Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Ghid-Cf 2017
Ghid-Cf 2017
Ecaterina BURLEA
Ana SPÎNU
GHID
DE CONTABILITATE FINANCIARĂ
Chişinău, 2017
CZU 657.41/.45(075)
B 19
ISBN 978-9975-56-475-5.
LISTA ABREVIERILOR
3
CAPITOLUL 1. ASPECTE GENERALE PRIVIND ORGANIZAREA
ȘI ȚINEREA CONTABILITĂȚII FINANCIARE ÎN ENTITĂȚILE
DIN REPUBLICA MOLDOVA
4
entităţile (persoanele juridice şi fizice care desfăşoară activitate de
întreprinzător, organizaţiile necomerciale, inclusiv instituţiile publice, notarii,
avocaţii, mediatorii, executorii judecătoreşti, precum şi reprezentanţele şi
filialele întreprinderilor nerezidente, înregistrate în Republica Moldova,
indiferent de domeniul de activitate, tipul de proprietate şi forma juridică de
organizare) sunt obligate să ţină contabilitatea şi să întocmească situațiile
financiare în modul prevăzut de legea menţionată, standardele de contabilitate,
planul general de conturi contabile şi alte acte normative în vigoare.
Legea contabilităţii stabileşte regulile generale, referitoare la: modul
de organizare şi ţinere a contabilităţii, întocmirea şi prezentarea situațiilor
financiare, aplicarea standardelor de contabilitate, utilizarea datelor conta-
bile în scopuri fiscale, responsabilităţile şi drepturile entităţilor privind
ţinerea contabilităţii şi raportarea financiară, modul de întocmire şi de
utilizare a documentelor primare, utilizarea conturilor contabile, modul de
aplicare a registrelor contabile și alte aspecte ale contabilităţii (organizarea
sistemului de control intern, exercitarea auditului intern, corectarea erorilor
contabile, păstrarea documentelor contabile etc.).
Reglementarea contabilităţii cuprinde:
a) asigurarea normativă şi aplicarea cerinţelor unice ale contabilităţii şi
raportării financiare pentru entităţi, indiferent de tipul activităţii economice;
b) corespunderea prevederilor S.N.C. și S.N.C.S.P. cerinţelor utiliza-
torilor situaţiilor financiare;
c) asigurarea condiţiilor necesare pentru aplicarea unică a standardelor
de contabilitate;
d) stabilirea normelor contabile şi de raportare financiară pentru
entităţile micului business;
e) stabilirea cerinţelor privind respectarea normelor contabile şi de
raportare financiară.
Organele de reglementare a contabilităţii includ:
a) autorităţi statale – Guvernul, Ministerul Finanţelor, B.N.M.,
C.N.P.F., organele centrale de specialitate ale administraţiei publice,
autorităţile administraţiei publice locale, Serviciul situaţiilor financiare de
pe lângă B.N.S.;
b) asociaţii profesionale care au drept scop perfecţionarea şi
dezvoltarea contabilităţii (ACAP RM, AFAM și AACM).
Contabilitatea este reglementată și de prevederile actelor normative
elaborate și puse în aplicare de către organele de reglementare a
contabilităţii, cum ar fi:
• Standardele Naţionale de Contabilitate (S.N.C.);
5
• Standardele Internaţionale de Raportare Financiară (I.F.R.S.);
• Standardele Naţionale de Contabilitate pentru Sectorul Public
(S.N.C.S.P.) şi normele metodologice pentru sectorul bugetar;
• Planul general de conturi contabile;
• Diverse regulamente, instrucţiuni, indicaţii metodice, reguli şi comentarii.
6
valori mobiliare, o societate de asigurări, un fond nestatal de pensii, o
societate comercială ale cărei acţiuni se cotează la bursa de valori.
7
acestora. De exemplu, corectarea erorii comise şi depistate în perioada de
gestiune curentă se efectuează în modul următor:
— la depistarea formulelor contabile eronate – se anulează formula
contabilă eronată prin stornare sau prin înregistrare contabilă inversă, cu
întocmirea concomitentă a formulei contabile corecte;
— la depistarea sumei înregistrate eronat mai mare decît suma corectă
− diferenţa se anulează prin stornare sau prin înregistrare contabilă inversă;
— la depistarea sumei înregistrate eronat mai mică decît suma corectă
− diferenţa se reflectă prin formulă contabilă suplimentară în aceeaşi
corespondenţă a conturilor;
— în cazul lipsei formulei contabile − se întocmeşte formula contabilă
corespunzătoare.
8
computerizat, fără corectări și rînduri necompletate în două exemplare, un
exemplar pentru gestionar, al doilea exemplar pentru comisie. După
finisarea inventarierii comisia întocmeşte Procesul-verbal privind
rezultatele inventarierii. După inventariere toate documentele şi procesul-
verbal se transmit pentru examinare conducătorului entităţii.
Rezultatele inventarierii se stabilesc prin compararea datelor înscrise
în listele de inventariere cu cele contabile, iar diferenţele constatate se
înscriu în Registru de verificare a rezultatelor inventarierii. Rezultatele
inventarierii trebuie înregistrate în contabilitate, în termen de cel mult 5
zile lucrătoare de la data luării deciziei privind rezultatele inventarierii.
În contabilitate plusurile de active constatate cu ocazia inventarierii se
trec la intrări cu majorarea concomitentă a veniturilor curente, iar lipsurile
se decontează la cheltuielile perioadei de gestiune. Dacă sunt identificate
persoanele culpabile, atunci ele recuperează dauna materială cauzată.
Principalele înregistrări contabile aferente plusurilor și lipsurilor
constatate cu ocazia inventarierii sunt următoarele:
1. Reflectarea plusurilor de active imobilizate şi circulante constatate
la inventariere:
Dt 112, 123, 211, 216, 217, 241 ş. a. – Ct 612;
2. Reflectarea lipsurilor şi pierderilor din deteriorarea activelor
imobilizate şi circulante:
Dt 714 – Ct 112, 123, 211, 216, 217, 241 ş. a.;
3. Reflectarea creanței persoanei culpabile:
Dt 226 – Ct 612;
4. Reflectarea achitării creanţei cu numerar în casieria entității:
Dt 241 – Ct 226 etc.
9
I. Efectuarea lucrărilor premergătoare întocmirii situaţiilor financiare
cum ar fi:
— inventarierea generală a elementelor contabile,
— decontarea cheltuielilor şi veniturilor anticipate aferente perioadei
de gestiune,
— determinarea şi reflectarea diferenţelor de curs valutar,
— întocmirea înregistrărilor de corectare,
— determinarea cotei curente a activelor imobilizate şi datoriilor pe
termen lung etc.;
II. Completarea formularelor situaţiilor financiare;
III. Întocmirea notelor explicative la situaţiile financiare;
IV. Aprobarea, semnarea şi prezentarea situaţiilor financiare;
V. Reformarea bilanţului.
În funcţie de sistemul de ţinere a contabilităţii selectat entitatea poate
întocmi: situaţii financiare complete sau simplificate. Situaţiile financiare
complete cuprind: bilanţul; situaţia de profit şi pierdere; situaţia
modificărilor capitalului propriu; situaţia fluxurilor de numerar; notele la
situaţiile financiare, iar cele simplificate cuprind doar: bilanţul, situaţia de
profit şi pierdere și nota explicativă.
Situaţiile financiare se semnează la prezentarea lor utilizatorilor de
către conducerea entităţii (la instituţiile publice de către conducător şi
contabilul-şef). Situaţiile financiare se prezintă în termen de 90 de zile
următoare anului de gestiune:
serviciului informaţional al rapoartelor financiare;
proprietarilor (întreprinderile de stat prezintă raportul financiar
organelor autorizate);
altor organe în baza acordului cu agentul economic (băncilor, investi-
torilor etc.).
Termenul concret de prezentare a raportului financiar pentru fiecare
entitate se stabileşte de Serviciul informaţional al rapoartelor financiare.
După aprobarea şi prezentarea situaţiilor financiare entitatea
reformează bilanţul prin decontarea:
a) profitului utilizat al perioadei de gestiune la profitul net (pierderea
netă) al perioadei de gestiune curente;
b) corecţiilor rezultatelor anilor precedenţi, constatate în perioada de
gestiune, la profitul nerepartizat (pierderea neacoperită) al anilor precedenţi;
c) profitului net (pierderii nete) al perioadei de gestiune la profitul
nerepartizat (pierderea neacoperită) al anilor precedenţi.
