesta şi Hecuba
– Clement Alexandrinul le considera "epodai sănătoase" (N.Iorga)

nt
• cult al zeilor - destul de discret

e
– nu s-au găsit statui, ci numai medalioane ale divinităţilor.
• zeiţa Bendis,

ud
– un fel de Diana tracă,
– venerată ca marea meşteră a farmecelor.
• zeul Darzos
–
st
identificat, după ocupaţia romană, cu Hercule neînvinsul,
ul
– izvor al forţei şi al sănătăţii.
• cultul lui Asclepios
uz

– provenea, se pare, din Tracia.

– savantul bulgar Decev: Asclepios - zeu traco-get.
• Telesfor
pt

– divinitatea convalescenţei,
– de origine tracă.
 Medicina geto-dacică – Preoți-vindecători
– Erau preoţi şi medici în acelaşi timp

r
• îmbinau elementele şamanice cu medicina.

ilo
• aplicau tratamente practice:
– plante medicinale fie interveneţii chirurgicale,
• practicau şi ritualuri de vindecare, descântece şi încercau să scoată

nt
demonii din bolnav.
– ”Vraciul vindecător, pe lângă descântece, ştia să dreagă fracturi, să facă

e
masaje, să deschidă abcese. El cunoştea efectul tămăduitor al plantelor, al
apelor vindecătoare şi multe altele”, Ion Horaţiu Crişan, în ”Spiritualitatea

ud
geto-dacilor”.
– aveau şi noţiuni moderne de medicină
• consultarea pacientului în ansamblu,

st
• importanţa vindecării psihicului = ”suflet”.
• descrisă de Platon - redă discuţia cu un medic-preot geto-dac.
– ”Aşa cum nu trebuie să încerci a vindeca ochii fără să vindeci capul şi nici
ul
capul fără trup, la fel nici trupul fără suflet, iar tocmai aceasta este pricina
pentru care cele mai multe boli rămân nevindecate de medicii greci, faptul că
uz

ei nu ţin seama de întregul a cărui îngrijire ar trebui să o întreprindă[...]. Toate

se trag din suflet, atât cele rele, cât şi cele bune ale trupului şi ale fiinţei
noastre întregi, revârsându-se din suflet, aşa cum se răsfrâng de la cap
asupra ochiului. Ca urmare, mai ales sufletului trebuie să-i dăm îngrijire dacă
vrem ca deopotrivă restul trupului şi capul să o ducă bine”, scria Platon în
pt

”Dialoguri.
– Preoții luii Zalmoxis - erau şi medici.
• Deceneu, Comosicus.- dintre cei mai buni preoţi-medici daci
 Medicina geto-dacică - tratament
• mersului astrelor
– calendarul de piatră de la Grădiştea Muncelului
– situat pe un munte sfânt al dacilor

r
• magie

ilo
– Pliniu cel Bătrân: medicina tracilor era dezbărată de magie
• concepţia "integralistă";

nt
– Platon: Socrate cunoscuse la oaste un medic trac, ucenic al lui
Zamolxis,
• să îngrijească şi să lecuiască corpul în întregime, chiar dacă

e
numai o parte a acestuia era suferindă.
• Criton, medicul împăratului Traian,

ud
– îi acuza pe preoţii daci că-şi menţin puterea asupra poporului prin
vrăjitorii,
– Criton era cunoscut ca fiind aprig duşman al dacilor.

st
• "vrăjitorii"
– "tăbliţe tracice pe care era scris cuvântul lui Orfeu",
– tăbliţe păstrate se pare în anumite sanctuare din munţii Balcani, dar
ul
poate şi prin Carpaţi.
• utilizau amulete
uz

– cu chip de animale (mai ales de mistreţ),

– confecţionate din mărgean sau chihlimbar din munţii Buzăului.
• apelor termale
pt

• Călan, Geoagiu şi Băile Herculane, în scopuri terapeutice.

• Plante:
– calităţile tămăduitoare ale ierburilor şi arbuştilor,
 Medicina geto-dacică - Medicina laică
CHIRUGIA
• executau trepanaţii craniene,

r
ilo
– cu ajutorul unor fierăstraiaşe,
– de tipul celui descoperit în 1953 la Galaţii Bistriţei,

nt
– având o lamă semilunară montată pe un mâner de lemn
• pe şantierul arheologic al cetăţii dacice de la Grădiştea

e
Muncelului s-a găsit, în 1955,

ud
– o trusă chirurgicală formată dintr-o casetă de lemn ferecată
– conţinând câteva instrumente: o pensă, o lamă de bisturiu,

st
o placă de cenuşă vulcanică (pentru pulverizarea răşinilor -
cu efect cicatrizant), câteva ceşcute cu alifii.
ul
– Chirurgul putea fi un practician din Sarmisegetuza.
IGIENA
uz

• instalaţii și cisterne de păstrat apa de băut

– alimentate din izvoare din care apa cobora prin olane de pământ
pt

ars, protejate de jgheaburi de lemn.

