Pilda talanților ne învață că slujitorii Domnului trebuie să fie credincioși în administrarea promptă și eficientă a cee ace le-a fost încredințat, până în ziua decontului. Același lucru este valabil și în pilda celor zece fecioare, doar că activitatea lor este alta în acel context, așteptarea mirelui. Amândouă aceste pilde arată că atât femeile cât și bărbații trebuie să fie vegheatori în timpul așteptării revenirii Domnului. Potrivit lui Matei, Isus a adresat ucenicilor un mesaj foarte detaliat despre sfârșitul vremurilor (cap. 24) și l-a continuat cu ilustrarea câtorva pilde despre revenirea Sa. Toate acestea s-au întâmplat cu două-trei zile înainte de sărbătoarea Paștelui. Pilda Talanțiloreste cea mai lungă pildă din evanghelia după Matei. Aceasta redă în detaliu conversațiile dintreun stăpân și slujitorii săi. Banii încredințați Cuvântul telent de astăzi indică spre o înzestrare naturală. Prin urmare, dacă are talent musical, actoricesc sau de altă natură, acea persoană este admirată și apreciată de cei din jur. În Noul Testament, cuvântul talant nu este similar cuvântului talent al zilelor noastre. Talantul N.T. face referire la un etalonmonetar ce reprezintă o valoare ridicată. În pilda aceasta ar trebui să privim aceste termen în raport cu salariul annual. Sumele încredințate slujitorilor au fost mari, dar nu exagerat de mari. Stăpânul și-a chemat trei dintre slujitori spunându-le că va pleca într-o călătorie îndelungată și raportându-se la ei în stil oriental, nu comercial, adică pe post de parteneri în propria sa afacere, le încredințează niște resurse bănești, ce constituiau contravaloarea a opt talanți. Cu siguranță că sau discutat clauzele contractuale asupra cărora au căzut toți de accord. Întregul capital aparținea stăpânului. Primul slujitor – a investit cei 5 talanți și după o vreme, suma s-a dublat. Al doilea – a procedat la fel, iar rezultatul a fost de success, dublând și acesta suma investită. Al treilea – cel care a primit un talant, s-a temut să-l investească. Nu știm exact care a fost motivul. Poate că s-a simțit nedreptățit, deoarece celalți doi primiseră sume mai marie de bani. El își cunoaștea stăpânul drept un om aspru, care pretindea profit. A consideart că cea mai bună soluție este să-l îngroape, iar când va veni stâpânul, să-I returneze suma încredințată. După multă vreme, stăpânul s-a întors și și-a strâns slujitorii pentru a le cere rapoartele. Cu alte cuvinte, ziua deconturilor venise; iar slujitorii au venit să-și prezinte detaliat activitatea întreprinsă pe toată perioada în care stăpânul fusese plecat. Primul slujitor a venit nu numai cu cei cinci talanți, ci și cu cei cinci câștigați între timp. Primul slujitor – Stăpânul a fost generos cu laudele și răsplata dăruită slujitorului. 1) „Bine”- lauda pentru performanță. 2) „rob bun și credincios” , 3) „te voi pune peste multe lucruri” (îți voi da multe lururi). 4) „intră în bucuria stăpânului tău” – l-a invitat la masa de sărbătoare – Asta însemna stabilirea unui raport de egalitate. Puteau sta la aceeași masă doar persoane de acela nivel sau rang. Al treilea slujitor – brusc scena s-a schimbat. Acesta nu vine cu banii, ci cu un discurs. Nu laudă generozitatea manifestată de stăpân față de cei doi colegi ai săi, ci îl taxează, descriindu-l ca fiind un om saprucare culege de unde nu a semănat și strânge sămânță de unde nu a vânturat. Acest discurs este un fel de reproș adresat stăpânului, fiind acuzat indirect de faptul că a avut