10
CAPITOLUL 2. CONTABILITATEA
ACTIVELOR IMOBILIZATE
12
Principalele formule contabile aferente imobilizărilor necorporale în
curs de execuţie sunt următoarele:
1. Reflectarea procurării de la terți a imobilizărilor necorporale care
necesită lucrări de pregătire pentru utilizare după destinaţie:
Dt 111 – Ct 521;
2. Trecerea în cont la decontările cu bugetul a sumei T.V.A. indicată
în factura fiscală:
Dt 534 – Ct 521;
3. Reflectarea costurilor suportate de entitate în legătură cu crearea
imobilizărilor necorporale în regie proprie sau pregătirea acestora pentru
utilizare după destinaţie activelor nemateriale:
Dt 111 – Ct 124, 211, 226, 521, 531, 533 etc.;
4. Trecerea la intrări a imobilizărilor necorporale create la entitate în regie
proprie (programe informatice, invenţii brevetate, mostre industriale etc.):
Dt 112 – Ct 111;
Imobilizări corporale în curs de execuţie sunt imobilizări corporale
procurate sau aflate în procesul de creare şi de pregătire pentru utilizare
după destinaţie, pînă la transmiterea lor în exploatare (de exemplu,
construcţia clădirilor şi construcţiilor speciale, achiziţionarea utilajului
care necesită montaj etc.).
La entități lucrările de construcţie pot fi efectuate în regie proprie, prin
metoda de antrepriză sau metoda mixtă.
Lucrările în regie proprie sînt efectuate de către entitate cu forţele şi
mijloacele proprii, iar cele efectuate prin metoda de antrepriză sînt prestate
de către organizaţiile specializate numite antreprenori. Independent de
metoda de construcţie toate costurile suportate se reflectă în contul 121
„Imobilizări corporale în curs de execuţie”.
În cazul efectuării lucrărilor de construcţie-montare în regie proprie
sau prin metoda mixtă entitatea poate deschide articole de costuri distincte,
de exemplu:
1. Costurile de materiale.
2. Costurile cu personalul.
3. Contribuţiile pentru asigurările sociale şi primele de asistenţă
medicală aferente.
4. Costurile privind exploatarea maşinilor şi mecanismelor de
construcţie.
5. Alte costuri de regie.
Principalele formule contabile aferente imobilizărilor necorporale în
curs de execuţie sunt următoarele:
13
1. Reflectarea procurării de la terți a imobilizărilor corporale care
necesită lucrări de construcţie-montare în regie proprie:
Dt 121 – Ct 521;
2. Trecerea în cont la decontările cu bugetul a sumei T.V.A. indicată
în factura fiscală:
Dt 534 – Ct 521;
3. Reflectarea costurilor suportate de entitate aferente creării
imobilizărilor corporale (obiectelor viitoare de mijloace fixe) în regie
proprie:
Dt 121 – Ct 211, 213, 521, 531, 533, 812 etc.;
4. Reflectarea valorii de intrare (darea în exploatare) a obiectelor de
mijloace fixe create de entitate în regie proprie sau prin metoda mixtă:
Dt 123 – Ct 121.
14
rării, atunci valoarea de cumpărare a acestor obiecte se include direct în
contul 123 „Mijloace fixe”.
Principalele formule contabile aferente mijloacelor fixe ale căror dată
de punere în funcțiune coincide cu momentul procurării sunt următoarele:
1. Reflectarea procurării de la terți a mijlocului fix:
Dt 123 – Ct 521;
2. Trecerea în cont la decontările cu bugetul a sumei T.V.A. indicată
în factura fiscală:
Dt 534 – Ct 521;
3. Reflectarea costurilor de livrare a mijloacelor fixe cu transportul
propriu al entității:
Dt 123 – Ct 812;
4. Reflectarea stingerii datoriei furnizorului din contul curent în
monedă națională:
Dt 521 – Ct 242;
5. Reflectarea costului de intrare a mijloacele fixe primite ca aport în
capitalul social al entității de la fondatori:
Dt 123 – Ct 313;
6. Reflectarea costului de intrare a mijloacele fixe primite cu titlul gratuit:
Dt 123 – Ct 622.
Dacă punerea în funcţiune a mijloacelor fixe achiziționate nu coincide
cu momentul procurării, atunci valoarea de cumpărare a acestor obiecte se
include prealabil în contul 121 „Imobilizări corporale în curs de
execuţie”. Ulterior, după finisarea lucrărilor de construcţie-montare (Dt
121 – Ct 211, 213, 521, 531, 533, 812 etc.) obiectele de mijloace fixe sunt
transmise în exploatare (Dt 123 – Ct 121).
15
determină cauzele care au generat casarea, precum și bunurile economice
care pot fi obținute de la lichidarea acestuia.
La ieşirea obiectelor de mijloace fixe se întocmeşte procesul-verbal de
casare a mijloacelor fixe, iar în baza datelor din acesta se întocmesc
formulele contabile corespunzătoare în fişa de evidenţă a mijloacelor fixe.
Principalele formule contabile aferente ieșirii mijloacelor fixe pînă sau
după expirarea duratei de utilizare a acestora sunt următoarele:
1. Decontarea sumei amortizării acumulate a mijlocului fix casat:
Dt 124 – Ct 123;
2. Casarea valorii neamortizate a mijlocului fix lichidat sau înstrăinat
pînă la expirarea duratei de utilizare:
Dt 721 – Ct 123;
3. Reflectarea cheltuielilor legate de lichidarea mijloace fixe (demon-
tarea, demolarea, transportarea deşeurilor etc.) pe seama cheltuielilor
perioadei de gestiune curente:
Dt 721 – Ct 211, 213, 521, 531, 533, 812 etc.;
4. Casarea valorii contabile a mijlocului fix transmis prin act de donație:
Dt 722 – Ct 123;
5. Casarea valorii contabile a mijloacelor fixe distruse în urma unei
calamități naturale sau situație excepționale:
Dt 723 – Ct 123.
16
obiect se determină de entitate de sine stătător la data transmiterii
obiectului în utilizare.
Calcularea amortizării mijloacelor fixe începe cu data transmiterii în
utilizare sau cu prima zi a lunii care urmează după luna transmiterii în
utilizare și încetează respectiv la data expirării duratei de utilizare (ieşirii
obiectului) sau începînd cu prima zi a lunii care urmează după luna
expirării duratei de utilizare.
La calcularea amortizării unui mijloc fix pot fi aplicate următoarele metode:
● metoda liniară, care prevede repartizarea uniformă a valorii
amortizabile pe parcursul duratei de utilizare a obiectului;
● metoda unităţilor de producţie, care prevede calcularea
amortizării ca produsul mărimii amortizării pe unitate de produs şi a
volumului de produse fabricate în perioada de gestiune;
● metoda de diminuare a soldului, care se bazează pe aplicarea unei
rate fixe a amortizării care poate fi dublată în comparaţie cu norma
metodei liniare (100 % ÷ durata de utilizare).
Pentru contabilizarea amortizării mijloacelor fixe se foloseşte contul
124 „Amortizarea mijloacelor fixe”. Este un cont de pasiv (rectificativ),
în creditul căruia se reflectă calcularea amortizării, iar în debit –
decontarea amortizării acumulate în cazul ieşirii obiectelor de mijloace
fixe. Soldul este creditor.
Principalele formule contabile aferente calculării amortizării mijloa-
celor fixe și decontării acesteia sunt următoarele:
1. Calcularea sumei amortizării mijloacelor fixe ce ţin de comer-
cializarea producţiei:
Dt 712 – Ct 124;
2. Calcularea sumei amortizării mijloacelor fixe cu destinaţie
administrativă:
Dt 713 – Ct 124;
3. Calcularea sumei amortizării mijloacelor fixe ce ţin de fabricarea
unui tip de produs:
Dt 811 – Ct 124;
4. Calcularea sumei amortizării mijloacelor fixe ce ţin de fabricarea
mai multor tipuri de produse:
Dt 821 – Ct 124;
5. Decontarea sumei amortizării acumulate a mijlocului fix casat
(lichidat):
Dt 124 – Ct 123.
17
2.6. Contabilitatea terenurilor, resurselor minerale şi amortizării
acestora
Terenurile și resursele minerale reprezintă două grupe mari de active
din componența imobilizărilor corporale.
Terenurile reprezintă teritoriile de pămînt deţinute de entitate cu
drept de proprietate sau primite în arendă financiară pentru a fi folosite
după destinație. În componența lor se includ:
— terenurile fără construcţii utilizate în scopuri de producție;
— terenurile pe care sînt amplasate clădiri şi construcţii speciale ale
întreprinderii;
— terenurile cu zăcăminte.
Recunoaşterea şi evaluarea iniţială a terenurilor se efectuează pe obiecte
de evidenţă la cost de intrare, componenţa căruia depinde de modalitatea de
intrare a acestora: prin achiziţionare, primire în schimb, sub forma de aport la
capitalul social, cu titlu gratuit, în gestiune economică etc.