• pentru deşeuri aveau gropi speciale
 Medicina geto-dacică - tratamente
Plantele medicinale
• frecvent utilizate;

r
• la câteva secole după cucerirea Daciei de către romani

ilo
– numele multor plante este dat în limbile latină şi greacă, dar şi în cea "dacică".
– probabil că scribii, ei înşişi botanişti, erau originari din Dacia

nt
– şi cunoşteau denumirile locale ale plantelor, sau, eventual, poate că botanica
medicală dacică se bucură de atâta prestigiu, încât era nevoie să se consemneze în
tratate şi denumirea dacică.

e
• în secolele III-V termenii dacici figurează în copiile operelor:

ud
– Materia medica a lui Dioscoride şi Herbarius a lui PseudoApuleius
– Aceasta înseamnă că limba dacilor nu pierise, întrucât exista o populaţie care încă o
vorbea, ceea ce constituie încă o dovadă a continuităţii daco-romane pe pământul

st
nostru, după plecarea legiunilor” (C.Daicoviciu)
• denumirile dacice ale plantelor păstrate: riborastra = brusturele
• identificate 18 plante medicinale cu acţiune
ul
– calmant anestezică,
– cicatrizantă,
uz

– antiinflamatoare,
– expectorantă,
– antihelmintică
pt

– purgativă.
 Medicina geto-dacică - tratamente

• produse animale, organe şi umori,

r
• medicamente de origine minerală.

ilo
– praful de calcar: hemostatic,
– bureţii de mare uscaţi şi măcinaţi erau surse de iod,

nt
– cenuşa vulcanică - pe răni, grăbind cicatrizarea.
– Medicii strămoşilor noştri erau şi buni chirurgi, stăpânind tehnici de trepanaţie

e
craniană, realizate cu instrumente chirurgicale adecvate. Aveau şi reguli de igienă,
localităţile erau alimentate cu apă potabilă, iar pentru deşeuri aveau gropi speciale.

ud
st
ul
uz
pt
 MEDICINA ÎN DOBROGEA ANTICĂ
PARTICULARITĂŢI

r
• întretăierea culturii şi civilizaţiei getice cu cea greacă şi cea romană

ilo
• locuitorii băştinaşi erau din punct de vedere medical în stadiul empiric
• aveau divinităţi ca Darsos, identificat cu Hercule

nt
• au existat şi aspecte evoluate, științifice ale activității medicale

e
• grecii, atestaţi din secolele al VII-lea şi al VI-lea î.e.n.

ud
• expansiunea Romei începând cu secolul al II-lea î.e.n. va determina înflorirea provinciei
• unităţile militare romane au adus cu ele personal medical înfiinţând
”valetudinarii” sau infirmierii.

st
• în jurul castrelor originale sau stabilit aşezări civile, canabae, din care sau
dezvoltat apoi cetăţi. Inscripţiile latine nu ne oferă mai multe amănunte
ul
uz
pt
 MEDICINA ÎN DOBROGEA ANTICĂ
Cultul lui Apolo Tămăduitorul, cult originar din Ionia

r
• o inscripţie din secolul al V-lea,

ilo
• publicată de Pârvan,

nt
• menţionează numele unui preot a lui Apolo la Histria.
• formula de invocare a zeului medic

e
– se regăseşte în multe documente epigrafice,

ud
– inclusiv în celebru decret pentru Aristagoras, preot a lui Apolo.

• D.M.Pippidi

st
– a cercetat un document din secolul al III-lea e.n.
– formula citată
ul
– menţiunea despre un templu al zeului la Histria.

• Apolo
uz

– divinitatea luminii şi a colonizării,

– cel care purifică de molime,
– îndepărtează răul;
pt

– întruchipa ideea sănătăţii depline şi a perfectei armonii fizice,

– concretizată în formele statuare.
 MEDICINA ÎN DOBROGEA ANTICĂ
Cultul lui Asclepios

r
ilo
• în tezaurul statuar de la Tomis
– un Asclepios de marmură,

nt
– copie din secolele II-III e.n.

• la Capidava,

e
– aşezare de pe Dunăre

ud
– s-a găsit un fragment de sceptru cu şarpele lui
Esculap.

•
st
în aşezările greceşti din Dobrogea
– au existat instituţii medico-religioase de tipul
ul
asclepioanelor.
– Nessebar în Bulgaria.
uz
pt
 MEDICINA ÎN DOBROGEA ANTICĂ
Medici atestaţi epigrafic
• o inscripţie în onoarea unei preotese Aba, fiica lui Hecateu,

r
ilo
– darurile pe care le face: ”câte doi dinari de persoană preoţilor lui Poseidon, medicilor şi profesorilor.”

• medicul Agathenor, fiul lui Simylos,

nt
– cu prilejul unei acţiuni de binefacere
– într-un titlul onorific din secolul al III-lea î.e.n.

e
• medicul Diocles, fiul lui Artemidoros din Cizic,

ud
– chemat ca specialist de către histrieni
– ”În vremea preotului Histieu, fiul lui Micapelion, în luna tavreon, sfatul şi poporul, sub preşedinţia lui

st
Eupolem, fiul lui Cleomedon, şi la propunerea arhonţilor a decis: întrucât Diocles, fiul lui Artemidoros,
medic din Cizic, care a fost chemat de popor, a ţinut prelegeri şi s-a dovedit demn prin multele sale
cunoştiinţe în toate disciplinile practice şi prin aceasta a slujit poporului şi în alte boli, fiind
răsplatit…”
ul
• medic grec din Cizic (Marea de Marmara)
uz

