UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ

VETERINARĂ ”ION IONESCU DE LA BRAD” DIN IAȘI

FACULTATEA DE ZOOTEHNIE

PROIECT LA DISCIPLINA MANAGEMENTUL

PRODUCȚIILOR LA TAURINE
 UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ
VETERINARĂ ”ION IONESCU DE LA BRAD” DIN IAȘI

FACULTATEA DE ZOOTEHNIE

Master: MANAGEMENTUL PRODUCȚIILOR ANIMALE

PLAN DE AFACERI
FERMĂ VACI DE LAPTE

Coordonator științific,

IAȘI
2020

2
 CUPRINS

CAPITOLUL I. MEMORIU JUSTIFICATIV......................................................................4

1.1.Importanța creșterii bovinelor...........................................................................................4
1.2.Denumirea și amplasarea societății...................................................................................5
1.3. Caracterizarea rasei exploatate.........................................................................................7
1.3.1.Caracterizarea raselor de bovine.................................................................................7
1.3.2. Rasa Bălțată cu negru românească.............................................................................7
CAPITOLUL 2. ORGANIZAREA PROCESULUI DE REPRODUCȚIE.......................10
2.1.Optimizarea procesului de reproducție............................................................................10
2.2.Stabilirea structurii efectivului de taurine.......................................................................11
2.3.Programarea montelor și fătărilor....................................................................................11
2.4.Mișcarea efectivelor........................................................................................................13
2.5. Programarea producției de lapte și factorii care o influențează.....................................14
2.5.1.Programarea producției de lapte...............................................................................14
2.5.2.Factorii care influențează producția totală de lapte..................................................14
CAPITOLUL 3. HRĂNIREA VACILOR DE LAPTE.......................................................16
3.1. Tehnica hrănirii şi modul de administrare a furajelor....................................................16
3.2.Necesarul de furaje..........................................................................................................20
CAPITOLUL 4.TEHNOLOGIA DE ÎNTREȚINERE ȘI EXPLOATARE......................21
4.1.Întreţinerea nelegată a vacilor (întreţinerea liberă).........................................................21
4.2.Organizarea mulsului......................................................................................................25
CAPITOLUL 5.REZULTATELE TEHNICO – ECONOMICE ÎN FERMĂ..................28
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI......................................................................................29
BIBLIOGRAFIE.....................................................................................................................30

3
 CAPITOLUL I. MEMORIU JUSTIFICATIV

1.1.Importanța creșterii bovinelor

Creşterea bovinelor reprezintă o ramură de primă importanţă a agriculturii mondiale,
datorită volumului, diversităţii şi valorii producţiilor şi produselor care se obţin din această
activitate. Astfel, bovinele asigură 90-96% din cantitatea totală de lapte consumată pe glob,
30-35% din cea de carne şi cca. 90% din totalul pieilor grele prelucrate în industria mondială
de tăbăcărie. În condiţii normale de exploatare, o vacă poate asigura necesarul optim de carne
pentru 6-8 locuitori, iar cel de lapte pentru 10-15 locuitori.
În prezent, pe plan mondial există peste 1000 rase de taurine, din care cca. 250 sunt
considerate rase principale. Aceste rase se caracterizează prin însuşiri morfofiziologice şi
productive specifice.
Taurinele fiind specia care valorifică eficient resursele furajere de pe pajiștile naturale
(ce reprezintă 2,1 %din suprafața agricolă mondială), pot fi considerate ca importanți factori
ai gestionării spațiului rural și contribuie la protecția peisajului natural, ele reprezentând cea
mai numeroasă grupă de animale de pe glob.
În prezent, după o perioadă de intensificare a procesului de concentrare a efectivelor
de vaci și producției de lapte, în țările cu zootehnie dezvoltată se practică, cu bune rezultate,
sistemul de creștere și exploatare a vacilor pentru lapte prin intermediul microfermelor
familiale specializate, ce demonstrează gradul înalt de tehnicitate și eficacitate sistemului
practicat (Măciuc și colab.,2015).
Deși a suferit modificări esențiale sub aspectul dimensiunilor suprafeței agricole
deținute, cât și ale efectivelor de animale (majoritatea cu 40-50 capete cu tendința de a ajunge
la 80-100 capete), acest tip de explotație nu și-a pierdut caracterul strict familial.
Principalele producţii care se obţin prin exploatarea bovinelor sunt laptele şi carnea, la
care se adaugă ca producţii secundare producţia energetică, pieile, gunoiul de grajd şi unele
subproduse de abator.
Denumirea de lapte, fără denumirea speciei de la care provine, este atribuită laptelui de
vacă. Pentru laptele altor specii se va preciza şi specia de la care provine (lapte de bivoliţă, de
oaie, de capră, etc.). Potrivit definiţiei din Codex Alimentarius, prin lapte se înţelege produsul
secretat de glanda mamară, a uneia sau mai multor vaci sănătoase, odihnite, corespunzător
furajate, obţinut prin mulgere igienică şi completă. Industria laptelui se bazează pe capacitatea
taurinelor de a produce cantităţi de lapte superioare celor necesare alăptării propriului viţel.

4
 Laptele excedentar este utilizat (ca atare sau sub formă de produse lactate) cu
preponderenţă în alimentaţia umană. Laptele este descris ca un aliment complet, fiind singurul
aliment utilizat în alimentaţia nou-născuţilor. Laptele este important în alimentaţia umană mai
ales datorită conţinutului său în proteine şi calciu. Astfel, proteinele din lapte conţin o serie de
aminoacizi esenţiali (care nu se găsesc în cerealele utilizate în alimentaţia umană). În plus,
coeficientul de digestibilitate şi de absorbţie al proteinelor din lapte este ridicat.
În conformitate cu recomandările nutriţioniştilor, se apreciază că 1 litru lapte/zi
asigură întreg necesarul de proteină la un copil în vârstă de până la 6 ani şi 60% din necesar la
copii de 6-14 ani. Pentru persoanele de 14-20 ani, 1 litru lapte/zi asigură cca. 50% din
necesarul de proteină. Pentru femeile care alăptează, consumul a 1 litru lapte/zi poate asigura
până la 44% din necesarul de proteine (Acatincăi S., 2004).

1.2.Denumirea și amplasarea societății

S.C. ZOO FARM S.R.L. este societatea comercială cu personalitate juridică în cadrul
căreia are loc investiția, organizată și care funcționează în baza legislației comerciale
românești, înființată în anul 2020. Ferma cuprinde 35 de capete de bovine pentru lapte din
rasa Bălțată cu negru românească și activitea întreprinderii se bazează pe furnizarea de lapte
unităților procesatoare. Valoarea investiției se bazează atât pe contribuții proprii, cât și pe
fonduri nerambursabile UE.
Suprafața construită:
Adăpost total: 24,7 x 42= 1037,4 mp +17 x 13 = 221 mp: Compartiment vaci de lapte
449, 4 mp, dispunerea cuștelor pe două rânduri, cu două alei; Compartiment de tineret 420 m,
cu 10 boxe colective; Alee de furajare comună ambelor compartimente 168 mp; Platforma de
muls (sala de așteptare, sala de muls, birou, spații tehnice) 221 mp.
Platformă de gunoi (evacare 2x/an): 448,4 mp; fosă de colectare purin (evacuare
3xan):294 mc, depozitare siloz: 2 celule lîțime 6 m, lungime 30 m, înălțimea medie a furajului
însilozat 1,5 m; depozitare fân: baloți cilindrici (fânar cu lățime de 10 m, lungime de 25 m și
înălțime de 6 m), depozitare porumb boabe: 111 mc vrac; depozitare tărâțe de grâu: 67 mc
vrac; depozitare șrot floare (19t/an): 30 mc vrac; depozitare șrot de soia (3t/an): 120 de saci de
25 kg; depozitare fosfat (5t/an): 200 saci la 25 kg; depozitare premix(0,4t/an): 16 saci de 25
kg; depozitare sare: 2t/an; depozitare paie orz rație (3t/an): în fânar de 30 mc; depozitare paie
de așternut (159t/an).