Dacă terenurile şi clădirile sînt achiziţionate la un preţ unic, acestea se
contabilizează separat pornind de la ponderea valorii juste a fiecărui obiect
în parte.
Pentru contabilizarea terenurilor se foloseşte contul 122 „Terenuri”.
Este un cont de activ în debitul căruia se reflectă intrările, iar în credit –
ieşirile. Soldul este debitor.
Principalele formule contabile aferente existenţei şi mişcării te-
renurilor aflate în patrimoniul entității sunt următoarele:
1. Reflectarea procurării terenurilor de la terți:
Dt 122 – Ct 521;
2. Reflectarea terenurilor primite de la fondatori ca aport la capitalul
social al entității:
Dt 122 – Ct 313;
3. Reflectarea costului de intrare a terenurilor primite cu titlul gratuit:
Dt 122 – Ct 622;
4. Decontarea valorii contabile a terenurilor ieșite (vînzarea,
depunerea în capitalul social al altei entități, schimbul etc.):
Dt 721 – Ct 123.
Resursele minerale reprezintă imobilizări corporale sub forma de
costuri capitalizate ale lucrărilor de explorare (pregătire spre extracţie),
pentru care este demonstrată fezabilitatea tehnică şi viabilitatea comercială.
În această grupă se includ zăcămintele de petrol, gaze, piatră, material
lemnos, nisip, argilă etc.
Recunoaşterea şi evaluarea iniţială a resurselor minerale se efectuează
18
după finalizarea lucrărilor de explorare la cost de explorare, care include
costurile ce țin de cercetarea, forarea și decopertarea solului, determinarea
viabilităţii comerciale, amortizarea costului dreptului de extracţie etc.
După finalizarea lucrărilor de explorare, resursele minerale se transferă în
componenţa resurselor minerale în extracţie, confirmînd documentar
volumul şi costul acestora.
Pe măsura extracției resurselor minerale valoarea acestora urmează a
fi amortizată. Amortizarea resurselor minerale pregătite spre extracţie se
calculează în baza costului şi duratei de amortizare a acestora, aplicând în
acest scop metoda unităţilor de producţie.
Pentru contabilizarea resurselor minerale și amortizării acestora se
folosesc conturile 125 „Resurse minerale” și 126 „Amortizarea şi
deprecierea resurselor minerale”. Contul 125 este un cont de activ în
debitul căruia se reflectă intrările, iar în credit – ieşirile. Soldul este
debitor. Contul 126 este un cont de pasiv (rectificativ), în creditul căruia se
reflectă calcularea amortizării și pierderile din depreciere, iar în debit –
decontarea amortizării și deprecierii. Soldul este creditor.
Principalele formule contabile aferente contabilizării resurselor
minerale și amortizării acestora sunt următoarele:
1. Trecerea la intrări a resurselor minerale procurate contra plată de la
terțe părți:
Dt 125 – Ct 521, 522, 421, 422, 544;
2. Reflectarea resurselor minerale primite de la fondatori ca aport la
capitalul social la crearea entității:
Dt 125 – Ct 313;
3. Reflectarea costurilor de pregătire a resurselor minerale spre
extracţie:
Dt 125 – Ct 211, 113, 124, 521;
4. Reflectarea valorii realizabile nete a materialelor (nisip, pietriş, argilă
etc.) obţinute în rezultatul lucrărilor de explorare a resurselor minerale:
Dt 211 – Ct 125;
5. Reflectarea costurilor de extracţie a substanţelor minerale utile:
Dt 811 – Ct 211, 213, 214, 531, 533, 521 etc.;
6. Calcularea sumei amortizării resurselor minerale pe perioada de
gestiune curentă:
Dt 811 – Ct 126;
7. Reflectarea costului efectiv a substanţelor minerale utile extrase și
destinate vînzării:
Dt 216 – Ct 811.
19
2.7. Contabilitatea investiţiilor financiare pe termen lung şi curente
Investiţiile financiare – sunt active sub formă de valori mobiliare,
cote de participaţie în capitalul social al altor entităţi şi alte investiţii
deţinute de entitate în scopul exercitării controlului, obţinerii veniturilor
sau altor beneficii economice. Investiţiile financiare se clasifică după:
— conţinutul economic (valori mobiliare, cote de participaţie și alte
investiţii financiare);
— gradul de afiliere al părţilor (afiliate și neafiliate);
— termenele de deţinere (curente și pe termen lung).
Toate investiţiile financiare se consideră curente dacă termenul de
deţinere probabilă nu depăşeşte 12 luni de la data raportării, în caz contrar
acestea se tratează ca fiind pe termen lung.
Se consideră părţi afiliate – persoanele terțe care pot controla sau sînt
controlate, au influenţă semnificativă sau sînt influenţate semnificativ de
cealaltă parte în politicile sale financiare şi operaţionale. Influenţa
semnificativă reprezintă capacitatea de a influenţa politicile financiare şi
operaţionale prin participare la capitalul social al entităţii în mărime de la
20 % pînă la 50 %.
Investiţiile financiare se evaluează iniţial la costul de intrare, compo-
nența căruia diferă în funcţie de tipul şi modalitatea de intrare a investiţiilor.
Ca documente justificative servesc ordinul de plată, dispoziția de
plată, extrasul din cont, nota de contabilitate, certificatul cotelor de parti-
cipaţie, certificatul de acţiuni etc.
Pentru contabilizarea investiţiilor financiare pe termen lung și curente
în părţi neafiliate şi afiliate sunt conturile: 141 „Investiţii financiare pe
termen lung în părţi neafiliate”; 142 „Investiţii financiare pe termen
lung în părţi afiliate”; 251 „Investiţii financiare curente în părţi
neafiliate” și 252 „Investiţii financiare curente în părţi afiliate”.
Toate conturile sînt de activ, în debitul cărora se reflectă intrările și
majorarea valorii, iar în credit – ieşirile sau diminuarea valorii acestora.
Soldul este debitor.
Investiţiile financiare se contabilizează în cadrul următoarelor grupe:
● valori mobiliare – titluri financiare care certifică dreptul
patrimonial al deţinătorului faţă de emitentul acestora;
● cote de participaţie – drepturi sub formă de părţi sociale deţinute
de entitate în capitalul social al altor entităţi;
● alte investiţii financiare – depozitele bancare și împrumuturile
acordate.
20
Principalele formule contabile aferente înregistrării și ieșirii investi-
ţiilor financiare pe termen lung și curente sunt următoarele:
1. Reflectarea costul de intrare al valorilor mobiliare curente (în părți
neafiliate și afiliate) procurate în cazul achitării nemijlocite a acestora cu
numerar:
Dt 251, 252 – Ct 241, 242, 243, 244;
2. Reflectarea costul de intrare al valorilor mobiliare pe termen lung
(în părți neafiliate și afiliate) procurate cu achitarea ulterioară de la entități
şi persoane terţe:
Dt 141, 142 – Ct 521, 522, 544;
3. Reflectarea valorii juste a investiţiilor financiare pe termen lung
primite cu titlu gratuit de la alte entități şi persoane terţe:
Dt 141, 142 – Ct 521, 522, 544;
4. Reflectarea sumelor împrumuturilor acordate în numerar altor
entități şi persoane pe termen scurt:
Dt 251, 252 – Ct 241, 242, 243, 244;
5. Calcularea veniturilor sub formă de dobînzi aferente împrumu-
turilor acordate, dividende din cotele de participaţie (acţiunile) în capitalul
social al altor entități şi altor investiţii:
Dt 231 – Ct 622;
6. Decontarea valorii contabile a titlurilor de valoare curente ieșite:
Dt 714 – Ct 251, 252;
7. Decontarea valorii contabile a titlurilor de valoare pe termen lung
ieșite:
Dt 721 – Ct 141, 142.
21
CAPITOLUL 3. CONTABILITATEA ACTIVELOR CIRCULANTE
22
Dt 211 – Ct 811;
4. Înregistrarea metalului uzat, materialului lemnos, cărămizilor şi
altor materiale obţinute de la lichidarea (dezasamblarea, demolarea)
mijloacelor fixe:
Dt 211 – Ct 123;
5. Reflectarea valorii materialelor primite cu titlu gratuit de la alte
entități şi persoane terţe:
Dt 211 – Ct 622;
6. Casarea valorii contabile a materialelor utilizate în procesul de
fabricare a unui produs:
Dt 811 – Ct 211;
7. Casarea materialelor consumate în procesul de desfacere a
produselor (pentru ambalare, în scopuri publicitare etc.)
Dt 712 – Ct 211;
8. Decontarea valorii contabile a materialelor înregistrate lipsă cu
ocazia inventarierii:
Dt 714 – Ct 211.
23
Transmiterea în exploatare a acestor obiecte se reflectă ca corespondenţă
internă (Dt 213 – Ct 213).