– ţine prelegeri medicale (acroaseis), în calitate de profesor - medic

• medic grec, Kladaios,

– document găsit la Babadag şi publicat de Tocilescu.
pt

– cetăţean al Tomisului
 MEDICINA ÎN DOBROGEA ANTICĂ
• conducte bine lucrate care serveau la alimentarea cu apă a oraşelor

r
ilo
• peste 40 de apeducte, iar în oraşe exista un sistem de canalizare
• s-au identificat compartimente ale termelor clasice:

nt
– vestiar (apodyterium),

e
– camera cu aer cald (tepidarium),

ud
– baie cu abur (laconicum),
– bazin cu apă caldă (caldarium),

st
– bazin cu apă rece (frigidarium),
– subsoluri cu instalaţii de încălzire
ul
• la Tomis, Histria, Callatis, Tropaeum, Topalu, existau terme sau băi publice
uz

• existau băi publice şi în unele sate ca Petra: ”sătenii din Petra, care au refăcut
pentru sănătatea corporală baia ruinată”
pt
 MEDICINA ÎN DACIA ROMANĂ

r
Divinităţi

ilo
• Esculap

nt
• Serapis, Isis, Sabasius şi Hercule

e
• nimfele, în special cele ale izvoarelor tămăduitoare

ud
• cel mai mare număr de inscripţii închinate lui Esculap şi fiicei sale
Higeia sunt la Alba Iulia;

st
• unii cred că Apulum a fost patronat de Esculap;
• alţii cred că aici exista un templu sanatoriu
ul
• inscripţiile pomenesc despre poruncile date de zeu în somn,
preoţii aplicând tratamente medicale sau chirurgicale şi
uz

pretinzând recompense în numele zeului. Medicina se exercita

şi în alte temple cum sunt cel de la Zlatna sau Pautalia
(Bulgaria).
pt
 MEDICINA ÎN DACIA ROMANĂ
• Criton,

r
• medic personal al unui mare comandant roman

ilo
• a scris Geticele, din care s-au păstrat puţine
fragmente referitoare la lucrurile şi evenimentele

nt
văzute în Dacia.
• la Apulum a fost descoperită o inscripţie care

e
menţionează un medic, fără săi precizeze numele

ud
sau calitatea de civil sau militar
• Aemilius Deciminus, din legiunea Adiutrix a comandat un
sarcofag de piatră soţiei

st
• Marcus Valerius Longinus,
• medicul legiunii a VII-a Claudia, care a murit la
ul
Drobeta.
• a fost răsplătit de municipalitate cu ornamenta
uz

decurionalia.
• pentru servicii medicale aduse comunităţii
orăşeneşti
pt

• au existat probabil şi medici civili deşi documentele care îi

atestă sunt discutabile
 MEDICINA ÎN DACIA ROMANĂ

r
•

ilo
în amfiteatrul de la Sarmisegetuza
– au fost găsite instrumente medicale din argint, bronz sau fier,

nt
– probabil că exista şi un medic al amfiteatrului care se îngrijea

e
de gladiatori.

ud
• un alt cabinet medical funcţiona la Apulum
– în complexul băilor publice

st
– s-au descoperit numeroase instrumente medicale.
ul
• numărul mare al sondelor auriculare găsite pe teritoriul fostelor
oraşe romane ne arată faptul că existau şi medici specialişti
uz
pt
 MEDICINA ÎN DACIA ROMANĂ
• s-au descoperit 2 ştampile de oculişti, confecţionate din piatră
– numele oculistului, denumirea medicamentelor şi boala la care se folosesc

r
– se aplicau pe colirele proaspete

ilo
Ștampila de la Apulum
• aparţine medicului Titus Attius Divixctus şi cuprinde 4 reţete de colire:

nt
1. nardinum
– obţinut din sucul mai multor plante,
– prevalând extrasul de valeriană care se dizolvă în vin;

e
– folosit în conjunctivitele granuloase

ud
2. Dya smirnes,
– principiu activ myrha.
– Indicaţia “post impetum lippitudinis” = producerea unei noi inflamaţii
acute

st
– pentru a se obţine un proces de vindecare mai activ
3. sulfatul de cupru,
– în veteres cicatrices, adică în fazele înaintate ale trahomului
ul
4. colirul din tămâie, care se dizolvă în albuş de ou
– la conjunctivitele banale
uz

Ştampila de la Gârbou
• a aparţinut lui Publius Corcolonius şi conţine trei reţete de colire:
1. preparat din rostopasca şi opobalsamum, un extract din balsamodendron;
• era recomandat în caligo, adică în tulburarea vederii, de obicei prin întunecarea
pt

ei.
2. conţinea oţet
• recomandat în conjunctivita granuloasă.
3. preparat din carbonat de zinc şi sulfat de cupru sau fier dizolvate în oţet;
• recomandat pentru mărirea puterii vizuale.
 MEDICINA ÎN DACIA ROMANĂ

r
Instalaţii balneare

ilo
• în vechile staţiuni dacice de la Băile Herculane, Geoagiu, Călan

nt
• înfiinţate numeroase staţiuni noi la Buziaş, Govora şi Călimăneşti
• staţiunea cea mai importantă: cea de la Băile Herculane;

e
– prevăzută cu amenajări pentru captarea izvoarelor termale, bazine

ud
de diferite forme şi dimensiuni, conducte de teracotă, care
aduceau apa la bazine
– alături de acestea existau clădiri şi sanctuare închinate lui Hercule.
Instrumentele medicale
st
• sonde, spatule, instrumente auriculare, pensete, cleşti, bisturie,
ul
răzuitoare pentru tartru dentar, balanţe, biberoane din sticle sau lut
uz

