Curs IV

Partea a II-a
As. dr. Lupu Nicoleta

Terapia cu caracter specific

A doua grupă de consoane (f,v,l,h)
A treia grupă de consoane
(s, ș, ț, j,ce-ci, ge-gi, r)
 Terapia cu caracter general
TERAPIA GENERALĂ
Îmbunătățirea motricității generale
Îmbunătățirea mișcărilor fono-articulatorii
Educarea respirație
Educarea auzului fonematic
Educarea personalității dislalicului
 Terapia cu caracter specific
TERAPIA CU CARACTER SPECIFIC
1. Emiterea și impostarea sunetului
2. Etapa consolidării sunetelor
3. Etapa automatizării sunetelor
1. Emiterea și impostarea sunetului
• Metode:
1. Metoda demonstrației articulatorii
2. Exerciții cu onomatopee
3. Metoda derivării sunetelor afectate
4. Asocierea sunetului cu litera
5. Asocierea sunetului cu un gest
6. Mecanic cu ajutorul spatulelor logopedice
 A DOUĂ GRUPĂ
F,V,L,H
• F-V
• Articulare
• Maxilarele sunt întredeschise.Buza inferioară
sprijină incisivii superiori, care sunt descoperiți
prin ridicarea buzei superioare.
• Limba este culcată și relaxată.
 F-V
Procedee speciale de corectare
- Se provoacă mimica pentru râs și se suflă puternic
aerul printre buzele întredeschise la început, apoi
printre buza inferioară sub incisivii superiori.
- Se așează cu degetul arătător buza inferioară sub
dinții superiori și se suflă
- Se astupă nările prin strângerea nasului cu
degetele pentru a dirija aerul spre gură, în timp
ce buzele sunt în poziție corectă de articulare
 F-V
• La V se folosește același procedeu
• La V se simt vibrațiile
• Se pornește de la bbbbbbb prelungit și se
formează un v bilabial, după care se trece la
poziția corectă a buzei inferioare
• Se pronunță alternativ f,v și se atrage atenția
la vibrarea ușoară
Palatograme
 Sunetul L
• Articulare
• În timpul emiterii maxilarele sunt deschise, vârful
limbii atinge ușăr dosul incisivilor superiori.
• Tehnici
• Limba se sprijină de palat pe toată suprafața sa,
se execută o desprindere bruscă a limbii în fața
oglinzii, cu gura închisă, apoi deschisă.
• Îndoierea limbii în interior ca o săgeată în sus și
revenirea la normal în exterior
• La început L se asociază numai cu vocale.
 Sunetul H
• Articulare
• Limba atinge cerul gurii, lâsând la mijloc o
contracție prin care iese aerul și provoacă un
zgomot caracteristic.
 A treia grupă de consoane
(s, ș, ț, j, ce-ci, ge-gi, r)
• Sunetul S
• Articulare
• Fața are un aspect de zâmbire. Buzule sunt
ușor deschise, neîncordate, întinse lateral.
Limba își sprijină vârful în dosul incisivilor
inferiori, formând un mic orificiu ca un jgheab
pe linia de mijloc, prin care se scurge aerul
expirat.
 Sunetul S
• Procedee
• Dacă sunetul S se pronunță cu dinții strânși, se
introduce un chibrit sau un bețișor între dinți
pentru a lăsa spațiul de scurgere a aerului
• Dacă limba nu poate fi ținută fix pe dinții
inferiori, se fixează vârful limbii cu spatula
 S-Z
• La Z, modul de articulare este identic.
• Specificul este dat de vibrațiile laringiene.
• Coloana de aer expirată este mai slabă.
• Corectare
• Se corectează după ce S este însușit.
• Se articulează Z , făcându-se simțită vibrația
laringelui. Pentru diferențiere se pune mâna pe
gâtul logapedului și invers
• Daca sunetul laringian nu se produce la
articularea lui Z, se pornește de la A, pentru a i se
simți vibrațiile.
 Sunetul Ș
• Articulare
• Maxilarele sunt foarte puțin depărtate. Buzele
sunt rotunjite în formă de pâlnie. Jetul de aer