Uzura obiectelor de mică valoare şi scurtă durată se calculează în
mărime de 50 % din valoarea obiectelor diminuată cu valoarea reziduală –
la transmiterea acestora în exploatare şi 50 % – la ieşirea acestora din
exploatare (casare).
Pentru contabilizarea uzurii obiectelor transmise în exploatare este
destinat contul 214 „Uzura obiectelor de mică valoare şi scurtă durată”.
Este un cont de pasiv în creditul căruia se reflectă calcularea uzurii, iar în
debit – decontarea acesteia după destinație. Soldul este creditor.
Principalele formule contabile aferente existenţei şi mişcării obiectelor
de mică valoare şi scurtă durată și a uzurii acestora sunt următoarele:
1. Reflectarea procurării obiectelor de la furnizori:
Dt 213 – Ct 521;
2. Trecerea în cont la decontările cu bugetul a sumei T.V.A. indicată
în factura fiscală:
Dt 534 – Ct 521;
3. Reflectarea obiectelor primite de la fondatori ca aport la capitalul
social al entității:
Dt 213 – Ct 313;
4. Înregistrarea deşeurilor returnabile (metalului uzat, vechiturilor ş. a.) la
depozitul entității de la lichidarea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată:
Dt 211 – Ct 213;
5. Decontarea valorii contabile a obiectelor înregistrate lipsă cu ocazia
inventarierii:
Dt 714 – Ct 213;
6. Casarea la cheltuielile curente sau costuri a obiectelor transmise în
exploatare cu valoarea unitară pînă la 1000 lei:
Dt 712, 713, 811, 812 ş. a. – Ct 213;
7. Calcularea uzurii obiectelor transmise în exploatare a căror valoare
unitară depăşeşte 1000 lei cu decontarea acesteia după destinație:
Dt 111, 121, 712, 713, 811, 812 ş. a. – Ct 214.
24
Ca document justificativ serveşte nota de contabilitate. Pentru evidența
existenţei şi mişcării produselor, serviciilor şi lucrărilor în curs de execuţie
este destinat contul 215 „Producţia în curs de execuţie”. Este un cont de
activ în debitul căruia se reflectă intrările, iar în credit – ieşirile. Soldul
este debitor.
Produsele sunt bunurile fabricate (obținute) în cadrul entităţii și includ:
a) semifabricatele – bunuri al căror proces de producţie a fost finalizat
într-o secţie şi care sînt supuse în continuare prelucrării în altă secţie sau se
livrează cumpărătorilor;
b) produsele finite – bunuri care au parcurs în întregime stadiile
procesului de producţie, sînt integral completate şi pot fi depozitate în
vederea vînzării sau livrate direct cumpărătorilor;
c) produsele secundare – bunuri care se obţin în procesul de producţie
concomitent cu produsele principale şi au o importanţă secundară şi
valoare nesemnificativă faţă de acestea.
La mărfuri se referă bunurile procurate de entitate special pentru
revânzare şi produsele transmise spre vînzare în unitățile de comerț
proprii. În categoria mărfurilor, de asemenea, se includ clădirile, terenurile
şi alte bunuri imobiliare deţinute pentru vînzare.
Ca documente justificative servesc factura fiscală, procesul-verbal de
fabricare a produselor, procesul-verbale de casare a produselor, procesul-
verbal al comisiei de inventariere, contractul de donaţie, nota de conta-
bilitate etc.
Pentru evidența acestora sunt destinate conturile 216 „Produse” şi 217
„Mărfuri”. Ambele conturi sunt de activ în debitul cărora se reflectă
intrările, iar în credit – ieşirile. Soldul lor este debitor.
Principalele formule contabile aferente producţiei în curs de execuţie,
produselor şi mărfurilor sunt următoarele:
1. Reflectarea stocurilor produselor şi serviciilor în curs de execuţie la
finele perioadei de gestiune aferente activităţii de bază și/sau auxiliare a
entității:
Dt 215 – Ct 811, 812;
2. Reflectarea costului producţiei în curs de execuţie la începutul
perioadei de gestiune aferentă activităţii de bază și/sau auxiliare a entității:
Dt 811, 812 – Ct 215;
3. Reflectarea pierderilor producţiei în curs de execuţie cauzate de
calamităţi naturale sau evenimente excepţionale:
Dt 723 – Ct 215;
25
4. Reflectarea costului efectiv al produselor finite (semifabricatelor,
produselor secundare) primite la depozit din subdiviziunile activității de
bază și/sau auxiliare a entității:
Dt 216 – Ct 811, 812;
5. Decontarea costului efectiv al produselor vîndute:
Dt 711 – Ct 216;
6. Reflectarea procurării mărfurilor de la furnizori:
Dt 217 – Ct 521;
7. Trecerea în cont la decontările cu bugetul a sumei T.V.A. indicată
în factura fiscală:
Dt 534 – Ct 521;
8. Înregistrarea plusurilor de producţie în curs de execuţie, produse şi
mărfuri constatate la inventariere:
Dt 215, 216, 217 – Ct 612.
26
2. Calcularea creanţelor cumpărătorilor (clienţilor) în mărimea valorii
de vânzare (fără T.V.A. şi accize) a materialelor şi obiectelor de mică
valoarea şi scurtă durată comercializate acestora:
Dt 221 – Ct 612;
3. Calcularea creanţelor cumpărătorilor (clienţilor) în mărimea T.V.A.
de la valoarea de vânzare a bunurilor comercializate sau serviciilor prestate:
Dt 221 – Ct 534;
4. Încasarea numerarului în unul din conturile bancare curente în
scopul stingerii creanţelor cumpărătorilor şi clienţilor:
Dt 242 sau 243 – Ct 221;
5. Trecerea în cont a avansurilor curente primite de la cumpărători şi
clienţi:
Dt 523 – Ct 221;
6. Stingerea (compensarea) reciprocă a creanţelor şi datoriilor din
componenţa decontărilor cu unul şi acelaşi subiect economic:
Dt 521 – Ct 221.
27
efectuării procurărilor şi sumele T.V.A. de la valoarea impozabilă a
livrărilor efectuate de bunuri şi servicii:
Dt 225 – Ct 534;
3. Trecerea în cont a sumelor impozitului pe venit plătit în rate, reţinut
în prealabil la sursa de plată de către alte entități din Republica Moldova:
Dt 534 – Ct 225;
4. Restituirea din buget a sumelor T.V.A. şi accizelor în baza cererilor
depuse de către entitate conform rezultatelor calculelor:
Dt 242 – Ct 225.
28
3. Recuperarea prejudiciului material prin reţinerea din salariul
persoanei culpabile:
Dt 531 – Ct 226;
4. Restituirea soldului avansului neutilizat de către salariatul entității:
Dt 241 – Ct 226;
5. Calcularea creanţelor salariaţilor în mărimea veniturilor obţinute de
entitate din prestarea serviciilor locative şi comunale:
Dt 226 – Ct 612.
3.7. Contabilitatea numerarului în casierie
Numerarul reprezintă disponibilităţi băneşti în casierie, conturi
curente în monedă naţională şi valută străină şi în alte conturi bancare.
Modul de folosire şi păstrare a numerarului în casieria entității este
reglementat de Regulamentul de gestionare a operaţiunilor de casă în
economia naţională a Republicii Moldova.
Numerarul în casierie se acumulează din diferite surse. La parvenirea
numerarului în casierie indiferent de sursă se perfectează dispoziţia de
încasare. Plătitorilor (cu excepţia băncilor) li se înmânează ca confirmare
o chitanţă, care se detaşează de la dispoziţia de încasare.
La ridicarea numerarului din casierie, de obicei, se perfectează dis-
poziţia de plată, unde se indică: cui şi în ce scop, suma şi data eliberării
numerarului. Documentul este semnat de conducătorul unităţii economice,
contabilul-şef, casier şi beneficiarul banilor.
Toate dispoziţiile de plată şi de încasare executate se înscriu în
casierie în registrul de casă. Înscrierile în registru se efectuează în două
exemplare prin indigo. Primul exemplar rămâne în registrul de casă, iar al
doilea se decupează şi serveşte ca dare de seamă a casierului.
Înscrierile în registrul de casă se fac zilnic, calculându-se soldul
banilor în casierie la finele zilei de lucru.
Casierul prezintă darea de seamă cu documentele anexate
contabilului-şef, care le verifică minuțios şi întocmește formulele contabile
corespunzătoare.
Pentru contabilizarea existenţei şi mişcării numerarului în casieria
entității este destinat contul 241 „Casa”. Este un cont de activ în debitul
căruia se înregistrează încasările, iar în credit ieşirile. Soldul este debitor.