ars.
Igiena
• au construit reţele de aprovizionare cu apă potabilă, canalizare pentru
pt

evacuarea reziduurilor, terme, apeducte, vor păstra ritul incineraţiei

 MEDICINA ROMÂNEASCĂ ÎN EVUL MEDIU

1. STAREA DE SĂNĂTATE A POPULAȚIEI

• s-a îmbunătățit datorită economiei de tip agrar și stabilității mai mari

r
ilo
din punct de vedere economic și politic față de perioada migrațiilor
• se introduc culturi noi: porumb, grâu, tutun, alături de mei și orz, se

nt
cresc vite, oi, porci, se dezvoltă albinăritul
• cea mai mare primejdie o reprezentau epidemiile, cele mai frecvente

e
fiind:

ud
– ciuma,
– lepra,
– tuberculoza,
st
ul
– pediculoza,
uz

– râia,
– erizipelul,
pt

– furunculoza,
– trahomul
 BĂILE TERAPEUTICE - ”FÂNTÂNILE TINEREȚII”

r
ilo
• Stăpânirii şi influenţei bizantine din veacurile V-IX, respectiv X-XV, îi
urmează dominaţia otomană între secolele XV-XIX

nt
• Băile turceşti înlocuiesc termele romano-bizantine

e
• Până în contemporaneitate, renumitele resurse climato-balneo-fizio-
terapeutice ale Dobrogei au fost tot mai bine cunoscute şi valorificate:

ud
soarele, apa, nămolurile

st
ul
uz
pt
 MEDICINA ROMÂNEASCĂ ÎN EVUL MEDIU
Ciuma
• ciuma neagră
– denumită astfel datorită caracterului exantemului și a letalității mari

r
– 1346 – a apărut în porturile Mării Negre

ilo
– 1349 - episcopul Dumitru al Oradei: "nemaipomenita ciumă care s-a ivit în anul
de față"
– cel mai important focar de infecție pentru ciumă era în Crimeea,

nt
• legături strânse cu porturile românești de la Dunăre;
• marfa odată ajunsă aici străbătea Țara Românească și ajungeau în

e
Transilvania prin pasul Rucăr

ud
• 1453
– ea dintâi mențiune documentară despre ciumă în Moldova este din Grigore Ureche numește
ciuma din 1522 "omor mare"

st
• în Pravile - soluția pentru ciumă: fuga
• domnitori ca Petru Șchiopul, Duca Vodă și Brâncoveanu au părăsit de frica ciumei capitala
• Miron Costin descrie simptomele ciumei la Ștefăniță- numit și Papură Vodă:
ul
– a căzut la grea zacere, cu "herbințeală", de "au stătut frănitic, adică buiguit de hire"; și "i-au
ieșit bolfă la o mână".
uz

– = febră, delir, Inflamatie a unui ganglion limfatic l

– primele măsuri raționale împotriva ciumei: la 1/2 sec. XVIII-lea: carantine
pt
 MEDICINA ROMÂNEASCĂ ÎN EVUL MEDIU
Ciuma
• o monedă (un ducar din vremea lui Radu I- 1377-1383)
– pe avers
• cruce cu brațele egale, terminate în flori de crin, între brațe litera a repetată de 4 ori;

r
– "Atha Gabor Leolam Adonai" = "Puternic vei fi Doamne în vecii vecilor!";

ilo
– formulă apărătoare față de primejdii
– pe revers

nt
• un șarpe cu gura deschisă,
– Moise a dat evreilor un "șarpe de aramă" pentru a-i scăpa de molimă
– la Roma s-a adus în templul lui Esculap din insula de pe Tibru un șarpe de la Cos,

e
ca să apere de ciumă cetatea eternă

ud
– la Constantinopol există o coloană de șerpi încolăciți
– în catedrala din Milano pe o coloană figurează un șarpe de aramă, care după
legendă ar fi chiar șarpele lui Moise

st
– Biserica Domnească de la Curtea de Argeș are pictat în 3 locuri diferite scena
"Adormirea Maicii Domnului", probabil sub influența ciumei, la fel ca și în Apus
ul
uz
pt
 MEDICINA ROMÂNEASCĂ ÎN EVUL MEDIU
Ciuma - Transilvania
• dr. Johan Salzmann

r
– carantina de 3 săptămâni

ilo
– izolare riguroasă

nt
– ferește de flagel orașul Sibiu;
– măsuri de curățenie,

e
– închizând băile publice,

ud
– angajând cioclii și pestfelceri
• Carantină la Bran.

st
– din prima jumătate a secolului al XVIII-lea:
ul
• cel mai mare scut antiepidemic european,
organizat de Austria
uz

• lângă clădirile vămii.