5
 Necesar suprafață bază furajeră: Pajiște semănată pentru masa verde (833t/an): 225 ha;
porumb siloz (408t/an): 14 ha; porumb boabe (81t/an): 19 ha; lucernă fân (168 t/an):20,3 ha.
Necesar de apă: de băut (2946 mc/an); tehnologică (594 mc/an),
Echipamente zootehnice: adăpători duble cu bilă; plug raclor alee de mișcare și
furajare vaci; plug raclor alee de mișcare și acces la cuște vaci; plug raclor alee de mișcare și
furajare tineret; despărțitoare de stand; bară limitator greabăn; instalație de muls de tip
brăduleț; tanc de lapte; travaliu; tanc MSC; cântar de bovine; tractor; remorcă de gunoi;
remorcă de furajare; remorcă vindajoare.
S-a optat pentru o societate cu răspundere limitată deoarece este cea mai flexibilă
formă juridică din România, permițând utilizarea mai multor tipuri de coduri CAEN, și
implicit, extinderea în timp a afacerii pe mai multe ramuri de activitate.
Proiectul este localizat în satul Podișu, Comuna Bălțați, Județul Iași, într-o zonă cu
potențial ridicat pentru creșterea vacilor de lapte. Investiția v-a asigura un nivel al veniturilor
echitabil pentru S.C. Zoo Farm S.R.L., va contribui la dezvoltarea pieței laptelui în zona
comunei Bălțați și a Județului Iași și la asigurarea aprovizionării unitățior procesatoare de
lapte.

Figura 1.1. Localizarea satului în care se face învestiția

Structura de personal al fermei este următoarea: un administrator, un economist, 1
veterinat, 4 îngrijitori. Programul de lucru fiind de 8 ore/zi. Administratorul (Damian Elena,
pregătire profesională: inginer CEPA, master MPA) care este și acționarul firmei reprezintă
societatea în fața instituțiilor publice, economistull se ocupă de evidențele contabile, iar
veterinarul supraveghează bovinele de fermă.
1.3. Caracterizarea rasei exploatate
1.3.1.Caracterizarea raselor de bovine

6
 Influența condițiilor de mediu precum și intervenția crescătorilor prin selecție,
potrivirea perechilor și creșterea dirijată a tineretului a determinat diferențierea populațiilor de
taurine încât s-a simțit nevoia unei sistematizări a raselor și varietăților existente, trecându-se
la clasificarea lor după diverse criterii. Rasele de taurine existente (peste 1000) au impus
prezentarea lor sistematizată pe baza unor criterii. Avându-se în vedere multitudinea de
criteriic care stau la baza clasificării raselor de taurine, considerîm adecvate și importante
următoarele: țara de formare, origine, zonă geografică, dezvoltare corporală, culoare,
aptitudine productivă, gradul de ameliorare și importanța economică. Având în vedere scopul
urmărit la popularea fermei, se va decide și asupra materialului biologic corespunzător.
1.3.2. Rasa Bălțată cu negru românească
Origine, mod de formare și răspândire
Rasa s-a format în condiţiile ţării noastre, pe baza taurinelor Holstein Friză, introduse
în România începând cu anul 1961, când s-au făcut importuri de juninci şi tauri cât şi material
seminal congelat din Canada, Anglia şi Polonia, intensificându-se în perioada 1967-1978 din
Danemarca, Olanda, Germania, S.U.A., Suedia, etc. Astfel, s-au adus un număr total de
54.443 juninci, în special din Danemarca special din Danemarca şi Olanda cele mai pu i
Olanda, cele mai puţine din Israel Taurii au p din Israel. Taurii au pătruns în România atât
prin import de animale truns în România atât prin import de animale – 126 cape 126 capete,
cu precădere din Danemarca şi Olanda, cât şi prin material seminal congelat – 135.820 doze,
în special din Olanda – 43.187 doze, Suedia – 22.336 doze şi S.U.A. – 17.201 doze.
Materialul biologic importat a fost crescut în rasă curată şi a constituit în permanenţă
sursa pentru producerea de tăuraşi, care s-au utilizat la ameliorarea raselor locale. Ca urmare,
la formarea rasei BNR s-au folosit încrucişări de absorbţie curasele Roşie dobrogeană, Brună,
Bălţată românească, Pinzgauşi diferiţi metişi între aceste rase.
În zona Moldovei, primele importuri cu rasa Friză s-au făcut în anul 1967, din
Danemarca, la S.C.D.B. Dancu, judeţul Iaşi. Însămânţările cu rasa Friză în Moldova s-au
practicat încă din anul 1961, prin folosirea taurilor: Dulman 67, Expert 99, Eduard
121,Eftimie 145, Efess 119, Ben Hur etc.În prezent, materialul biologic aparţinând rasei BNR
păstrează o asemănare genetică de 8 % cu rasele substituiteşi 92% cu rasele participante la
încrucişările de absorbţie.

7
 Figura 1.2. Rasa Bălțată cu negru românească
Caracterisici morfologice
Dezvoltarea corporală este eumetrică, la vaci talia este în medie de 130 cm,iar masa
corporală de 550 kg. Principalele dimensiuni corporale sunt mai redusecomparativ cu rasele
parentale, urmare a faptului că nu totdeauna s-a importat celmai valoros material biologic,
precum şi datorită condiţiilor necorespunzătoare de creștere și exploatare.
Conformaţia corporală este asemănătoare raselor de tip Friză, cu profilulcorporal
trapezoidal, orientat cu baza mare la trenul posterior, forme corporaleunghiuloase, cap fin, gât
relativ lung, trunchiul lung, potrivit de larg şi adânc, cuuger relativ bine dezvoltat, membre
subţiri şi puternice. Culoarea robei este bălţată negru cu alb, cu particularităţi de culoare
asemănătoare raselor de tip Friză.
Aptitudini productive
Rasa Bălţată cu negru românească este o rasă cu aptitudini bune pentru producţia de
lapte şi performanţe acceptabile pentru producţia de carne. Producţia de lapte medie este de
4000-4500 kg/lactaţie, cu 3,8-3,9% grăsime. Diferitele studii efectuate au evidenţiat faptul că
vacile de rasă Bălţată cu negru românească exploatate în condiţii corespunzătoare, realizează
performanţe productive apropiate cu cele ale raselor parentale.Aptitudinile pentru producţia
de carne sunt satisfăcătoare. Astfel, tăuraşii îngrăşaţi în sistem intensiv realizează la vârsta de
12 luni o masă corporală de 305-353 kg consecutiv unor sporuri medii zilnice de 933-966 g şi
înregistrează un consum specific de 6,7-7,8 UN/kg spor. În cazul îngrăşării semiintensive şi
până la vârsta de 17 luni, masa corporală este de 421-450 kg (sporuri medii zilnice de 763-780
g) cu un consum specific de 7,7-9,4 UN/kg spor.În cazul tăuraşilor îngrăşaţi în sistem intensiv
randamentul la tăiere a variatîntre 52,0 şi 55,6%; comparativ, la îngrăşarea semiintensivă
randamentul la tăiere este mai mic cu cca. 5%. Ponderal, în carcasă, carnea reprezintă 66-
82%, din care pe calităţi: carne de calitatea I 36-37%, seu 14-17%, oase 15-20%.
8
 Aptitudini biologice
Rasa Bălţată cu negru românească se caracterizează prin precocitate superioară raselor
locale ameliorate. Astfel, vârsta primei fătări este decca. 30 luni, iar la prima lactaţie
realizează peste 70% din cantitatea de lapteînregistrată la lactaţia maximă. Are aptitudini bune
pentru mulsul mecanic (vitezamedie de muls este cuprinsă între 1,4 şi 1,8 kg/min., iar indicele
mamar este de 44-45%).Economicitatea producţiei de lapte este superioară comparativ cu cea
araselor locale ameliorate. Astfel, 1 litru de lapte se realizează cu un consumspecific de 1-1,2
UN, iar indicele somato-productiv are valoarea de 1/8.În condiţii necorespunzătoare de
creştere şi exploatare, performanţele productivese reduc semnificativ, determinând în acelaşi
timp creșterea intervalului între fătări.Rasa Bălţată cu negru românească se caracterizează prin
constituţie fină saufin-robustă, temperament vioişi caracter docil.Rasa Bălţată cu negru
românească, ca principal furnizor de lapte şi fără a fineglijat aportul acestei rase la producţia
de carne (mai ales prin tineretul taurinmascul destinat îngrăşării) va avea o pondere de 25-
30% din structura efectivuluide taurine din România, iar efectivele vor fi concentrate cu
preponderenţă în zona de şes a Olteniei, Munteniei şi Moldovei, precum şi în jurul marilor
centre urbanedin zona de Vest a României (Alba, Arad, Bihor, Satu-Mare, Timiş
etc.).Referitor la obiectivele de ameliorare şi perspectivele de creştere se apreciază că
ameliorarea acestei rase se va face în direcţie mixtă (lapte 60% şi carne 40%).Se urmăreşte
sporirea dezvoltării corporale (talia la vaci 135 cm şi masa corporală de 600-650 kg),
îmbunătăţirea potenţialului pentru producţia de lapte la peste 6000 kg şi a economicităţii
acesteia (obţinerea a 1 kg lapte cu un consum specific de sub 1 UN). De asemenea, se
urmăreşte şi ameliorarea aptitudinilor pentru producţia de carne. Astfel, tineretul taurin
mascul supus îngrăşării să realizeze la vârsta de 15 luni o masă corporală de 460 kg
(s.m.z.=950 g/zi) cu unconsum specific de 6,7 UN/kg spor, iar la vârsta de 23-24 luni să
realizeze o masă corporală de 520 kg (s.m.z.=700 g/zi) cu un consum specific de 7,6 UN/kg
spor.