Principalele formule contabile aferente existenţei şi mişcării
numerarului în casieria entității sunt următoarele:
1. Încasarea numerarului în monedă națională din contul curent
deschis la bancă:
Dt 241 – Ct 242;
29
2. Restituirea soldului avansului neutilizat de către gestionarul entității:
Dt 241 – Ct 226;
3. Încasarea directă a numerarului în casierie din realizarea
produselor:
Dt 241 – Ct 611;
4. Încasarea numerarului în casierie în urma achitării creanţelor co-
merciale:
Dt 241 – Ct 221;
5. Încasarea împrumuturilor în numerar de la persoane fizice sau juridice:
Dt 241 – Ct 412 sau 512;
6. Casarea lipsurilor de numerar constatate în casierie în urma inventarierii:
Dt 714 – Ct 241.
30
Pentru efectuarea controlului asupra fluxului numerarului pe con-
turile bancare şi reflectarea operaţiunilor respective în sistemul de conturi
entitățile primesc periodic din bancă extrase din cont.
Pentru contabilizarea existenţei şi mişcării numerarului pe conturile
curente în monedă naţională şi în valută străină, precum și alte conturi
bancare sunt destinate conturile 242 „Conturi curente în monedă naţio-
nală”, 243 „Conturi curente în valută străină” şi 244 „Alte conturi
bancare”. Toate conturile sînt de activ, în debitul cărora se reflectă
intrările, iar în credit – ieşirile. Soldul este debitor.
Principalele formule contabile aferente existenţei şi mişcării nume-
rarului pe conturile curente și alte conturi bancare sunt următoarele:
1. Încasarea numerarului în monedă națională pe contul curent la
achitarea creanțelor comerciale de către cumpărători:
Dt 242 – Ct 221;
2. Restituirea pe contul curent în valută străină a mijloacelor
acreditivelor neutilizate:
Dt 243 – Ct 244;
3. Primirea pe contul curent în monedă naţională a creditelor bancare
acordate pe termen lung sau scurt:
Dt 242 – Ct 411 sau 511;
4. Achitarea din contul curent în monedă națională a datoriilor
comerciale curente față de furnizori și antreprenori:
Dt 521 – Ct 242;
5. Achitarea din contul curent în monedă națională a datoriilor faţă de
buget:
Dt 534 – Ct 242.
31
Principalele formule contabile aferente existenţei şi fluxul trans-
ferurilor de numerar în expediţie sunt următoarele:
1. Depunerea de către gestionari a numerarului în casieriile băncilor
comerciale sau oficiilor poştale cu scopul înregistrării acestora în conturile
curente ale entității:
Dt 245 – Ct 226;
2. Primirea confirmării documentare a transferurilor de numerar
efectuate de cumpărători, companiile de asigurări şi alţi debitori în contul
achitării creanţelor acestora:
Dt 245 – Ct 221, 223, 233, 234;
3. Înregistrarea în conturile curente a numerarului care anterior au fost
reflectate ca transferuri de numerar în expediţie:
Dt 242, 243 – Ct 245.
La documentele băneşti se referă timbrele poştale, timbrele taxei de
stat, biletele de călătorie procurate prealabil, foile de agrement sau
tratament etc. Documentele băneşti se păstrează în casierie împreună cu
numerarul, dar se reflectă în sistemul de conturi aparte în contul 246
„Documente băneşti”. Acesta este un cont de activ în debitul căruia se
înregistrează primirea documentelor băneşti de către casier, iar în credit –
ieşirea acestora. Soldul este debitor.
Principalele formule contabile aferente existenţei şi mișcării
documentelor bănești sunt următoarele:
1. Înregistrarea documentelor băneşti procurate prin intermediul
titularilor de avans:
Dt 246 – Ct 226;
2. Înregistrarea documentelor băneşti procurate de la terți cu achitarea
ulterioară:
Dt 246 – Ct 521;
3. Înregistrarea plusurilor de documente băneşti constatate cu ocazia
inventarierii:
Dt 246 – Ct 612;
4. Transmiterea documentelor băneşti titularilor de avans:
Dt 226 – Ct 246;
5. Reflectarea lipsurilor de documente băneşti constatate cu ocazia
inventarierii:
Dt 714 – Ct 246;
6. Casarea valorii contabile a documentelor băneşti distruse în urma
unei calamități naturale:
Dt 723 – Ct 246.
32
CAPITOLUL 4. CONTABILITATEA CAPITALULUI PROPRIU
33
creditul căruia se înregistrează constituirea și majorarea, iar în debit –
diminuarea capitalului în cauză. Soldul este creditor.
Principalele formule contabile aferente retragerii, anulării sau
înstrăinării părţilor sociale sunt următoarele:
1. Răscumpărarea părților sociale proprii de la deţinătorii lor:
Dt 315 – Ct 241, 242, 243;
2. Majorarea capitalului suplimentar în mărimea diferenţei dintre
valoarea efectivă de retragere şi valoarea ei nominală:
Dt 315 – Ct 312;
3. Diminuarea capitalului suplimentar în mărimea diferenţei dintre
valoarea efectivă de retragere şi valoarea de înstrăinare a acestora:
Dt 312 – Ct 315.
34
statutului sau hotărârii organului autorizat de conducere (de exemplu,
adunarea generală a acționarilor societății).
Există trei grupe de rezerve:
1. Capitalul de rezervă;
2. Rezervele statutare;
3. Alte rezerve.
Prima grupă de rezerve este cea mai importantă, deoarece conform
prevederilor Codului civil toate entitățile cu forma de organizare S.A. și
S.R.L. sunt obligate să constituie acest capital de rezervă pe seama
defalcărilor din profitul net. Mărimea minimă a acestuia trebuie să fie de
10 % de la suma capitalului social.
Ca documente justificative la crearea și utilizarea capitalul de rezervă,
precum și a altor tipuri de rezerve servesc procese-verbale ale adunării
generale a fondatorilor (acţionarilor, asociaţilor) şi notele de contabilitate.
Pentru contabilizarea existenței și modificării capitalului de rezervă,
rezervelor statutare şi altor rezerve sunt destinate conturile din grupa 32
„Rezerve”: 321 „Capital de rezervă”, 322 „Rezerve statutare”, 321 „Alte
rezerve”. Toate conturile sînt de pasiv, în creditul cărora se reflectă consti-
tuirea și majorarea, iar în debit – diminuarea rezervelor. Soldul este creditor.
De regulă, entitățile utilizează rezervele constituite pentru: acoperirea
pierderilor perioadelor precedente, majorarea capitalului social, plata
dividendelor fixe (la acțiunile preferenţiale), stimularea materială a
angajaților entității, acoperirea parțială sau integrală a valorii foilor de
odihnă sau tratament etc.
Principalele formule contabile aferente existenței și modificării capi-
talului de rezervă, rezervelor statutare şi altor rezerve sunt următoarele:
1. Reflectarea constituirii capitalului de rezervă, rezervelor statutare şi
altor rezerve pe seama profitului pronosticat al anului de gestiune:
Dt 334 – Ct 321, 322, 323;
2. Reflectarea constituirii (completării) capitalului de rezervă,
rezervelor statutare şi altor rezerve pe seama profitului nerepartizat al
perioadelor precedente:
Dt 332 – Ct 321, 322, 323;
3. Acoperirea pierderilor din perioadele precedente pe seama
capitalului de rezervă:
Dt 321 – Ct 332;
4. Calcularea dividendelor fixe la acțiunile preferenţiale pe seama
capitalului de rezervă sau rezervelor statutare:
Dt 321 sau 322 – Ct 536;
35
5. Acoperirea valorii foilor de odihnă sau tratament procurate de
entitate pentru angajații săi pe seama rezervelor statutare sau altor rezerve:
Dt 322 sau 323 – Ct 246.
36
adoptată la adunarea generală a fondatorilor (acţionarilor, asociaţilor) sau
alt organ autorizat de conducere.
Ca documente justificative la utilizarea profitului anului de gestiune
servesc procese-verbale ale adunării generale a fondatorilor (acţionarilor,
asociaţilor) şi notele de contabilitate.
Pentru contabilizarea utilizării profitului în cursul perioadei de
gestiune este destinat contul 334 „Profit utilizat al perioadei de
gestiune”. Este un cont de activ (rectificativ) în debitul căruia se reflectă
suma profitului utilizat în cursul perioadei de gestiune curente (până la
reformarea bilanţului), iar în credit – decontarea acestei sume în procesul
reformării bilanţului.
Pe parcursul anului soldul contului este debitor şi reprezintă mărimea
profitului utilizat la finele perioadei de gestiune (lunii, semestrului sau
anului). După reformarea bilanţului soldul contului devine egal cu zero.