• "staţia, locul de oprire pentru proba de boala"
sau "locul de asteptare a sănătăţii". Călătorul
pt

putea ieşi de acolo doar pe "deplin sănătos",

împreună cu bagajele avute, "dezinfectate
cum trebuie", uneori după o carantina care
putea dura 6 săptămâni.
 MEDICINA ROMÂNEASCĂ ÎN EVUL MEDIU
Ciuma - Transilvania
• Brașov:

r
ilo
– 1553 - 1554, după atestările parohului Valentin Wagner, epidemia a doborât mai bine de
jumătate din cei 11.000 de locuitori ai Braşovului.
–

nt
toate casele din cetate, inclusiv bisericile, erau ferecate,
– pe străzile înguste putând fi văzuţi doar cei care se ocupau de adunatul cadavrelor.

e
– erau internaţi cu forţa cei care erau bănuiţi că au o boală molipsitoare

ud
• Azil de ciumaţi, pe Lacea.
• Scheiul, o aşezare izolată de cetatea Braşovului şi locuită de români, scăpase de
cumplita molimă. Însă, se pare ca o scheiancă a trecut peste interdicţie şi s-a dus să îşi

st
îngrijească rudele din Braşovechi, care erau bolnave.
• Neştiind că a luat microbul, femeia s-a întors în Schei şi astfel ciuma s-a răspândit şi
ul
printre scheieni.
• Cei care mureau de ciumă au fost înmormântaţi în gropi comune, săpate dupa zidurile
uz

Cetăţii, între Bastionul Lăcătuşilor şi capătul Uliţii Căldărarilor.

• Pentru ca molima să nu se răspândească şi mai mult, cadavrele erau acoperite cu var.
• Pe strada Constantin Lacea se afla Casa Petcuţ, unde a funcţionat azilul de bătrâni. În
pt

timpul epidemiilor, clădirea a fost folosită ca loc de refugiu pentru bolnavi. În anul 1813,
a izbucnit la Braşov o altă epidemie de ciumă, iar în lipsa proprietarului, plecat din
Braşov, comisia sanitară a transformat localul în lazaret de ciumaţi ( spital special).
 MEDICINA ROMÂNEASCĂ ÎN EVUL MEDIU
Ciuma - Transilvania

r
• Tara Românească și în Moldova

ilo
– nu au putut fi luate măsuri de carantină, datorită turcilor

nt
– La București Grigore Ghica
• a clădit Spitalul Sf.Visarion

e
• a pus bazele spitalului Sf.Pantelimon,

ud
• destinate "bolilor iuți" și în special ciumaților
• 1752 a formulat în scris măsurile antiepidemice care urmau a fi luate de către agie

st
în caz de molimă
– schiturile au fost afectate în această perioadă pentru izolarea ciumaților (Măgura
Iașilor, Trisfetitele, Sf. Spiridon)
ul
uz
pt
 MEDICINA ROMÂNEASCĂ ÎN EVUL MEDIU

Lepra
• până în secolul al XVII-lea = mișelie, apoi gubăvie;

r
ilo
• Biblia: bolnavii de lepră să fie izolați, măsuri respectate până târziu;
• în Transilvania călugării teutoni și ioaniți ridicaseră aici "case" care erau și
spitale la Feldioara, Codlea, Râșnov, Sibiu;

nt
– cei care se ocupau de leproși erau călugării dominicani ce aveau la Sibiu o

e
"casă", lângă mănăstirea lor Sf. Elisabeta.
– la Brașov leproșii erau izolați în partea de apus a orașului numită

ud
Blumănea
– La Sighișoara mai există și astăzi "Biserica Leproșilor"; tot acolo există

st
dealul, crângul și podul leproșilor
– la Cluj spitalul cu hramul Sf.Elisabeta și cel închinat Sfântului Duh se
găseau în afara zidurilor orașului
ul
– la Bistrița un spital fundat înainte de 1295 a aparținut dominicanilor având
uz

ca hram tot pe Sfânta Elisabeta și îngrijind mai ales de leproși

pt
 MEDICINA ROMÂNEASCĂ ÎN EVUL MEDIU

Lepra
• în Țara Românească:

r
– în Câmpulung comunitatea mișeilor avea anumite privilegii;

ilo
– aceste drepturi se găsesc înscrise în cele 11 hrisoave de milă intitulate "Codexul
Mișeilor", care reproduc cele 14 cărți domnești ale lui Negru vodă (sec.XIV); aici exista
o mănăstire dominicană închinată Sfintei Elisabeta a Ungariei

nt
– La Râmnicu Vâlcea exista un monumental local "Crucea mișeilor"
– în jurul acestor orașe existau numeroase localități cu nume sugestive: Mișeii, Poiana
Mișelului, Gubăvia, Gubancea, Gubandru

e
– în schimbul scutirii de orice dări locuitorii din Mățăul de Jos se obligau să presteze

ud
toate serviciile de care aveau nevoie mișeii (să le muncească ogorul, să-și taie
grânele, să le taie lemnele, să le repare casele, dar și să-I împiedice să se deplaseze)
• în Moldova:

st
– un document din 1609 ni-l semnalează pe un "Ionașco mișelul" care vindecă o bucată
de pământ
– au existat "frății" și bresle de mișei, puse sub patronajul bisericii
ul
uz
pt
 MEDICINA ROMÂNEASCĂ ÎN EVUL MEDIU

Alte epidemii
• tifosul exantematic: a mai fost denumit morbus hungaricus sau febris

r
hungaricae

ilo
• sifilisul
– în februarie 1500 sifilisul îngrozea populația Brașovului;

nt
– senatorul Valentin Krauss scria umanistului Celtes: "boala
franțuzească" bântuia prin oraș

e
– au fost înființate "case franțuzești" situate în afara orașelor; cel din
Brașov a funcționat între 1539-1580; alte spitale au fost la Sibiu și Cluj

ud
• variola:
– semnalată în 1709-1713- în regiunea Sibiului, iar în 1767 la Brașov

st
– în Muntenia și Moldova nu este semnalată, datorită metodelor de
profilaxie populară
• malaria-
ul
– răspândită în Banat, Țara Românească, Moldova;
– secarea bălților și construirea canalului Bega au contribuit la asanarea
uz