9
 CAPITOLUL 2. ORGANIZAREA PROCESULUI DE REPRODUCȚIE

2.1.Optimizarea procesului de reproducție

Realizarea acestui obiectiv impune programarea (planificarea) judicioasă, pe baze
ştiinţifice a activităţii de reproducţie, urmărirea realizării programului propus şi exploatarea
raţională a reproducătorilor. Prin organizarea şi programarea activităţii de reproducţie se
urmăreşte realizarea unei structurări a efectivului de vaci pe stări fiziologice, astfel încât să se
asigure obţinerea unor producţii mari şi, pe cât posibil, constante pe parcursul întregului an.
Activitatea de reproducţie din fermele de vaci de lapte se analizează lunar,
trimestrial,semestrial şi anual întrucât condiţionează realizarea principalilor indicatori tehnico-
economici şi rentabilitatea procesului de producţie.Pentru analizarea activităţii de reproducţie
în fermele de vaci de lapte se întocmesc evidenţe zootehnice specifice care pot oferi
informaţii privind desfăşurarea activităţii de reproducţie, între care:
1. Registrul unic pentru însămânţări artificiale;
2. Tabel cu vacile şi viţelele însămânţate;
3. Tabel cu vacile şi viţelele controlate pentru diagnosticul de gestaţie;
4. Tabel cu vacile şi viţelele având tulburări de reproducţie;
5. Evidenţa materialului seminal;
6. Calendarul reproducţiei.
Pe baza evidenţelor mai sus menţionate se stabilesc principalii indici de reproducţie şi
seanalizează capacitatea de reproducţie din fermă, astfel: rata de concepție (50-70 %);
procentul de fecunditate (mai mare de 88 %); indicele de însămânțare (cuprins între 1,5-2);
indicele de gestație (este determinat lunar și are valori cuprinse între 45-53%); durata
repausului de gestație (80-120 zile); calving-interval (365-400 zile); natalitatea (peste 85%);
structura de vaci pe stări fiziologice (vaci în lactaţie 80%;-vaci în repaus mamar 20%; vaci
recent fătate (R.F.) 10%; vaci recent însămânțate (R.Î.) 40%; vaci gestante (G) 50%); vârsta
primei fătări (27-30 zile la BNR); frecvența tulburărilor de reproducție (frecvenţa avorturilor -
sub 2%, iar cea a retenţiilor placentare sub 5-10%) (Acatincăi S.,2004).

2.2.Stabilirea structurii efectivului de taurine

10
 Efectivul de taurine
Categoria de animale Date de calcul Efectiv rulant Viteza de Efectiv mediu
rulare programat Str %
Vaci de lapte Evi(cap) 35 35 12/12=1 35/1=35 38,46
Ce (%) 3
Evr (%) 6
Junici Dp(luni) 12 10 12/6=2 10/2=5 5,5
Dc(luni) 6
K (%) 15
Vițele montate Dp(luni) 12 12 12/6=2 12/2=6 6,59
Dc(luni) 6
K (%) 18
TF>18 luni Dp(luni) 12 15 12/2=6 15/6=3 3,29
Dc(luni) 2
K (%) 18
TF 12-18 luni Dp(luni) 12 18 12/6=2 18/2=9 9,89
Dc(luni) 6
K (%) 18
TF 6-12 luni Dp(luni) 12 22 12/6=2 22/2=11 12,09
Dc(luni) 6
K (%) 18
TF 0-6 luni Evi(cap) 35 8x2=16 12/6=2 35x0,95x0,5/2=8 8,79
Dc(luni) 6
N (%) 95
R (%) 50
TM 0-15 zile Evi (cap) 35 8x2=16 12/6=2 35x0,95x0,5/2=8 8,79
Dc(luni) 3
N (%) 95
R (%) 50
Taurine la îngrășat 2 luni 6x6=36 12/2=6 0,15x35=6 6,6
(recondiționat)
Total 180 91 100%

2.3.Programarea montelor și fătărilor

Programa de monte și fătări cuprinde date reprezentate pe luni, trimestru și total an,
privind montele normale și reprogramările la montă a vacilor și vițelelor, fătările la vaci și
junici, produșii obținuți, situația rezultată în urma controlului gestației, efectivele de vaci,
junici și vițele ce se vor forma, pierderile de la viței. Pentru întocmirea planului de montă şi
fătări trebuie să se ţină cont de următoarele date: efectivele de vaci, junici şi viţele existente la
sfârşitul anului, structurat pe stări fiziologice; efectivul de tineret femel la începutul anului şi
vârsta acestora pe luni, în vederea stabilirii momentului programării la montă; vârsta
programată la montă a tineretului (18 luni) durata service-period (90 zile); procentul de
fecunditate (95%); procentul de reformă la vaci (17%) ; procentul de natalitate (95%);raportul
între sexe (1:1); sistemul de fătări adoptat (eşalonat);Plan de montă și fătări: Efectiv = 35 de

11
 capete; Lactaţie-gestaţie = 83% =29 capete; Repaus mamar = 17% =6 capete;Diferite stadii de
gestaţie = 55 %= 19 capete; Fătate + montate = 45 % = 16 capete
Programul de montă şi fătări la taurine
Specificare Lunile calendaristice
Sem.I Sem. II Sem. III Sem. IV Total
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
AN PRECEDENT

gestante 3 4 4 5 2 1 19
montate 3 2 3 8
Vaci fătate 2 3 3 8
propuse pentru reformă - - - -
negestante - - - -
Junici 1 2 2 5
Vițele montate 2 2 2 6
nemontate
Monte:
AN CURENT

monta I 2 3 3 3 4 4 5 2 1 3 2 3 35
monta II 1 1 2
TOTAL 2 3 4 3 4 4 5 3 1 3 2 3 37
negestante la control 1 1 2
Vaci reforme din gestare 1 1 2
Vițele monta I 2 3 3 2 1 1 2 1 3 1 2 2 23
monta II 1 1
Total 2 3 4 2 1 1 2 1 3 1 2 2 24
negestante la control 1 1
reforme din negestante 1 1
Fătări Vaci 3 4 4 5 2 1 3 2 3 2 2 4 35
Junici 1 2 2 2 2 2 2 2 3 18
Total 3 4 4 6 4 3 5 4 5 4 4 7 53
reforme din fătări 2 1 3
viței masculi 1 2 2 3 2 2 3 2 2 2 2 3 26
Produși vițele 2 2 2 3 2 1 2 2 3 2 2 4 27
obținuți Total 3 4 4 6 4 3 5 4 5 4 4 7 53
Pierderi 1 1
Reformă vaci din fătări 2 1 3
Total reforme vaci (din fătări 2 1 1 1 1 6
și negestante)

2.4.Mișcarea efectivelor
Este absolut necesară pentru a putea asigura : creşterea efectivului, îmbunătăţirea
structurii efectivului pe categorii de vârstă şi de producţie, posibilitatea practicării reformei în
mod sistematic, ridicarea continuă a potenţialului productiv, îmbunătăţirea indicilor de
reproducţie şi sporirea producţiei de lapte şi carne. Aşadar vom prezenta mişcarea lunară a
efectivului de taurine în tabelul următor :
Mișcarea lunară a taurinelor
Nr.crt. Categoria Efectiv I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Efectiv
la 01.01 la