Principalele formule contabile aferente utilizării profitului în cursul
perioadei de gestiune sunt următoarele:
1. Calcularea dividendelor intermediare pe seama profitului anului de
gestiune:
Dt 334 – Ct 536;
2. Constituirea sau completarea capitalului de rezervă, rezervelor
statutare și altor rezerve pe seama profitului anului de gestiune:
Dt 334 – Ct 321, 322, 323;
3. Decontarea profitului utilizat al anului de gestiune în procesul
reformării bilanţului:
Dt 333 – Ct 334.
37
CAPITOLUL 5. CONTABILITATEA DATORIILOR
39
Datoriile comerciale, în funcţie de termenul de achitare se subdi-
vizează în curente și pe termen lung. Datoria se consideră curentă atunci
cînd ea urmează a fi stinsă în termen de 12 luni de la data raportării. Toate
celelalte datorii se clasifică ca datorii pe termen lung.
Entitatea poate stinge datoria comercială față de furnizori privind
bunurile şi serviciile procurate prin:
achitarea numerarului;
transmiterea altor active;
prestarea serviciilor;
substituirea unei datorii cu alta;
trecerea în cont a avansurilor acordate;
convertirea datoriei în aport în capital social etc.
Ca documente justificative la apariția și stingerea datoriilor
comerciale servesc: factura fiscală, ordinul de plată, extrasul din cont,
dispoziţia de plată, decontul de avans ş. a.
Pentru contabilizarea existenţei şi modificării datoriilor comerciale cu-
rente ale entităţii sunt destinate conturile din grupa 52 „Datorii comerciale
curente”: 521 „Datorii comerciale curente”, 522 „Datorii curente faţă
de părţile afiliate” și 523 „Avansuri primite curente”. Toate conturile
sînt de pasiv, în creditul cărora se reflectă apariţia sau majorarea datoriilor
comerciale (avansurilor primite) curente, iar în debit – stingerea acestora.
Soldul este creditor.
Contul 522 se foloseşte în cazul cînd aportul entității la capitalul
social al entităţii partener este cuprins în mărime de la 20 % pînă la 50 %.
În caz contrar se foloseşte 521.
Principalele formule contabile aferente existenţei şi modificării
datoriilor comerciale curente sunt următoarele:
1. Reflectarea procurării diferitor active imobilizate și circulante de la
furnizori:
Dt 111, 112, 122, 121, 123, 211, 213 ș.a. – Ct 521;
2. Acceptarea spre plată a facturilor pentru lucrările efectuate şi
serviciile prestate:
Dt 121, 712, 713, 811 ș.a. – Ct 521;
3. Trecerea în cont la decontările cu bugetul a sumei T.V.A. indicată
în factura fiscală:
Dt 534 – Ct 521;
4. Stingerea directă a datoriilor comerciale curente față de furnizori
sau antreprenori pe seama creditelor (împrumuturilor) pe termen lung sau
pe termen scurt primite:
40
Dt 521 – Ct 411, 412, 511, 512;
5. Stingerea datoriilor comerciale curente față de furnizori sau
antreprenori pe seama mijloacelor proprii:
Dt 521 – Ct 241, 242, 243, 244;
6. Stingerea datoriilor comerciale curente față de furnizori sau
antreprenori prin trecerea în cont a sumelor avansurilor acordate anterior:
Dt 521 – Ct 224.
O modalitate de decontări dintre partenerii comerciali este primirea
avansului într-o sumă mai mică decât valoarea produselor (lucrărilor,
serviciilor) care vor fi vândute (efectuate, prestate) în viitor. Pentru contabi-
lizarea acestor avansuri este destinat contul 523 „Avansuri primite curente”.
Principalele formule contabile aferente existenţei şi modificării
avansurilor primite curente de la cumpărători şi clienţi în contul viitoarelor
livrări de produse (lucrări, servicii) sunt următoarele:
1. Reflectarea primirii avansurilor de la cumpărători sau clienți:
Dt 241, 242, 243 – Ct 523;
2. Restituirea avansului primit de la cumpărători sau clienți în legătură
cu eşuarea afacerii sau imposibilitatea vânzării produselor, efectuării
lucrărilor şi prestării serviciilor:
Dt 523 – Ct 241, 242, 243;
3. Trecerea în cont a avansurilor curente primite de la cumpărători şi
clienţi după încheierea afacerii:
Dt 523 – Ct 221.
41
primele individuale de asigurare obligatorie de asistenţă medicală;
impozitul pe venit;
cotizaţiile sindicale de membru etc.
Salariul îndreptat spre plată poate fi achitat de entitate în numerar din
casierie, prin virarea la contul de card (cu ridicarea numerarului din
bancomate) sau în echivalent natural.
Dacă salariul n-a fost ridicat în termen din vina lucrătorului, el se
raportează la decontările cu deponenţii şi în continuare este plătit de
entitate la prima lui solicitare.
Conform prevederilor S.N.C. salariile calculate se includ:
sau în costul activelor imobilizate create la entitate;
sau în costul activelor circulante;
sau în costurile directe sau indirecte de producție;
sau în cheltuielile perioadei de gestiune.
Ca documente justificative la calcularea și achitarea datoriilor faţă de
personal privind retribuirea muncii servesc: tabelul de pontaj, bonul de lucru în
acord, nota contabilă, ordinul de plată, extrasul din cont, dispoziţia de plată ş. a.
Pentru contabilizarea existenţei şi modificării datoriilor faţă de
personal privind retribuirea muncii este destinat contul de pasiv 531
„Datorii faţă de personal privind retribuirea muncii”. Este un cont de
pasiv, în creditul căruia se înregistrează sumele salariului calculat, iar în
debit – sumele reţinute şi plătite. Soldul contului este creditor.
Principalele formule contabile aferente existenţei şi modificării
datoriilor faţă de personal privind retribuirea muncii sunt următoarele:
1. Calcularea salariului lucrătorilor implicaţi în crearea activelor
imobilizate:
Dt 111, 121, 131 – Ct 531;
2. Calcularea salariului lucrătorilor implicaţi în procurarea activelor
circulante:
Dt 211, 213, 217 – Ct 531;
3. Calcularea salariului personalului de producţie, de conducere şi de
deservire din subdiviziunile de producţie:
Dt 811, 812, 821 – Ct 531;
4. Calcularea salariului lucrătorilor implicaţi în vânzarea produselor,
precum şi personalului de conducere sau de deservire a entității în ansamblu:
Dt 712, 713 – Ct 531;
5. Achitarea salariului cu numerar din casieria entității sau virarea lui
la contul de card:
Dt 531 – Ct 241, 242;
42
6. Raportarea salariului nereclamat la decontările cu deponenţii:
Dt 531 – Ct 531;
7. Reţinerea contribuţiilor individuale de asigurări sociale de stat
obligatorii din salariile îndreptate spre plată:
Dt 531 – Ct 226;
8. Reţinerea primelor individule de asigurare obligatorie de asistenţă
medicală din salariile îndreptate spre plată:
Dt 531 – Ct 533;
9. Reţinerea impozitului pe venit din salariile îndreptate spre plată:
Dt 531 – Ct 534;
10. Reţinerea cotizaţiilor lunare de membru de sindicat din salariile
îndreptate spre plată:
Dt 531 – Ct 544.
44
Dt 531 – Ct 533;
7. Stingerea datoriilor aferente contribuţiilor de asigurare socială de
stat obligatorii şi primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală
din conturile curente în monedă naţională:
Dt 533 – Ct 242.
46
2. Trecerea în cont a sumelor impozitului pe venit calculate şi reţinute
pe parcursul anului fiscal (în limita sumelor calculate ale datoriilor curente
privind impozitul pe venit):
Dt 534 – Ct 225;
3. Reţinerea impozitului pe venit din sumele salariilor îndreptate spre
plată angajaţilor entității:
Dt 531 – Ct 534;
4. Calcularea T.V.A. aferentă valorii mărfurilor (serviciilor) vîndute
(transmise) altor întreprinderi şi persoane:
Dt 221, 223, 234 – Ct 534;
5. Calcularea T.V.A. aferentă valorii mărfurilor (serviciilor) vîndute
(transmise) angajaţilor întreprinderii, inclusiv sub formă de ajutor material:
Dt 226 sau 532 – Ct 534;
6. Trecerea în cont a T.V.A. aferentă valorii mărfurilor (serviciilor)
procurate de la alte întreprinderi şi persoane rezidente ale Republicii
Moldova:
Dt 534 – Ct 521;
7. Stingerea datoriilor față de buget la capitolul tuturor impozitelor
(inclusiv datoriilor definitive privind impozitului pe venit pe anul de
gestiune), taxelor şi plăţilor obligatorii:
Dt 534 – Ct 242.
47
CAPITOLUL 6. CONTABILITATEA VENITURILOR ȘI
CHELTUIELILOR
49
de plată primit sau de primit (diminuată cu valoarea oricăror reduceri de
preţ acordate de către vînzător) și se recunosc, de regulă, separat pentru
fiecare tranzacţie în baza contabilităţii de angajamente.