Banatului
• pelagra și scorbutul
pt
 MEDICINA ROMÂNEASCĂ ÎN EVUL MEDIU

• medici transilvăneni de valoare:

– Ferenc Pariz Papai (secolul al XVII-lea),

r
ilo
– Martin Lange,
– Adam Molnar,

nt
– Istvan Matyus

e
• farmaciști: Singerus

ud
• naturaliști: Francesco Griselini, Jozsef Benko
• utilizau:

st
– vietăți întregi sau numai organe ori produse
animale, arici, șopârle, porumbei, cârtițe
ul
spintecate
– ape minerale, apele termale: Oradea, Sin Martin,
uz

Călan, Hoghiz, Geoagiu, Bazna, Călimănești

pt
 MEDICINA ROMÂNEASCĂ ÎN EVUL MEDIU

• administrarea medicamentelor
– se făcea în cursul unor operațiuni cu caracter magic

r
ilo
• alimentarea cu apă de băut
– prin forarea de puțuri sau captarea de izvoare proprii;

nt
– Iași, 1643 Vasile Lupu: aduce apă din munți, printr-o

e
conductă de olane;

ud
– București: prima încercare peste un secol și jumătate
– Franco Sivori, secretarul lui Petru Cercel: la Târgoviște apa

st
era adusă prin jgheaburi de lemn de brad
– la palatul Cantacuzinilor de la Filipești ridicarea apei se
ul
făcea cu ajutorul unei mori
uz
pt
 MEDICINA ROMÂNEASCĂ ÎN EVUL MEDIU

Vracii
• administrau leacuri

r
• practicau chirurgia; operau:

ilo
– hernia inghinală,
– calculoza vezicii urinare,
– stricturile uretrale,

nt
– cataracta,
– pterigionul
• Cei mai cunoscuți:

e
– Constantin –

ud
• în familia lui Neagoe Basarab,
• rudă probabil dinspre partea Doamnei Despina
– Gheorghe Brașoveanul

st
• activează în același timp la Brașov și la curtea lui Mircea Ciobanul
– Radu vraciul
• întâlnit în 1568 era un personaj ce se judeca cu un boier din divanul lui Alexandru
Vodă Mircea
ul
– în oastea lui Mihai Viteazul
• cel dintâi medic militar român: Marco Vraciul
uz

• un biet orb din Poienari își vindea averea, în 1647, ca să adune banii de care avea nevoie
pentru a-I plăti pe vracii chemați să-I redea vederea
pt
 MEDICINA ROMÂNEASCĂ ÎN EVUL MEDIU
Bărbierii
• au apărut la Brașov la sfârșitul secolului al XV-lea
– ex: Ivan barbir, Nicora barbir;

r
– o uliță le va purta numele

ilo
– organizați într-o "frăție" sub conducerea unui vătaf
• cei mai îndemânatici

nt
– lăsau sânge, puneau ventuze scarificate, îngrijeau rănile, făceau
mică chirurgie

e
• băieșii din București din secolul al XVII-lea

ud
– erau tot un fel de bărbieri
– în Moldova se numeau telaci
– lăsau sânge, făceau masaje
• unii erau oameni cultivați,
–
st
Gligore Bucureșteanul poseda manuscrise și cărți
ul
– ocupau funcții sociale ca Vasile Gînscă,
– făceau negustorie cu orașele transilvănene, ca Ioan Bărbierul din
uz

Târgoviște
• Ștefan cel Mare
– la Suceava pe "maestro Zoane", înainte de 1460;
pt

– a mai avut și pe altul de la Buda;

– există practica de a chema bărbieri din Transilvania, din Brașov,
din Sibiu, din Bistrița
 MEDICINA ROMÂNEASCĂ ÎN EVUL MEDIU
Chirurgii
• erau bărbieri, vraci care aduceau atestate de la vreun meșter din
străinătate

r
• aveau pretenții mai mari, unii dintre ei fiind folosiți în scop diplomatic

ilo
• pe vremea lui Brâncoveanu sunt semnalați chirurgi ca:
– francezul Lantier, un ungur

nt
– 2 chirurgi germani/sași: în slujba spitalului Colțea: Stefan Sixt,
Christian Albrecht Meyerling, zis Malerâ

e
• în Transilvania

ud
– chirurgii bărbieri s-au organizat în bresle, în urma privilegiului dat
de regina Isabela, la 13.02.1550;
– Pregătirea lor meșteșugărească dura 4 ani;

st
– printre ei erau și români: Ioan Mihail Popp
• chirurgii aduși de peste munți în Țara Românească și în Moldova:
ul
– brașoveanul Grigore din secolul al XVI-lea,
• a slujit pe Vlad Vintilă, Radu Paisie și Petru Rareș,
uz

– brașoveanul Petru și bistrițeanul Andrei pe Alexandru

Lăpușneanu,
– Mihail Czakul pe Constantin Mavrocordat
pt
 MEDICINA ROMÂNEASCĂ ÎN EVUL MEDIU

PRIMII MEDICI. ÎNCEPUTURILE LITERATURII MEDICALE

r
• Hermann, bacalaureat în medicină

ilo
– de la Suceava, semnalat în 1431, este cel dintâi medic cu titlu universitar din țările noastre