12
 31.12.
1 Vaci 35 +1 +2 +2 +2 +2 +2 +2 +2 +3 50
-1 -2
2 Junici 5 +2 +2 +2 +1 +1 +3 +2 +1 +3 +1 +3 +1 9
-1 -2 -2 -2 -2 -2 -2 -2 -3
3 Vițele 6 +1 +1 +3 +2 +1 +3 +1 +3 +1 +2 +4 +2 8
montate -2 -2 -2 -1 -1 -3 -2 -1 -3 -1 -3 -1
4 Tineret 9 +2 +1 +3 +1 +2 +4 +2 +1 +1 +1 +3 +2 8
femel 12- -1 -1 -3 -2 -1 -3 -1 -3 -1 -2 -4 -2
18 luni
5 TF 6-12 11 +2 +2 +1 +1 +1 +3 +2 +2 +3 +2 +1 +2 10
luni -2 -1 -3 -1 -2 -4 -2 -1 -1 -1 -3 -2
6 TF 0-6 8 +2 +2 +2 +3 +2 +1 +2 +2 +3 +2 +2 +4 13
luni -2 -2 -1 -1 -1 -3 -2 -2 -3 -2 -1 -2
7 TM 0-3 8 +1 +2 +2 +3 +2 +2 +3 +2 +2 +2 +2 +3 5
luni -2 -3 -4 -2 -2 -3 -2 -2 -3 -2 -2 -2
8 Tineret la 6 +2 +1 -1 6
îngrășat -2
TOTAL 88 109

2.5. Programarea producției de lapte și factorii care o influențează

2.5.1.Programarea producției de lapte
Producția individuală de lapte, atât sub raport cantitativ, cât și calitativ, este reultatul
activității funcționale a întregului organism, fiind supusă influenței unor factori diferiț.
Obținerea unor producții mari de lapte impune cunoașerea și dirijarea unor factori.
Programarea producției de lapte pe baza curbei de lactație constă în stabilirea
prealabilă a producției lunare pe vacă unitate productivă. Această producție se determină pe
baza producției procentuale pe lunile de lactație, conform datelor din curba de lactație.
În mod asemănător se procedează pentru toate lunile de lactație. În continuare, luând
în considerare fiecare lună calendaristică de face produsul ântre efectivele de vaci pe luni de
lactație ți producția de lapte de vacă. Se obține astfel producția de lapte pe luni de lactație de
la întregul efectiv a lunii respective de lactație.

13
 Producția de lapte pe fiecare lună calendaristică, rezultă din însumarea producției de
lapte de la cele 10 luni de lactașie. Producția de lapte trimestrială se determină prin însumarea
producțiilor din lunile calendaristice respective.
Date necesare: Programul de monte și fătări; Situația efectivului de vaci la începutul
anului, pe luni de lactație (se determină în raport cu fătările înregistrate în anul precedent, pe
lunile calendaristice); Programul de reforme a vacilor precum și cel de cumpărare sau
vânzare; Producția medie anuală de lapte prevăzută; Curba lactației; Producțiile medii zilnice
pe luni de lactație în funcție de producția medie anuală; Coeficienții de transformare a vacilor
fizice în ,,vaci unități ipotetice”; Durata perioadei de lactație.
Așa că de exemplu, dacă producția medie anuală stabilită este de 800l/cap, atunci
producția de lapte pe vacă în prima lună de lactație va fi: 7500 x 12/100=900 l/vacă.
Previzionarea producției de lapte
Cantitatea lapte/zi Cantitatea lapte/lună Cantitatea de lapte/an
1 vacă 30 l 900 10.800
35 vaci 1050 31500 378000
2.5.2.Factorii care influențează producția totală de lapte
Producţia totală (sau globală) de lapte este reprezentată de cantitatea de lapte produsă
de efectivul de vaci existent într-o unitate productivă sau la nivelul unei unităţi administrative
(fermă, societate comercială, judeţ, ţară, continent) sau pe glob.
Principalii factori care influenţează volumul total al producţiei de lapte sunt: mărimea
efectivului de vaci exploatate pentru producţia de lapte, producţia individuală de lapte şi
activitatea de reproducţie.
Efectivul de vaci. Între efectivul de vaci şi volumul total al producţiei de lapte există
o corelaţie pozitivă. Mărimea efectivului de vaci, exprimată în valori absolute (cap.), sau prin
raportarea efectivului la suprafaţa de teren agricol disponibil (cap./100 ha) trebuie corelat cu
posibilităţile reale de asigurare a bazei furajere necesare. În acest sens, la dimensionarea
corectă a efectivului de vaci se vor lua în considerare următoarele elemente: zona naturală de
favorabilitate, suprafaţa agricolă disponibilă (arabil, păşuni, fâneţe), fertilitatea solului, gradul
de intensivizare al producerii furajelor etc.
Depăşirea densităţii optime, raportată la suprafaţa de teren agricol, determină
reducerea rentabilităţii fermei prin scăderea producţiei de lapte.
Producţia individuală de lapte este un factor cu influenţă deosebită asupra producţiei
totale de lapte. Nivelul producţiei individuale este influenţat la rândul său de o serie de factori,

14
între care rasa şi gradul de ameliorare al acesteia, precum şi de tehnologia de exploatare
adoptată.
Mărirea producţiei individuale de lapte este cea mai rentabilă cale de sporire a
producţiei totale de lapte.Creşterea producţiei individuale de lapte se poate realiza, în
principal, pe două căi:
 prin procesul de ameliorare (selecţie, dirijarea împerecherilor, încrucişări);
 prin optimizarea tehnologiei de creştere şi exploatare (furajare, mulgere, întreţinere).
Prin dirijarea corectă a factorilor care influenţează producţia individuală de lapte,
producţia fenotipică se apropie, ca valoare, de potenţialul productiv real al vacii.
Activitatea de reproducţie. În corelaţie cu cei doi factori anterior amintiţi, activitatea
de reproducţie influenţează nemijlocit producţia totală de lapte, deoarece lactaţia se
declanşează după fătare. Aprecierea modului în care se desfăşoară activitatea de reproducţie
într-o fermă de vaci pentru lapte, se realizează prin intermediul unor indici specifici
(fecunditate, natalitate, etc.).Exprimaţi în mod sintetic, aceşti indici se referă la regularitatea
fătărilor, respectiv la intervalul mediu între fătări (C.I.), care trebuie să fie cât mai apropiat de
365 zile.

CAPITOLUL 3. HRĂNIREA VACILOR DE LAPTE

3.1. Tehnica hrănirii şi modul de administrare a furajelor

Nutriţia si alimentaţia influenţează direct şi evident nu numai nivelul producţiilor
animale dar şi reproducţia, procesele de creştere şi dezvoltare, starea de sănatate a animalelor
şi nu în ultimul rând eficienţa economică – obiectiv determinant în desfaşurarea activitaţii din
zootehnie.
O alimentaţie performantă sub aspect productiv şi economic impune cunoaşterea şi
aplicarea conceptelor şi recomandărilor nutriţiei animale, stiinţa aflată în continuu progres.
Nutriţia a contribuit decisiv, alături de ameliorarea genetica, la evoluţia spectaculoasă în