În componența veniturilor din alte activităţi se includ:
— veniturile din operaţiuni cu active imobilizate (de exemplu, din
ieşirea imobilizărilor necorporale și corporale, din ieşirea investiţiilor
financiare pe termen lung, din reluarea pierderilor din deprecierea activelor
imobilizate etc.);
— veniturile financiare (de exemplu, din diferenţe de curs valutar, din
diferenţe de sumă, din redevenţe, din active imobilizate şi circulante intrate
cu titlu gratuit etc.);
— veniturile excepţionale (de exemplu, din despăgubiri primite de la
companiile de asigurări la survenirea cazurilor de risc (inundaţie, grindină,
accident, incendiu ş. a.), din compensaţii sub formă de numerar, stocuri şi
alte active primite de la persoane terțe pentru recuperarea pierderilor din
evenimente excepţionale etc.).
Ca documente justificative la recunoașterea şi decontarea veniturilor din
alte activități servesc: factura fiscală, contractul de donaţie, procesul-verbal
de primire-predare a imobilizărilor, ordinul de plată, extrasul de cont, actul
de constatare a pagubei şi calculul companiei de asigurări, actul comisiei de
lichidare a consecinţelor calamităţilor naturale, procesul-verbal al serviciului
antiincendiar de stat, procesul-verbal al poliţiei, nota contabilă ş. a.
Pentru contabilizarea veniturilor din alte activități a entităţii sunt
destinate conturile 621 „Venituri din operaţiuni cu active imobilizate”,
622 „Venituri financiare” și 623 „Venituri excepţionale”. Aceste con-
turi sînt de pasiv, în creditul lor se reflectă cu total cumulativ de la înce-
putul anului veniturile constatate, iar în debit – decontarea lor la finele
anului la rezultatul financiar total. Pe parcursul anului soldul este creditor.
La finele anului soldul devine egal cu zero.
Principalele formule contabile aferente obţinerii veniturilor din alte
activități şi decontarea lor sunt următoarele:
1. Calcularea veniturilor din vânzarea imobilizărilor în mărimea valorii
contractuale a livrărilor efectuate cu achitarea ulterioară prin virament:
Dt 234 – Ct 621;
2. Reflectarea diferenţei pozitive dintre valoarea realizabilă netă a
materialelor obţinute din lichidarea mijloacelor fixe şi valoarea lor reziduală:
Dt 211 – Ct 621;
3. Decontarea veniturilor acumulate din operaţiuni cu active imo-
bilizate la finele anului la rezultatul financiar total:
50
Dt 621 – Ct 351;
4. Calcularea redevenţelor din transmiterea dreptului de utilizare a
invenţiei efectuate agenţilor economici autohtoni:
Dt 231 – Ct 622;
5. Primirea cu titlul gratuit a oricărui tip de active imobilizate şi
circulante de la terţi:
Dt 112, 123, 211, 213, 217 etc. – Ct 622;
6. Decontarea veniturilor financiare acumulate la finele anului la
rezultatul financiar total:
Dt 622 – Ct 351;
7. Calcularea despăgubirii datorate entității de compania de asigurări la
survenirea cazurilor de risc (inundaţie, grindină, accident, incendiu ş. a.):
Dt 233 – Ct 623;
8. Înregistrarea bunurilor materiale obţinute din lichidarea patrimo-
niului deteriorat în consecinţa evenimentelor excepţionale:
Dt 211, 213 etc. – Ct 623;
9. Decontarea venituri excepţionale acumulate la finele anului la
rezultatul financiar total:
Dt 623 – Ct 351.
51
5) suma provizioanelor constituite;
6) costul serviciilor primite etc.
Cheltuielile activităţii operaţionale se recunosc în baza principiilor
contabilităţii de angajamente și prudenții cu respectarea concomitentă a
următoarelor două criterii: a) există o certitudine întemeiată privind dimi-
nuarea beneficiilor economice ale entităţii; și b) mărimea acestor cheltuieli
poate fi evaluată în mod credibil.
Agenţii economici, de regulă, recunosc cheltuielile concomitent cu veni-
turile care provin din aceleaşi operaţiuni economice (de exemplu, costul bu-
nurilor vîndute se recunoaşte ca cheltuieli concomitent cu veniturile obţinute
din comercializarea acestora), dar există și excepții (cînd cheltuielile suportate
se recunosc şi în cazul în care acestea nu sînt corelate cu veniturile curente).
În componența acestor cheltuieli se includ:
— costul vînzărilor (valoarea contabilă (costul efectiv) care au fost
incluse în componenţa cheltuielilor în legătură cu vânzarea produselor,
mărfurilor, executarea lucrărilor şi prestarea serviciilor);
— cheltuielile de distribuire (cheltuielile nerecuperabile suportate de
entități în legătură cu promovarea şi comercializarea produselor, mărfu-
rilor şi serviciilor);
— cheltuielile administrative (cheltuielile aferente organizării, de-
servirii şi gestionării entităţii în ansamblu);
— alte cheltuieli din activitatea operaţională (cheltuielile suportate de
entități în procesul activităţii operaţionale care, însă, nu fac parte din com-
ponenţa cheltuielilor administrative, cheltuielilor de distribuire şi costului
vînzărilor).
Ca documente justificative la recunoașterea şi decontarea cheltuielilor
activităţii operaţionale servesc: factura fiscală, foaia de parcurs a camio-
nului, actul de executare a lucrărilor, borderoul de calculare a amortizării
imobilizărilor necorporale şi borderou de calculare a amortizării mijloa-
celor fixe, procesul-verbal de casare a materialelor, tabelul de pontaj,
decontul de avans, dispoziţia de plată, procesul-verbal al comisiei de
inventariere, nota contabilă ş. a.
Pentru contabilizarea cheltuielilor ale activităţii operaţionale a entităţii
sunt destinate conturile 711 „Costul vînzărilor”, 712 „Cheltuieli de dis-
tribuire”, 713 „Cheltuieli administrative”, și 714 „Alte cheltuieli din acti-
vitatea operaţională”. Aceste conturi sînt de activ, în debitul lor se reflectă cu
total cumulativ de la începutul anului sumele cheltuielilor recunoscute, iar în
credit – decontarea lor la finele anului la rezultatul financiar total. Pe parcursul
anului soldul este debitor. La finele anului soldul devine egal cu zero.
52
Principalele formule contabile care țin de recunoaşterea cheltuielilor
activităţii operaţionale a entităţii şi decontarea lor după destinaţie sunt
următoarele:
1. Decontarea valorii contabile a produselor finite și mărfurilor vândute:
Dt 711 – Ct 216, 217;
2. Reflectarea costului lucrărilor executate sau serviciilor prestate
contra plată la comanda terţilor:
Dt 711 – Ct 811 și 812;
3. Calcularea salariului angajaţilor implicaţi în sfera comercială
(vânzători, marketologi ş. a.):
Dt 712 – Ct 351;
4. Decontarea valorii contabile a produselor finite transmite gratis în
calitate de mostre cumpărătorilor:
Dt 712 – Ct 216;
5. Calcularea amortizării mijloacelor fixe care deservesc procesul de
desfacere:
Dt 712 – Ct 124;
6. Calcularea salariilor personalului administrativ:
Dt 713 – Ct 531;
7. Decontarea valorii contabile a activelor curente utilizate în scopuri
de filantropie:
Dt 713 – Ct 211, 213 etc.;
8. Calcularea amortizării mijloacelor fixe cu destinație administrativă:
Dt 713 – Ct 124;
9. Calcularea impozitului funciar, impozitului pe bunurile imobiliare
și taxelor locale:
Dt 713 – Ct 534;
10. Decontarea valorii contabile ale altor active circulante vîndute:
Dt 714 – Ct 211, 213, 246 etc.;
11. Calcularea dobânzilor aferente creditelor bancare şi împrumutu-
rilor obţinute:
Dt 714 – Ct 511, 512;
12. Calcularea sancţiunilor în legătură cu încălcarea legislaţiei fiscale
şi clauzelor contractuale:
Dt 714 – Ct 534, 544;
13. Decontarea cheltuielilor activităţii operaţionale acumulate la finele
anului la rezultatul financiar total:
Dt 351 – Ct 711, 712, 713, 714.
53
6.4. Contabilitatea cheltuielilor ale altor activităţi
Cheltuielile ale altor activităţii reprezintă diminuări ale beneficiilor
economice înregistrate în perioada de gestiune sub formă de ieşiri, reduceri
ale valorii activelor sau de creşteri ale datoriilor condiţionate de desfăşu-
rarea altor activităţi (de exemplu, de ieşirea şi deprecierea activelor imobi-
lizate, de tranzacţiile financiare, de evenimentele excepţionale) care contri-
buie la diminuări ale capitalului propriu (rezultatului financiar), altele decît
cele rezultate din distribuirea acestuia proprietarilor.