este șuierător, cald. Limba este la mjloc.
Coardele nu vibrează.
• Corectare
• Se exersează emiterea lui ș cu buzele în poziția
de țuguiat, limba râmânând nemișcată.
• Sunetul Ș mai poate fi format, pornind de la S.
 Ș-J
• La J, aceelași mod de articulare, limba este
mai ridicată și mai încordată. Limba este
retrasă mult înapoi. Aerul iese mai zgomotos.
• Dislalicul va simți pe propria mână diferența
de temperatură și de presiune a aerului la
emiterea lui Ș și cea a lui J (la J, aerul este
puțin mai rece)
 Sunetul Ț
• Emitere
• În timpul emiterii, consoana Ț este un amestec de t și s.
Impulsul de aer este simțit pe dosul palmei, urmat de
un aer rece. Valul palatin este ridicat.
• Corectare
• Corectarea este posibilă dacă se emit corect sunetele t
și s.
• Se așează vârful limbii în spatele incisivilor superiori (ca
la t) și se cere dislalicului să-l pronunțe repede, scurt și
cu presiune mare pe s.
• Se pronunță de mai multe ori t-s-t-s-t-s-t-s-t-s-t-s într-o
singură expirație, la început cu o pauză scurtă, iar
ritmul pronunției se accelerează.
 Sunetul R
• Articulare
• Maxilarele sunt deschise, poziția limbii este ca
pentru vocala e, se rezeamă pe molarii
superiori. Pe partea mediană formează un
jgheab prin care aerul trece liber. Vârful limbii
ridicat, sprijin pe dinții superiori vibrează sub
acțiunea curentului de aer.
 Sunetul R
• Procedee de corectare
• Sunetul R este cel mai dificil de format. Durata
învățării poate fi de la 2-3 săptămâni până la
câțiva ani.
• Se pornește de la onomatopee: cum face
tractorul, cum facem când ne e frig etc
• Se exersează vibrarea limbii- limba se scoate între
buze, obrajii se umflă, aerul iese sonorizat
• Logopatul este pus să sufle pentru a face limba să
vibreze.
 Sunetul R- tehnici
• Cu limba în poziția corectă de articulare, se
inspiră și se expiră , din ce în ce mai puternic până
se produce vibrarea.
• Cu limba în poziție corectă se suflă puternic într-o
foaie de hârtie ținută vertical în fața gurii, până
când hârtia se mișcă
• Se pronunță la început rar și din ce în ce mai rapid
te-de-te-de-te-de
• Se mușcă marginile limbii, vârful fiind liber și se
pronunță r.
• Se produce vibrarea buzelor
 Grupurile de sunete ce-ci/ge-gi
• Articulare
• Partea de mijloc a limbii se lipește de palatul dur,
în așa fel încât marginile laterale ale limbii să
atingă laturile arcadelor dentare superioare.
Urmează apoi desprinderea bruscă a limbii,
permițând pronunția.
• În cazul lui ci se face o mișcare spre înainte.

• La ge/gi modul de articulare este ca în cazul

sunetelor ce/ci, doar că coardele vocale vibrează.
 2. Etapa consolidării sunetelor
• Utilizarea sunetului în diverse combinații
(logatomi- cuvinte monosilabice fără
semnificație, silabe directe, inverse, grupe
cononantice, cuvinte) și poziții (inițial, median,
final)
• Exerciții de diferențiere fonematică
 3. Etapa automatizării
• Se utilizează sunetul deficitar în propoziții
(simple, dezvoltate)
• Proverbe, poezii, ghicitori, povestiri după
imagini, libere
• Introducerea sunetul corectat în vorbirea
curentă
 Bibliografie
• Ilia Mihaela Mărioara. (2008). Abecedar
logopedic. Îndrumător practic pentru terapia
tulburărilor de limbaj.
• Iolanda Tobolcea, Camelia Soponaru. (2013).
Terapia tulburărilor de pronunție. Iași: Ed.
Univ. Al. Ioan Cuza.
• Verza, E. (1994). Tratat de logopedie. Vol. I.
București: Ed. Fund. Humanitas.