15
ultimii zeci de ani a performanţelor obţinute în zootehnie; între acestea, poate cea mai
elocventă este reducerea cu zeci de procente a consumului specific de hrană pentru realizarea
diferitelor producţii.
Importanţa nutriţiei în producţia animală este evidenţiată şi prin ponderea costului
hranei (peste 50%) în costurile produselor animale. Atenţia pe care crescătorii de animale o
dau nutriţiei si alimentaţiei efectivului, determină în mare măsură, rentabilitatea activitatii lor.
Este de neconceput o activitate de selecţie şi ameliorare a animalelor în condiţii
necorespunzătoare de hrănire; la fel, reproducţia normală a animalelor depinde de o
alimentaţie raţionala, bazată pe cele mai noi cunostinţe.
Dacă socotim ca ideale o durată a lactaţiei de 305 zile şi 60 zile repausul mamar, deci
un interval între două fătări de 365 zile, majoritatea autorilor sunt de acord că acest interval
trebuie împărţit în patru perioade distincte din punct de vedere fiziologic şi nutriţional.
Perioada I. Numită şi perioada de mobilizare a rezervelor corporale, când vaca,
indiferent de modul în care este hrănită, de obicei pierde în greutate, începe imediat după
fătare şi se încheie la 2- 3 săptămâni după ce s-a atins vârful lactaţiei. Are o durată care
depinde de nivelul producţiei de lapte, în medie fiind de circa 10 săptămâni. Caracteristic
pentru această perioadă este un apetit în creştere, cerinţe nutriţionale maxime, având în vedere
că şi producţia de lapte este maximă. Pentru compensarea unui bilanţ nutritiv negativ (în
special energetic), sunt mobilizate rezervele corporale şi vacile pierd în greutate. În mod
normal, pierderile în greutate sunt de circa 0,5 kg/zi, putând ajunge chiar la 1 kg/zi. Pentru a
compensa pierderile, vaca trebuie să aibă suficiente rezerve constituite din perioada
anterioară, deci să înceapă lactaţia într-o stare bună de întreţinere, datorită unei hrăniri
corespunzătoare în ultimele luni de lactaţie; de asemenea, trebuie să fie pregătită pentru a
consuma nutreţuri concentrate încă din ultimele luni de gestaţie.
Raţia administrată trebuie să conţină furaje de cea mai bună calitate, cu palatabilitate
maximă şi să fie echilibrată în privinţa conţinutului energo-proteic şi vitamino-mineral.
Totodată, raţia trebuie să conţină suficiente zaharuri fermentescibile, cât şi fibre brute, pentru
a se realiza în rumen, datorită simbionţilor rumenali, o fermentaţie favorabilă producţiei de
lapte. În raţie trebuie incluse următoarele sortimente de furaje: fân de cea mai bună calitate,
nutreţuri însilozate cu conţinut crescut de substanţă uscată şi cu valoare energetică, în special
porumb însilozat cu 30-35% S.U. sau semifân cu 45-55% S.U., care au palatabilitatea
maximă.
Perioada a II-a. Este perioada de stabilizare a masei corporale şi de refacere a greutăţii
pierdute în primele 10 săptămâni de lactaţie. Începe iniţial după ce vacile au început să scadă
16
în greutate şi durează până în jurul celei de a 30-a săptămâni de lactaţie. De obicei, după ce s-
a atins vârful producţiei de lapte şi bilanţul nutritiv a devenit pozitiv, vacile au fecunditatea
maximă şi în mod obişnuit rămân gestante, aşa că în a 30-a săptămână de lactaţie se află în
luna a 5-a de gestaţie, când apetitul este maxim, iar producţia de lapte este vizibil în scădere,
reprezentând circa 2/3 din producţia maximă. La sfârşitul acestei perioade trebuie să fie
refăcută greutatea corporală pierdută în prima
parte.
Perioada a III-a. Durează după săptămâna a 30-a de lactaţie respectiv luna a 5-a de
gestaţie, până la înţărcare. Caracteristic este începerea scăderii accentuate a producţiei de
lapte, apetitul se menţine încă ridicat, iar necesarul de nutrienţi pentru creşterea fetusului este
încă destul de scăzut. În această perioadă trebuie refăcute marea majoritate a rezervelor pentru
lactaţia următoare, deoarece, pentru aceasta, pot fi utilizate cantităţi mari de nutreţuri de
volum. Trebuie să se ţină seama şi de faptul că, în această perioadă, dacă alimentaţia vacii nu
este bine condusă, există riscul supraîngrăşării, cu consecinţe nefavorabile asupra sănătăţii
vacii şi a viţelului. Pentru aceasta, creşterea în greutate în această perioadă nu trebuie să
depăşească 500-750 g/zi.
Perioada a IV-a (a repausului mamar). Într-o alimentaţie bine condusă, în această
perioadă formarea rezervelor corporale trebuie să fie terminată. Peste raţia de întreţinere, în
această perioadă trebuie să se mai adauge numai 1-2 U.N. pentru creşterea fetusului. O hrănire
abundentă în această perioadă, pe lângă o creştere exagerată a fetusului, determină o îngrăşare
exagerată şi, de asemenea, poate să ducă la un apetit scăzut după fătare.
Astfel, s-a observat că vacile care înregistrează creşteri mari de greutate în această
perioadă, imediat după fătare au un apetit foarte scăzut, slăbesc mult în primele săptămâni şi
sunt cel mai adesea predispuse la cetoze. De asemenea, la acestea apare adesea edemul
exagerat al ugerului. Hrănirea pe bază de nutreţuri de volum şi în special fibroase de bună
calitate este cea mai indicată.Nutreţurile concentrate se utilizează numai în ultima parte a
gestaţiei, respectiv înainte cu 2-3 săptămâni de fătare, când trebuie făcută aşa-zisa „punere sub
presiune”.
Hrănirea vacilor la păşune. Începerea şi încheierea sezonului de păşunat şi respectiv
durata acestuia, sunt în funcţie de zonă şi în special de regimul termic şi de posibilităţile de
acoperire a necesarului de nutreţ verde pentru vacile care păşunează. În principiu, începerea
păşunatului se va face când iarba a ajuns la 10-15 cm înălţime, , ceea ce corespunde pentru
zona de câmpie cu data de 25 aprilie-5 mai. Închiderea sezonului de păşunat pentru zona de
câmpie este în jurul datei de 15-31 octombrie.
17
 Hrănirea mixtă a vacilor (la păşune şi la grajd). Se practică în fermele unde există
suprafeţe mici de pajişti naturale sau temporare, amplasate în apropierea fermelor, dar care nu
pot asigura întregul necesar de nutreţ verde în tot timpul anului. În asemenea situaţie, la
întocmirea conveierului verde, se va ţine seama de cantitatea pe care o furnizează pajiştile şi
de momentul când acestea pot fi folosite, urmând ca restul să se completeze cu nutreţuri
cultivate. În funcţie de aceste elemente, se stabileşte şi programul de păşunat. În mod obişnuit,
se păşunează dimineaţa circa 4 ore, iar după amiaza se administrează nutreţul verde la iesle.
Acest sistem mixt, cu utilizarea pajiştilor naturale sau a celor temporare, este cel mai adecvat
pentru majoritatea zonelor din ţara noastră.
Tehnica hrănirii vacilor lactante pe timp de iarnă. Ca o caracteristică a hrănirii în
perioada de iarnă, este utilizarea de nutreţuri conservate. Dintre furajele utilizate în perioda de
iarnă, în alimentaţia vacilor pentru lapte le menţionăm pe cele mai importante.
Fânurile. În special cele de leguminoase (lucernă, trifoi sau amestec de graminee şi
leguminoase) sunt indispensabile hrănirii normale a vacilor pentru lapte. Ele acoperă cea mai
mare parte a proteinei necesare, a sărurilor minerale şi a vitaminelor. Stimulează dezvoltarea
microflorei şi microfaunei ruminale, dirijând-o spre producerea precursorilor laptelui..
Porumbul însilozat. Este cel mai răspândit furaj cu valoare energetică pentru hrănirea
vacilor de lapte, prin faptul că dă producţii mari la hectar şi producerea lui se poate mecaniza
aproape complet. Consumabilitatea porumbului însilozat este în funcţie de aciditatea acestuia,
care la rândul său este condiţionată de conţinutul de S.U. pe care l-au avut plantele la
însilozare. Conţinutul de S.U. cel mai adecvat este de 30-35%, care de obicei determină un pH
de 4,2-4,5, format în special pe baza acidului lactic.
Semifânul. Este preparat din ierburi (graminee şi leguminoase) însilozate la un procent
scăzut de umiditate. Se recomandă să se conserve sub formă de semifân, în special nutreţul de
la coasa I care, din cauza timpului ploios, nu se poate păstra în condiţii bune sub formă de fân.
Prin pălirea nutreţului verde până la o umiditate de 45-55% se produce moartea celulelor
vegetale. În acest fel proteina din ele nu se mai scurge sub formă de suc celular, glucidele
rămânând disponibile pentru fermentaţia lactică, ceea ce determină o bună conservare.
Sfecla furajeră. Planta dă producţii mari la hectar, însă cere multă forţă de muncă
manuală şi se păstrează mai greu peste iarnă. Este consumată cu plăcere de către vacile în
lactaţie. Se recomandă administrarea în cantităţi limitate la maximum 4 kg/zi pentru fiecare
100 kg masă corporală.