• primii medici erau clerici,

nt
– ca Ladislaus, "artis medicae magister" sau
– capelanul Jacobus de Vienna, din 1483, de la Alba Iulia

e
– familia Megerlein din Sibiu a dat un număr de medici din secolul al XV-lea

ud
• la Sibiu:
– Luduregh în 1459

st
– Iacob 1841
– Andreas Seling, fizic al orașului între 1490-1524
ul
• la Brașov:
– Paulus Kyr între 1535-1588;
uz

• a scris " Sanitatis studium ad imitationem aphorismorum compositum",

• ce se adresează elevilor de la liceul din Brașov,
• fiind o carte de educație sanitară
pt
 MEDICINA ROMÂNEASCĂ ÎN EVUL MEDIU
• la Cluj:
– în 1578, preotul reformat Petrus Méliusz Juhász a scris Herbariu

r
– Ars Medica- G.Lencsés

ilo
• János Apáczai Csere
– filozof și naturalist, autorul enciclopediei maghiare,

nt
– în care descrie pentru prima dată în Transilvania circulația sângelui, în
spiritul ideilor lui Harvey;
– pledează pentru înființarea unui învățământ medical în Transilvania

e
• Bartholomüs Bausner

ud
– descrie vasele capilare
• Andreas Teutsch

st
– a luptat pentru interzicerea deselor procese intentate "vrăjitoarelor"
• Lucas Seuler a dat la lumină o versiune a regulilor sanitare salernitane
• Ferenc Páriz Pápai,
ul
– profesor timp d decenii, autor al celebrei Pax corporis, cea dintâi lucrare de
medicină tipărită în limba maghiară (Cluj, 1690);
uz

– este vorba de un compendiu de medicină generală, care se adresează

poporului lipsit de asistență medicală;
– cartea a fost tradusă în română și greacă
pt

• Ioan Căianu (Kajoni)- autorul unor herbarii, călugăr

 MEDICINA ROMÂNEASCĂ ÎN EVUL MEDIU

• Mihail Halici, umanist, a cuprins într-un Dictionarum valachico-latinorum terminologia româno-latină a

părților corpului

r
• în Moldova și Muntenia:

ilo
– 1431- Hermann
– 1512- Baptisto Visentino, astrolog și probabil medic
– în slujba lui Ștefan cel Mare: au fost cel puțin 5 chirurgi:

nt
• Maestro Zoane barbero, Anonimul din 1475,
• don Branca, trimis de împăratul Maximilian pe la 1490,

e
• un alt anonim în 1501,

ud
• Bărbierul din Buda și Hekimul hanului tătăresc ce i-au tratat rana de la picior;
• pentru podagra au fost chemați la Suceava: Matteo Muriano, Ieronim da Cesena
– Radu cel Mare l-a avut alături pe medicul din Sibiu Francisc,
–
–
st
Mihnea cel Rău pe doctorul Petru,
Petru Rareș pentru scurt timp pe un fizic bistrițean,
ul
– Despot Vodă pe doctorul Dionisie Aval,
– Petru Șchiopu
uz

• pe fostul medic al patriarhiei Franciscus Domestikos Laskarius,

• pe italianul Orazio carrara
• pe bistrițeanul Joannes Fascheng
pt

– Mihai Viteazul i-a avut printre oamenii săi pe Ioan Muraltus,

– Ieremia Movilă a avut un secretar medic Iosif
 MEDICINA ROMÂNEASCĂ ÎN EVUL MEDIU
• secolul al XVII-lea
– angajarea pe termene lungi a medicilor de curte,

r
– înmulțirea numărului practicienilor care se așezau în orașe

ilo
• Matei Basarab și Constantin Șerban
– au avut în slujba lor, din 1648, pe fizicul și secretarul

nt
domnesc, doctorul Giovanni Mascellini, de fel din Pesaro.
• chemat pentru a-l vindeca pe domnitorul Matei Basarab

e
de o afecțiune oculară,
• lucru pe care însă nu l-a reușit;

ud
• medic al sultanilor Constantinopolului;
• a murit în 1675 și a fost înmormântat la Galați;

st
• a tipărit la Viena, la 1673 "Artis medicinam faciendam
summarium collectore et disposatore Ioanne Mascellini
Pisaurensis medico doctore.
ul
• Vasile Lupu
uz

– danezul Hans Andersen Skovgaard;

• a ținut lecții de anatomie la Pisa unde i s-a oferit o
catedră, dar a preferat să plece la Constantinopol,
–
pt

Coen, un medic evreu

• Nicolae Kerameus
– deși nu a practicat medicina,
– a ținut un curs de medicină teoretică la Academia domnească
de la Iași
 MEDICINA ROMÂNEASCĂ ÎN EVUL MEDIU
• în perioada domniilor Cantacuzino-Brâncovenești:
– Iacob Pylarino,
• a studiat la Padova,
• a întreprins o serie de călătorii spre a-și desăvârși instrucțiunea

r
medicală;
• a rămas celebru prin opera sa: Nova e tuta variolas excitandi par

ilo
transplantationem methodus, tipărită la Veneția,
• 1715; acesta a fost primul tratat de variolizare preventivă
– Ioan Comnen,

nt
• grec din Lesbos a studiat la Constantinopol;
• a venit în 1680 la Iași ca dascăl al copiilor lui Duca Vodă și corector la
tipografia cărților grecești.