Cheltuielile altor activităţi, ca şi orice alt tip de cheltuieli, se recunosc în
baza principiilor contabilităţii de angajamente (care prevede ca acestea se
recunosc în perioada în care au fost suportate, indiferent de momentul plăţii
numerarului sau compensării sub altă formă) și prudenții (prevede că ele se
recunosc astfel încît mărimea acestora să nu fie subevaluată). Evaluarea chel-
tuielilor altor activităţi se efectuează prin analogie cu cheltuielile activităţii
operaţionale. Aceasta înseamnă determinarea sumelor care urmează a fi ref-
lectate în sistemul de conturi contabile şi situațiile financiare. Cheltuielile altor
activităţi, de regulă se evaluează prin valoarea contabilă a imobilizărilor necor-
porale și corporale ieşite, sumele efectiv calculate ale datoriilor, amortizării etc.
În componența cheltuielilor din alte activităţi se includ:
— cheltuielile cu activele imobilizate (de exemplu, valoarea contabilă
a activelor imobilizate, investiţiilor imobiliare ieşite (vîndute, transmise în
schimbul altor active), partea neamortizată a valorii amortizabile a
imobilizărilor necorporale şi corporale, investiţiilor imobiliare casate
înainte de expirarea duratei de viaţă utilă etc.);
— cheltuielile financiare (de exemplu, diferenţele nefavorabile de curs
valutar şi de sumă, cheltuielile din redevenţe, din active imobilizate şi
circulante transmise cu titlu gratuit etc.);
— cheltuielile excepţionale (de exemplu, valorarea contabilă a
activelor imobilizate şi circulante ieşite (distruse, casate, expropriate etc.)
ca rezultat al accidentelor, incendiilor, calamităţilor naturale şi altor
evenimente excepţionale, pierderile survenite din stoparea activităţilor de
bază ale entităţii în urma evenimentelor excepţionale etc.).
Ca documente justificative la recunoașterea şi decontarea cheltuielilor ale
altor activități servesc: factura fiscală, contractul de donaţie, procesul-verbal
de primire-predare a imobilizărilor, ordinul de lucru în acord, procesul-verbal
de casare a materialelor, ordinul de plată, dispoziţia de plată, procesul-verbal
de casare a mijloacelor fixe, actul de constatare a pagubelor, procesul-verbal al
serviciului antiincendiar de stat, procesul-verbal al poliţiei, nota contabilă ş. a.
54
Pentru contabilizarea cheltuielilor ale altor activități a entităţii sunt
destinate conturile 721 „Cheltuieli cu active imobilizate”, 722 „Chel-
tuieli financiare” și 723 „Cheltuieli excepţionale”. Aceste conturi sînt de
activ, în debitul lor se reflectă cu total cumulativ de la începutul anului
cheltuielile recunoscute, iar în credit – decontarea lor la finele anului la
rezultatul financiar total. Pe parcursul anului soldul este debitor. La finele
anului soldul devine egal cu zero.
Principalele formule contabile care țin de recunoaşterea cheltuielilor
altor activităţii a entităţii şi decontarea lor după destinaţie sunt următoarele:
1. Decontarea valorii contabile a imobilizărilor necorporale în legătură
cu ieşirea acestora:
Dt 721 – Ct 112;
2. Decontarea valorii contabile a mijloacelor fixe în legătură cu ieşirea
acestora:
Dt 721 – Ct 123;
3. Reflectarea cheltuielilor legate de lichidarea mijloacelor fixe:
Dt 721 – Ct 211, 531, 812 etc.;
4. Decontarea valorii contabile a mijloacelor fixe transmise cu titlu
gratuit altor întreprinderi:
Dt 722 – Ct 123;
5. Decontarea valorii contabile a activelor circulante transmise cu titlu
gratuit terțelor:
Dt 722 – Ct 211, 213, 216 etc.;
6. Reflectarea cheltuielilor privind diferenţele negative de curs valutar
aferente decontărilor cu furnizorii:
Dt 722 – Ct 521;
7. Decontarea valorii contabile a activelor circulante nimicite în
consecinţa calamităţilor naturale:
Dt 723 – Ct 211, 216 etc.;
8. Reflectarea cheltuielilor legate de lichidarea consecinţelor cala-
mităţilor naturale:
Dt 723 – Ct 211, 531, 533, 812 etc.;
9. Reflectarea pierderilor din stoparea temporară a activităţii entității
condiţionată de evenimente excepţionale:
Dt 723 – Ct 531;
10. Decontarea cheltuielilor altor activități a entităţii acumulate la
finele anului la rezultatul financiar total:
Dt 351 – Ct 721, 722, 723.
55
BIBLIOGRAFIE
3. Legea contabilităţii nr. 113-XVI din 27 aprilie 2007. În: Monitorul Oficial
al Republicii Moldova. 2007, nr. 90-93.
56
CUPRINS
LISTA ABREVIERILOR ......................................................................................................................... 3
CAPITOLUL 1. Aspecte generale privind organizarea și ținerea
contabilității financiare în entitățile din Republica Moldova .................................................................... 4
1.1 Esenţa, obiectul şi metoda contabilităţii ............................................................................................. 4
1.2. Reglementarea legislativă şi normativă a contabilității ...................................................................... 4
1.3. Tipuri de evidenţă şi sisteme de ţinere a contabilităţii ....................................................................... 6
1.4. Politici contabile, modificări ale estimărilor contabile şi erori ........................................................... 7
1.5. Inventarierea şi modul de reflectare a rezultatelor depistate în contabilitate ..................................... 8
1.6. Conţinutul şi modul de întocmire a situaţiilor financiare ale entităţii ................................................ 9
CAPITOLUL 2. Contabilitatea activelor imobilizate ............................................................................. 11
2.1. Contabilitatea imobilizărilor necorporale şi amortizării acestora ..................................................... 11
2.2. Contabilitatea imobilizărilor necorporale şi corporale în curs de execuţie ...................................... 12
2.3. Contabilitatea intrării mijloacelor fixe ............................................................................................. 14
2.4. Contabilitatea ieşirii mijloacelor fixe ............................................................................................... 15
2.5. Contabilitatea amortizării mijloacelor fixe ....................................................................................... 16
2.6. Contabilitatea terenurilor, resurselor minerale şi amortizării acestora ............................................. 18
2.7. Contabilitatea investiţiilor financiare pe termen lung şi curente ....................................................... 20
CAPITOLUL 3. Contabilitatea activelor circulante ............................................................................... 22
3.1. Contabilitatea materialelor ............................................................................................................... 22
3.2. Contabilitatea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată şi a uzurii acestora ................................ 23
3.3. Contabilitatea producţiei în curs de execuţie, produselor şi mărfurilor ............................................ 24
3.4. Contabilitatea creanţelor comerciale ................................................................................................ 26
3.5. Contabilitatea creanţelor ale bugetului ............................................................................................. 27
3.6. Contabilitatea creanţelor ale personalului ......................................................................................... 28
3.7. Contabilitatea numerarului în casierie .............................................................................................. 29
3.8. Contabilitatea numerarului din diverse conturi bancare ................................................................... 30
3.9. Contabilitatea transferurilor de numerar în expediţie şi documentelor băneşti ................................. 31
CAPITOLUL 4. Contabilitatea capitalului propriu ................................................................................ 33
4.1. Contabilitatea capitalului social, suplimentar şi nevărsat ................................................................. 33
4.2. Contabilitatea rezervelor .................................................................................................................. 34
4.3. Contabilitatea rezultatului financiar şi utilizării profitului ............................................................... 36
CAPITOLUL 5. Contabilitatea datoriilor................................................................................................. 38
5.1. Contabilitatea creditelor bancare şi împrumuturilor ......................................................................... 38
5.2. Contabilitatea datoriilor comerciale ................................................................................................. 39
5.3. Contabilitatea datoriilor faţă de personal privind retribuirea muncii ............................................... 41
5.4. Contabilitatea datoriilor privind asigurările sociale şi medicale ...................................................... 43
5.5. Contabilitatea datoriilor faţă de buget .............................................................................................. 45
CAPITOLUL 6. Contabilitatea veniturilor și cheltuielilor...................................................................... 48
6.1. Contabilitatea veniturilor din activitatea operaţională ...................................................................... 48
6.2. Contabilitatea veniturilor din alte activităţi ...................................................................................... 49
6.3. Contabilitatea cheltuielilor ale activităţii operaţionale ..................................................................... 51
6.4. Contabilitatea cheltuielilor ale altor activităţi .................................................................................. 54
BIBLIOGRAFIE ......................................................................................................................................... 56
57