18
 Guliile furajere. Reprezintă un nutreţ suculent de iarnă, apreciat în special în zonele de
deal şi submontane, unde sfecla furajeră nu dă rezultate bune. Se administrează vacilor în
cantităţi de 2-4 kg/zi la 100 kg masă corporală.
Subprodusele industriale suculente. În special tăiţeii de sfeclă şi borhotul de bere sunt
consumate cu plăcere de către vacile pentru lapte şi le stimulează producţia. Fiind sărace în
săruri minerale şi vitamine, se recomandă să fie date în raţii echilibrate din care să nu
lipsească fânul de cea mai bună calitate. Cantităţile zilnice recomandate sunt de 0,5 kg
S.U./100 kg masă corporală.
Nutreţurile concentrate. Nu sunt caracteristice pentru hrănirea vacilor în lactaţie, însă
sunt absolut necesare pentru a se putea susţine producţii mari de lapte. Ele trebuie să participe
în raţie pentru completarea nutreţurilor de volum, în special sub aspect energetic.
Concentratele trebuie să fie formate dintr-un amestec complex care să suplinească ceea ce nu
s-a putut realiza prin nutreţurile de volum. Cantitatea de nutreţuri concentrate este, deci,
condiţionată de calitatea furajelor de volum şi de producţia de lapte a vacilor, putând ajunge
în unele cazuri până la 10-12 kg/zi şi să reprezinte până la 60% din valoarea nutritivă a raţiei.
Dacă sunt necesare cantităţi mai mari de concentrate, acestea trebuie administrate în mai
multe tainuri. Se recomandă ca un tain de concentrate să nu depăşească 2,5 kg.
Prin strategia hrănirii se urmăreşte ca fiecare vacă să aibă satisfăcut necesarul de
substanţe nutritive, fără a se face risipă. La efective mari, acest lucru nu este uşor de realizat,
deoarece necesarul individual diferă foarte mult de la o vacă la alta în funcţie de următoarele
elemente: producţia de lapte, vârstă, masă corporală, starea reproducţiei etc. Pentru a se
realiza o hrănire diferenţiată în cadrul grupei, se stabileşte o raţie de bază formată în special
dinnutreţuri de volum. Pentru vacile al căror necesar nu este satisfăcut de raţia de bază, se
administrează, suplimentar, anumite furaje şi în special nutreţuri concentrate până la
satisfacerea integrală a cerinţelor. Pentru vacile în repaus mamar se stabilesc raţii speciale.

3.2.Necesarul de furaje
Cantitatea de furaje pe care o mânâncă într-o zi depinde în principal de capacitatea
rumenului și de tipul de stagnare al diferiților nutriență în rumen. Această cantitate îl
interesează pe nutriționist deoarece prin ea trebuie să asigure energia și substanțele nutritive
necesare dezvoltării animalului. Din această cauză rațiile de furaje care se întocmesc s-a
introdus un indicator de norme a acestei cantități care se exprimă în substanța uscată ingerată.
Orientativ, acest indicator se poate stabili și dacă socotim:

19
 1-1,5 kg SU/100 KG greutate corporală;
O,4-0,5 kg SU/LITRU LAPTE
Dacă la o vacă de 600 kg și o producție de 30 de litri trebuie să asigurăm un consum
zilnic de 17 kg furaje SU.
360 zile x 35 vaci x 17 kg/zi= 214.200 kg furaj.
Video (furajarea bovinelor): https://www.youtube.com/watch?v=icn6QmHhXw4
Norme de hrană pentru taurine
Categoria Greut.corp. UFL/UFC PDI Ca (g) P (g) UIDL
(kg) (g)
Vaci de lapte 600 16 1595 130 71 17
Junici+vițele 18-20 luni 450 5,9 515 38 28 9,3
Vițele 12-18 luni 400 5,4 479 33 26 8,5
Vițele 6-12 luni 300 4,4 404 27 18 6,8
Vițele 3-6 luni 200 3,4 329 21 12 5

CAPITOLUL 4.TEHNOLOGIA DE ÎNTREȚINERE ȘI EXPLOATARE

4.1.Întreţinerea nelegată a vacilor (întreţinerea liberă)

Caracteristica principală a acestui sistem constă în întreţinerea liberă (nelegată) a
vacilor, în adăposturi închise sau semideschise, cu amenajări interioare specifice şi cu tratarea
în grup a animalelor. Eficienţa aplicării acestui sistem de întreţinere este condiţionată de
asigurarea unor condiţii specifice, între care:
 vacile întreţinute în sistem liber trebuie să aparţină unor rase cu potenţial productiv
ridicat, să fie ecornate, să reziste la acţiunea factorilor stresanţi specifici întreţinerii
libere şi să aibă aptitudini bune pentru mulsul mecanic;
 efectivul de vaci va fi împărţit în grupe tehnologice (de maxim 50 vaci), în funcţie de
nivelul productiv şi starea fiziologică, respectiv: vaci în prima sută de zile de lactaţie,
vaci în a doua sută de zile în lactaţie, vaci cu peste 200 zile de lactaţie şi vaci în
repaus mamar;

20
 întreţinerea nelegată a vacilor se recomandă a fi aplicată în ferme cu un efectiv minim
de 50 vaci de lapte, de preferat între 100 şi 400 capete;
 ferma trebuie să fie dotată cu maşini şi instalaţii specifice, fiabile şi cu randament
mare, iar personalul de îngrijire trebuie să fie calificat şi chiar specializat pe
operaţiuni tehnologice distincte, prin şcolarizare;
 organizarea judicioasă a activităţii de reproducţie, astfel încât natalitatea să fie de
peste 85%, vaci cu gestaţie confirmată 50-53% şi 80-83% vaci în lactaţie;
 în fermele cu întreţinere liberă reforma anuală la vaci este mai mare (30-35%), astfel
încât după prima lactaţie să se elimine toate vacile care nu se pretează exploatării în
acest sistem;
 să existe surse suficiente de furaje de volum de calitate superioară, care se
administrează ad libitum;
 fermierii trebuie să manifeste competenţă în organizarea şi urmărirea modului de
desfăşurare al proceselor tehnologice.

Avantajele întreţinerii libere:

 productivitatea muncii este de 2-4 ori mai mare comparativ cu întreţinerea legată ca
urmare a faptului că în cazul întreţinerii libere există posibilitatea aplicării celor mai
recente progrese ştiinţifice legate de mecanizarea şi automatizarea proceselor de
producţie, iar lucrătorii sunt specializaţi pe diferite operaţiuni tehnologice;
 efortul fizic al lucrătorilor se reduce;
 laptele muls are calităţi igienice superioare;
 vacile beneficiază de un regim de mişcare mai bun, cu efecte favorabile asupra stării
generale şi de sănătate a animalelor; implicit, se măreşte longevitatea productivă şi
rezistenţa la îmbolnăviri, se activează funcţia de reproducţie şi se facilitează depistarea
vacilor în călduri.
Dezavantajele întreţinerii libere:
 ca urmare a faptului că vacile sunt tratate în grup (şi nu individual) procesele
tehnologice specifice nu pot fi adaptate (decât în mică măsură) particularităţilor
individuale ale animalelor;
 cresc posibilităţile de difuzare în efectiv a unor boli infecto-contagioase, deoarece
instalaţiile de adăpare, muls şi furajare sunt folosite în comun; 180