puțină încredere în slujitor, că ar fi fost prea puțini bani pentru o investiție profitabilă etc. Acesta nu a văzut bunătatea stăpânului, ci l-a caracterizat prin prisma propriei sale naturi invidioase și egoiste. El se simțea nedreptățit, cu toate că din propriile sale cuvinterecunoaște că i-a fost teamă să pună banii în negoț. El nu folosise talantul în mod profitabil, totuși voia cumva să fie lădat că l-a păstrat în siguranță. Cu alte cuvinte, voia să spună că stăpânul de fapt nu pierduse nimic din banii acestuia. De ce nu a investit acest slujitor? Poate că a avut anumite motive. Paote că nu a avut încredere în sistemul de atunci. Poate că a făcut-o din răzbunare... Cu toate că erau anumite riscuri și chiar dacă știa că stăpânul îi va percepe cel puțin dobândă pentru toată această perioadă, totuși a considerat să nu acționeze. STĂPÂNUL Stăpânul le-a încredințat banii chiar cu riscul de a rămâne falit. Reacția față de al treilea slujitor - „Rob viclean și leneș!”, l-a mustrat pentru trândăveală și lipsă de credincioșie, apoi l-a alungat definitiv din prezența sa. Slujitorul a fost judecat după propriile sale cuvinte: „-ai știut că secer de unde nu am semănat și strâng de unde nu am vânturat...” Talantul i-a fost luat și dat celui ce avea zece talanți. Totuși datoria rămâne, nu rămâne absolvit de pedeapsă. Acest slujitor a fost descalificat și aruncat acolo: „unde va fi plânsul și scrâșnirea dinților”. APLICARE Pilda aceasta ne învață că în timpul absenței lui Isus, uceniciiLui trebuie să muncească sârguincios cu darurile pe care le-au primit de la el. Ucenicilor Lui li se va cere socoteală atunci când va reveni. Inițial ucenicii au crezut că pilda era adresată fariseului legalist și învățătorului Legii, care foloseau revelația în mod greșit (așa cum a procedat al yreilea sluijitor) și veneau în fața lui Iahve spunându-i că: „Am păzit Legea”. Pilda talanților a fost adresată în primul rând ucenicilor lui Isus. Ei erau cei cărora Isus le încredințase Evanghelia; ei erau cei care trebuiau să predice, în numele lui Isus Hristos, pocăința și eratrea păcatelor, la toate popoarele, începând din Ierusalim (Luca 24:47). Totuși prilda talanților nu se limitează doar la ucenici, ci de-a lungul vremii, a continuat să provoace pe creștinii de pretutindeni. Ei sunt instrumentele prin care mesajul Cuvântului lui Dumnezeu este transmis lumii din jurul lor. CONCLUZIE Slujitorul căruia i s-a dat un singur talant, l-a depozitat în siguranță într-un loc ascuns. I-a fost teamă să-l folosească. Frica, a umbit dragostea, încrederea și credința față de STĂPÂN. Creștinul care își pune la lucru încrederea va secera câștiguri enorme! Creștinul care se încrede în Domnul nu se preocupă de sine însuși (nu-și mai aprține) și de propriile dorințe, pentru că tot ceea ce are, îi aparține Domnului și ceea ce face, pentru Dumnezeu face. Nici un ucenic al lui Isus nu poate să spună vreodată că îi lipsesc darurile pentru slujire, doar pentru că nu este ca Pavel, Luther, Calvin, Billy Graham sau ravi Zaharias. Pilda ne învață că fiecare slujitor a primit talant „fiecare după măsura lui”. Isus cunoaște capacitatea fiecăruia dintre noi și așteaptă să vadă creștere și dedicare necondiționată. În Împărăția lui Dumnezeu, toți trebuie să ne folosim la maxim darurile primite, iar în acest sens avem atâtea exemple pe paginile Scripturii și în Istoria Bisericii, dar cel mai mare și suprem exemplu ne este dintotdeauna, Fiul Lui Dumnezeu Isus Hristos! Amin!