e
• a studiat medicina la Padova
• s-a reîntors în 1694 la București,

ud
• a lucrat ca medic, plătit de visterie, deci în serviciul public;
• a contribuit la realizarea celebrei hărți a Țării Românești
– Pantaleon Caliarchi,
• a intrat în 1692 în slujba lui Brâncoveanu,

st
• având titlul de "doftorul cel mare"
– Bartolomeo Ferrati,
• a sosit în țară în 1707,
• cei care au stăruit să se înființeze cursurile de medicină de la Academia
ul
Domnească;
• s-a căsătorit la Brașov
uz

– Brecht von Brechtenberg,

• alsacian, fiu al unui pastor din Strassbourg;
• a activat la Brașov și Sibiu,
• a fost profesor al gimnaziului din Brașov;
• a tipărit la Paris "Traité de la circulation des esprits animaux
pt

– Eustatius Placicus,
• medic oculist bucureștean,
• a studiat la Oxford și Halle;
• despre el aflăm în lucrarea lui Alexandru Helladius,
• de asemenea cu studii la Oxford și Olanda
 MEDICINA ROMÂNEASCĂ ÎN EVUL MEDIU

LEACURILE ȘI PREPARAREA LOR

• medicamentele de preț se păstrau în cutiuțe,
– numite "chitichii" sau "chichițe",

r
ilo
– iar cele scumpe erau păstrate în adevărate bijuterii
• teriaca, bezoarul, iacintul, piatra de broască, de vultur, cornul de inorog, mumia
• Farmacii:

nt
– prima farmacie din Transilvania întâlnită în documente în 1494 era la Sibiu;
– apoi s-au deschis la Brașov 1512,
– Bistrița 1516,

e
– Cluj 1573
• farmaciile erau inițial în proprietatea orașului,

ud
• medicamentele procurându-se de la Viena, Constantinopol sau din grădinile botanice
locale;
• la farmacii se vindeau medicamente, alimente, condimente, zahăr, ceară, cerneală

st
• s-au înființat și farmacii ale ordinelor călugărești:
– Cluj 1732,
– Timișoara 1737
ul
• în Țara Românească:
– 1625 Karaiane,
uz

– 1637 Georgio în București

• în Moldova:
– 1670- Mihalco spicerul,
– 1745 brașoveanul Martin Flagner
pt
 MEDICINA ROMÂNEASCĂ ÎN EVUL MEDIU

• în Transilvania:

r
– spitale mănăstirești - erau fie infirmerii pentru călugări fie pentru drumeți

ilo
– se pare că cel mai vechi este cel de la Cluj Mănăștur - 1061-
– au fost create case-spitale la Sibiu -1292, Bistrița - 1295, Feldioara, Târgu

nt
Mureș, Oradea, Brașov
– azile spitale orășenești: Sibiu, Cluj - 1366, Oradea 1339, Brașov – 1385

e
• în Țara Românească și Moldova:
– au fost create xenodochii numite adăposturi pentru călători, bolnițe și azile la Simidreni, București,

ud
Cotnari
– bolnițele erau anexe ale marilor mănăstiri, destinate exclusiv călugărilor bătrâni și bolnavi
– cel dintâi adevărat spital a fost cel de la Colțea,

st
• clădit de spătarul Mihai Cantacuzino,
• deschis la 14.12.1704;
• acesta avea 24 de paturi (12 pentru bărbați și 12 pentru femei)despărțite printr-un paraclis;
ul
• a avut ca personal medical un chirurg și un spițer, dar nu a avut medic
– Spitalul Sfântul Spiridon din Iași,
uz

• înființat între 1757-1763

• de domnitorul Constantin Racoviță
pt
 MEDICINA ROMÂNEASCĂ ÎN EVUL MEDIU
LEGISLAȚIA ȘI ORGANIZAREA SANITARĂ
• 1646- Cartea românească de învățătură

r
• 1652- Îndreptarea legii (cele 2 pravile evocă pentru prima dată la noi pe

ilo
Hipocrate și Galen, încearcă să introducă un vocabular medical)
• în Transilvania și Banat se adoptă o serie de măsuri:
– carantina la graniță - 1728,

nt
– obligarea județelor de a-și angaja medici oficiali- 1752,
– controlul diplomelor și practicii medicale- 1755

e
• în Transilvania apar 2 legi:

ud
– Planum regulatorius in re sanitatis- 1755 și
– Generale normativum in re sanitatis- 1770
– care prevedea și o propagandă sanitară în limbile naționalităților;
– au apărut o serie de ordonanțe în limba română; ex: Rânduiala de la prea înălțata crăiasă (…) Maria

st
Tereza
• comisia medicală a dispus în 1774 organizarea a 13 circumscripții medicale
județene, cu 28 de posturi de moașe
ul
• chirurgii au fost obligați să frecventeze cursurile facultății de medicină din
Târnava sau ale liceului medico-chirurgical de la Cluj;
• și moașele erau obligate să urmeze cursuri
uz
pt
 MEDICINA ROMÂNEASCĂ ÎN EVUL MEDIU

ÎNVĂTĂMÂNTUL MEDICAL

r
ilo
• cursuri de medicină predate la colegiul local din Iași de Nicolae
Kerameus: "Expunere pe scurt a părții teoretice din cursul de
medicină“

nt
• între 1707-1714 se înființează cursurile de la Sfântul Sava

e
ud
st
ul
uz
pt