21
  comportamentul de grup (cu toate efectele sale nefavorabile) se manifestă mai intens
şi ca urmare, între animale apar diferenţieri ale stării de întreţinere, iar producţia de
lapte se reduce cu 5-10%;
 consumul de furaje pentru întreţinerea funcţiilor vitale creşte cu 5-10% comparativ cu
întreţinerea legată;
 frecvenţa avorturilor mecanice, a unor accidente şi a suptului reciproc între vaci este
mai mare;
 supravegherea animalelor se realizează mai greu, pentru abordarea şi contenţia
animalelor fiind necesară amenajarea unor compartimente cu întreţinere
legată pentru 15-20 vaci;
 investiţiile iniţiale (construcţii, dotări cu maşini şi instalaţii specifice), consumurile
materiale şi energetice sunt mai mari.
Întreţinerea nelegată a vacilor în adăposturi închise. Această variantă de întreţinere a
fost concepută în SUA (1960) şi s-a extins apoi în Europa şi în alte ţări cu zootehnie
dezvoltată. Adăpostul vacilor este prevăzut cu patru pereţi, este compartimentat şi are uşi
largi, glisante, care comunică cu padocul. Vacile au acces liber în padoc, cu excepţia
perioadelor cu timp nefavorabil. În adăpost sunt amenajate trei zone funcţionale: zona de
odihnă, zona de furajare şi zona de mişcare (circulaţie).
Zona de odihnă. Repausul şi odihna vacilor se poate realiza în compartimente cu
spaţiu comun de odihnă sau compartimente cu spaţii individualizate de odihnă. În varianta de
întreţinere cu spaţiu comun de odihnă, zona de odihnă este delimitată de zona de mişcare
printr-un prag cu înălţimea de 15-20 cm. În zona de odihnă se aşterne un strat gros de paie
care se împrospătează de câte ori este nevoie (calculând un necesar de cca. 3 kg
paie/zi/animal). Aşternutul se evacuează periodic, o dată la 20-30 zile sau la 3-4 luni.
Dimensiunea suprafeţei de odihnă se calculează astfel încât să se asigure o suprafaţă specifică
de 4-5 m2/vacă.
Această variantă de întreţinere a pierdut din popularitate, deoarece spaţiul
construit/animal este mai mare, incidenţa traumatismelor mamare (prin călcare pe uger) este
ridicată, iar timpul de odihnă al vacilor este mai mic datorită deranjului reciproc între animale.
meguş sau nisip care se primeneşte săptămânal. Există şi varianta în care în loc de aşternut se
folosesc covoare de cauciuc sau din material plastic care se igienizează periodic.

22
 Figura 4.1. Organizarea interioară a adăpostului cu întreţinere liberă şi spaţiu individualizat
de odihnă
Cuşeta are lungimea de 2,2-2,3 m şi 1,10 m lăţime. Dimensiunea cuşetei pe lungime
poate fi reglată în funcţie de rasă şi masa corporală a vacilor (pe o distanţă de cca. 60 cm ) cu
o bară metalică (opritor de grebăn) montată în partea anterioară a separatoarelor de cuşetă.
Aceste reglaje se fac cu scopul de a obliga animalele ca în momentul în care se ridică să facă
un pas înapoi, astfel încât defecarea şi urinarea să se facă pe zona învecinată (respectiv pe
zona de mişcare), iar patul de odihnă se menţine curat.
Zona de furajare poate fi amplasată în partea opusă zonei de odihnă, în faţa cuşetelor
de odihnă de-a lungul unui perete longitudinal, sau pe axa longitudinală a adăpostului.
Această zonă poate fi amplasată şi într-o aripă a adăpostului despărţită de zona de odihnă
printr-un perete prevăzut cu deschideri largi pentru accesul vacilor la ieslea de furajare.
Frontul de furajare (50-65 cm pentru fiecare vacă) este individualizat prin bare
metalice şi prevăzut cu sistem de blocare a capului la iesle. Dacă furajarea este restricţionată,
fiecărui animal trebuie să i se asigure un loc de furajare. În cazul furajării ad libitum, se
asigură un loc de furajare la 2-3 vaci. Administrarea furajelor de volum se realizează cu
ajutorul remorcilor tehnologice sau transportoare mecanice (iesle mecanică) iar furajele
concentrate se administrează restricţionat la muls. Pe timpul verii, furajele de volum se
administrează în padoc, în iesle protejate de copertine.

23
 Figura 4.2. Font de furajare cu bare metalice
Zona de circulaţie este situată între zona de odihnă şi zona de furajare,pardoseala
zonei de circulaţie se află mai jos cu 15-20 cm faţă de zona de odihnă. Această zonă trebuie să
fie suficient de largă (minim 3 m) astfel încât să asigure circulaţia facilă a vacilor şi să se evite
incomodarea animalelor aflate în zona de furajare. În zona de mişcare se amplasează jgheabul
de adăpare, unul pentru 20-25 de vaci.
În funcţie de sistemul adoptat pentru evacuarea dejecţiilor, pardoseala zonei de odihnă
poate fi continuă (evacuarea mecanică cu lopata tip “delta” sau cu tractor echipat cu lamă de
buldozer) sau discontinuă, de tip grătar (când evacuarea dejecţiilor se face hidraulic sau
mecanic prin amplasarea în canalele de sub grătare a unor lopeţi mecanice cu fiabilitate mare).
Padocul este construit în continuarea adăpostului şi este compartimentat în aceleaşi număr de
compartimente ca şi adăpostul. În padoc sunt amplasate jgheaburile de furajare pentru
administrarea furajelor pe timpul verii.
Întreţinerea liberă a vacilor în adăposturi închise cu spaţiu individualizat de odihnă
asigură condiţii corespunzătoare de microclimat şi confort în timpul odihnei, cu efecte
pozitive asupra capacităţii de exteriorizare a potenţialului productiv al vacilor.

4.2.Organizarea mulsului
În cadrul S.C. ZOO FARM S.R.L. va fi adoptat sistemul de mulgere de tip mecanizat,
datorită avantajelor pe care le prezintă și anume:
 asigură o productivitate a muncii de 2,5-5 ori mai mare faţă de mulsul manual. La
mulsul mecanic un mulgător poate mulge 20-50 vaci/oră (în funcţie de tipul instalaţiei
de muls), în timp ce la mulsul manual productivitatea este de 6-8 vaci/oră/mulgător.

24
  se reduce considerabil efortul fizic al mulgătorului şi incidenţa bolilor profesionale.
Pentru fiecare litru de lapte muls manual, mulgătorul execută cca. 100 de presări
succesive ale palmei. De
asemenea, se rezolvă parţial asigurarea cu forţă de muncă a fermelor de vaci cu lapte.
Asigură obţinerea unei cantităţi mai mari de lapte, cu un procent mai mare de grăsime
în lapte, deoarece se realizează un muls uniform şi rapid, iar timpul de muls se
suprapune cu intervalul de
acţiune al oxitocinei.
 laptele muls mecanic are calităţile igienico-sanitare superioare, deoarece laptele nu
vine în contact cu mâna mulgătorului şi la unele instalaţii, nici chiar cu aerul din
adăpost.
Mulgerea vacilor are loc într-o sală special amenajată, prevăzută cu mai multe spații
funcționale: sala de muls propriu-zisă, sala (padocul) de aşteptare, sala de răcire şi păstrare a
laptelui, camera cu generatorul de vacuum etc.
Sala de aşteptare comunică direct sau prin intermediul unor culoare cu sala de muls şi
cu adăposturile vacilor. Sălile de muls sunt dotate cu instalaţii mecanice (sau automate) de
distribuire raţionalizată a furajelor concentrate în timpul mulsului sau după muls.
Sala de aşteptare comunică direct sau prin intermediul unor culoare cu sala de muls şi
cu adăposturile vacilor.
Sălile de muls sunt dotate cu instalaţii mecanice (sau automate) de distribuire
raţionalizată a furajelor concentrate în timpul mulsului sau după muls.
Administrarea furajelor concentrate se poate face în sala de muls, într-o sală alăturată
sau în adăpost. Momentul şi locul administrării furajelor concentrate se stabileşte în funcţie de
nivelul productiv, viteza de muls, viteza de consum a concentratelor şi particularităţile
comportamentale individuale a vacilor. Se recomandă ca administrarea concentratelor să se
facă după muls, în adăpost.
În cadrul fermei S.C. Zoo Farm S.R.L. s-a optat pentru o sală de muls de tip
BRĂDULEȚ.
Indiferent de tipul instalaţiei, sala de muls este prevăzută cu o alee de serviciu situată
cu cca. 70 cm sub nivelul standului vacilor, asigurând în acest fel o poziţie comodă de lucru
pentru mulgător.
Sălile de muls sunt dotate cu conducte de vacuum şi pentru lapte, circuit de apă caldă
şi rece (folosite la igienizarea ugerului, a instalaţiei de muls şi a sălii de muls). Laptele
colectat de la paharele de muls este dirijat prin furtunul de lapte la conducta pentru lapte şi de
25
aici în tancurile izoterme din camera de răcire şi păstrare a laptelui. Pentru controlul
individual al producţiei de lapte majoritatea instalaţiilor moderne sunt dotate cu lactometre cu
înregistrare automată a datelor. După muls se igienizează conducta de lapte, aparatele de muls
şi sala de muls. Comparativ cu mulsul mecanic în adăpost, mulgerea în săli de muls prezintă o
serie de avantaje şi dezavantaje.
Avantaje: productivitate a muncii mai mare, efortul depus de lucrători este mai mic,
vacile sunt mulse în condiţii mai bune de igienă şi confort, parametrii funcţionali ai instalaţiei
de muls pot fi supravegheaţi şi menţinuţi mai uşor în limitele optime de funcţionare.
Dezavantaje: investiţiile iniţiale sunt mai mari, vacile trebuie duse de două ori pe zi în
sala de muls. De asemenea la cele mai multe săli de muls vacile sunt tratate în grup.
Sala de muls tip BRĂDULEŢ Neo-zeelandez, în V, coastă de peşte sau herringbone).
Capacitatea sălilor de muls brăduleţ este diferită, de la 2 x 4 locuri până la 2 x 12
locuri şi chiar mai mult. Sala de muls este prevăzută cu un canal central de deservire pentru
mulgători, faţă de care standurile de muls sunt dispuse simetric şi oblic (cu un unghi de 30-
450 ). De asemenea, sala de muls este prevăzută cu sală de aşteptare şi padoc de evacuare a
vacilor.
Fiecare rând de standuri este prevăzut cu două uşi (pentru accesul şi respectiv, pentru
evacuarea vacilor de pe platforma de muls), cu acţionare (hidraulică, pneumatică sau
mecanică) automate. Introducerea şi evacuarea vacilor se face în grup.

26
 1 – uşa de intrare a animalelor;

2 – uşă de ieşire;

3 - standuri de muls;

4 - culoar de lucru pentru mulgători

(M1 şi M2).

Figura Schema platformei de muls tip Brăduleţ

Video (platformă de muls de tip BRĂDULEȚ): https://www.youtube.com/watch?
v=b98nuaPFLcw&feature=youtu.be
În funcţie de tipul sălii, instalaţia poate avea în dotare diferite elemente de
automatizare a unor operaţiuni tehnologice: dispozitive automate de identificare a animalelor,
pentru controlul individual al producţiei de lapte, decuplarea şi detaşarea automată a
aparatelor de muls etc. Colectarea şi transportul laptelui către spaţiile de filtrare, răcire şi
păstrare se face pe conducte de lapte, vacuumatic.
Acest tip de sală de muls se recomandă a fi folosit în fermele de producţie, cu efective
de 150-400 vaci de lapte. Organizarea mulsului. În vederea mulgerii, vacile sunt introduse din
sala de aşteptare pe cele două linii de standuri şi sunt blocate la stand. Unul dintre mulgători
pregăteşte ugerele pentru muls la vacile de pe rândul din stânga sălii, iar cel de-al doilea
mulgător mulge primele jeturi de lapte, ataşează paharele de muls, supraveghează mulsul şi

27
detaşează aparatele de muls. Vacile mulse sunt evacuate în grup din sală, altele le iau locul,
iar aparatele sunt mutate la vacile de pe rândul din dreapta, cărora în paralel li s-a făcut
pregătirea pentru muls.
Sala de muls tip brăduleţ asigură o bună productivitate a muncii, de 35-50
vaci/oră/mulgător, în funcţie de capacitatea şi gradul de automatizare al unor operaţiuni
tehnologice, iar investiţiile sunt relativ reduse (spaţiul construit pe animal este mai redus). În
schimb, având în vedere că vacile sunt tratate în grup, pentru utilizarea eficientă a instalaţiei
tip brăduleţ se impune lotizarea corespunzătoare a vacilor în funcţie de nivelul productiv şi
viteza de muls, operaţiune greu de realizat în practică.

CAPITOLUL 5.REZULTATELE TEHNICO – ECONOMICE ÎN FERMĂ

Elementele principale care participă la formarea prețului de cost al produsului final
sunt: cheltuieli cu furaje în proporție de 50-60%, cheltuieli cu retribuirea muncii în proporțir
de 10-15 %, cheltuieli directe cu proporție 15-20%, cheltuieli indirecte în proporție de 10-
20%.
Model simplificat de calcul pentru stabilirea profitului la vaci de lapte
VENITURI

Lapte marfă: 378000 litri/cap x 1,7 Ron = 642600 Ron

Vaci reforme: 6 x 550 kg x 5,5 Ron = 18150 Ron
Viței: 26 x 130 Ron = 3380 Ron
Subvenție: 1076 Ron/cap x 35 = 37660 Ron
Total venituri: 701790 Ron

Furaje 214200 kg x 0,8 Ron = 171360 Ron

Salarii 1 Economist = 2000 Ron
1 Veterinar = 2200 Ron
4 Îngrijitori = 4800 Ron

28
 CHELTUIELI
Asistență sanitar veterinară : 25 Ron/cap/an x 35 = 875 Ron
Consum energie:3,78 KW/hl Lapte x 3780,00 l = 14288,4 x 0,175 =
2500,47 Ron
Consum carburant: 2,11 litri /hl lapte x 3780,00 = 7975,8 Ron
Alte cheltuieli: 90 x 35= 3150 Ron
Amortismente: 12000 Ron/ An/Fermă
Total cheltuieli: 196061,27
Costuri aferente producției unui litru de lapte: 196061,27: 378000
litri=0,52 Ron

Beneficiu: 701790 – 196061,27 = 505728,73 Ron

Impozit pe profit(16%)= 80916,60 Ron
Profit net: 505728,73 – 80916,60 = 424812,13 Ron

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

Proiectul de față reprezintă un plan fezibil, investiția este recuperată în primul an și se

obține un profit de 424812,13 Ron., motiv pentru care reprezintă un instrument de încurajare a
tinerilor și familiilor din mediul rural de a se stabiliza în acest areal și de a crește vaci
specializate pe producția de lapte.
Pentru înființarea unei ferme de vaci, trebuie să se țină cont de :existența sau
posibiltatea achiziției terenului de construcție, aproprierea fermei de consumatori , de centrele
de prelucrare și valorificare a produselor obținute; posibilitatea valorificării producției pe
29
piețele de desfacere; necesarul de furaje; gestionarea dejecțiilor, racordarea la rețeaua de apă
potabilă, alimentare cu energie electrică, combustibili; sistemul de creștere dorit (în stabulație
cu animale legate, în stabulație cu animale libere, creștere mixtă).
În ceea ce privește procurarea hranei pentru bovine, ca să iasă profit, fiermierul ar
trebui să pună pe banda de furajare, furaje care să provină în proporție de minimum 70% de
pe propriile terenuri, fie că e vorba de porumb siloz, fân sau lucernă. Restul de 30%,
însemnând concentrate, minerale și alte adaosuri nutritive, care pot fi cumpărate din comerț.
Pe baza rezultatelor obținute în nurma analizei economice și finaciare deducem o serie
de concluzii:
 după cum se poate observa s-a obținut un profit de 424812,13 Ron încă din primul an;
 cheltuielile pe furaje au fost de 171360 Ron;
 în urm vânzării vițeilor s-a obținut un venit de 3380 Ron.
Se sugerează și o serie de recomandăripentru a crește eficiența economică:
 valorificarea gunoiului de grajd prin comercializare directă, sau prin utilizarea acestuia
ca îngrășâmânt organic pe terenurile destinate producerii furajelor;
 reducerea costurilor privind furajarea prin producerea cestora pe terenuri proprii
 mărirea producțiilor de lapte prin optimizarea factorilor care influențează producțiile
individuale, totale și de marfă

BIBLIOGRAFIE

1. Acatincăi S., 2000. Producțiile bovine. Editura Mirton, Timișoara.

2. Acatincăi S., 2004. Producțiile bovinelor. Editura Eurobit, Timișoara;
3. Acatincăi S., Stanciu G., Cziszter T.L., 2005. Tehnologia creșterii bovinelor. Lucrări
practice. Editura Eurostampa, Timișoara;
4. Maciuc V.,2006. Perfecționarea și optimizarea tehnologiilor în exploatarea
bovinelor. Editura Alfa, Iași;

30
5. Maciuc V., Leonte C., Rusu R.R., 2015. Manual de bune practici în creșterea
bovinelor. Editura Alfa, Iași;
*** www.madr.ro;
*** http://afir.info?
***Suport de curs: Maciuc Vasile, 2020.

31