LP 6

SISTEMUL DE SĂNĂTATE PUBLICĂ ORALĂ

Termenul de sănătate publică orală este greu de definit într-un singur

cuvânt. O definiţie care a devenit larg acceptată consideră că "sănătatea publică
este ştiinţa şi arta prevenirii bolii, prelungirii vieţii, promovării sănătăţii fizice şi
a eficienţei, prin eforturi comunitare organizate" (Dean, Arnold & Knutsson).
Aceasta înseamnă că focalizarea principală în sănătatea publică este
populaţia, bazată pe funcţionarea la nivel de grup populaţional, mai degrabă
decât la nivel de individ, deşi acest tip de îngrijire nu este exclus din consideraţii
de sănătate publică.
Această abordare ridică o serie de probleme interesante în analiza faptului
dacă anumite intervenţii sau măsuri terapeutice specifice au sens la nivel de
comunitate.
Aceasta presupune analiza cost-beneficiu/cost-eficienţă, care utilizează
tehnici de evaluare economică pentru a judeca dacă o procedură care
îmbunătăţeşte calitatea vieţii pentru o persoană necesită a fi balansată în cost de
către comunitate.
Pornind de la definiţia de mai sus, în ultimele decenii s-au elaborat noi
concepte în domeniul protecţiei sănătăţii orale, bazate pe documentele elaborate
de Organizaţia Mondială a Sănătăţii.
În ţara noastră, rolul de asigurare a serviciilor în sănătatea publică orală
revine stomatologiei comunitare care are ca obiectiv îngrijirea primară a
sănătăţii oro-dentare, realizată prin cooperare populaţională, pe bază de
programe de sănătate orală (Marin).
Prin programele dezvoltate, stomatologia comunitară asigură (Marin şi
Budae):
-depistarea activă şi precoce a factorilor de risc;
-depistarea grupurilor cu risc crescut la îmbolnăvire buco-dentară;
-depistarea indivizilor cu stări de preboală şi dezechilibre homeostazice.
NIVELE DE ÎNGRIJIRI DE SĂNĂTATE ORO-DENTARĂ
La nivel comunitar, OMS propune un model de îngrijire oro-dentară pe 3
nivele:

1
1. primul nivel este destinat îngrijirilor primare de sănătate oro-dentară;
2. al doilea nivel de îngrijiri - îngrijirile personale de sănătate ora-dentară -
presupune îndrumarea populaţiei de către personalul ce realizează îngrijirile
personale de sănătate sau adresarea directă din proprie iniţiativă. La acest nivel
se realizează îngrijiri generale de restaurare şi readaptare a funcţiilor pierdute ca
urmare a instalării afecţiunilor oro-dentare;
3. al treilea nivel realizează îngrijiri specializate, care ţin de nivelul
profesioniştilor din anumite domenii (chirurgie OMF, ortodonţie, protetică,
implantologie etc).
PRIMUL NIVEL DE ÎNGRIJIRE A SĂNĂTĂŢII BUCO-DENTARE
- ÎNGRIJIRI PRIMARE -
Cuprinde măsurile prin care se ajută la menţinerea sănătăţii, fără să fie
necesară o intervenţie de specialitate:
- promovarea sănătăţii buco-dentare prin mod de viaţă sănătos,
- prevenirea îmbolnăvirilor dentare prin protecţia sănătăţii,
- rezolvarea urgenţelor stomatologice,
- auto îngrijiri la domiciliu,
- informarea populaţiei cu privire la starea de sănătate orodentară a
comunităţii,
- intervenţia minimă axată pe îngrijiri de suprafaţă: măsuri de
prevenire/terapeutice neinvazive - detartraj, fluorizări locale, sigilare,
remineralizare,
Personalul de specialitate implicat în primul nivel de îngrijire oro-dentară
poate fi:
- auxiliari dentari (igienişti), terapeuţi, dentişti - care pot realiza
examinarea, învăţarea îngrijirilor personale (auto-îngrijire) şi intervenţiile
minime (îngrijirile de suprafaţă), acolo unde există deja un personal de
sănătate oro-dentară;
- medicii şi personalul auxiliar din serviciile comunitare, ca o prelungire a
responsabilităţilor obişnuite;
- personal recrutat sau voluntari.
Îngrijirile primare de sănătate, realizate la nivel comunitar, sunt structurate în
mai multe etape (Marin, DăniIă):
- examinarea;
- autoîngrijirea;
- informarea;
2
 - îngrijirile de suprafaţă;
- asigurarea personalului;
- evaluarea efectului aplicării programului.
AL DOILEA NIVEL DE ÎNGRIJIRE A SĂNĂ T Ă TII ORO-DENTARE
Este realizat de serviciul stomatologic ce asigură tratamente curative,
completând activitățile de la nivelul de îngrijiri primare de sănătate.
La acest nivel sunt organizate unităţi de lucru ce permit îngrijirile de
restaurare şi readaptare, efectuate de echipe cu nivel profesional înalt -
practicieni independenţi (sistem privat) sau salariaţi (sistem bugetar).
AL TREILEA NIVEL DE ÎNGRIJIRE A SĂNĂ TĂ TII ORO-DENTARE
La acest nivel se realizează tratamentele complexe de odontologie şi
parodontologie, de chirurgie orală, protetică dentară, implantologie, ortodonţie.
Acordarea asistenţei medicale la acest nivel necesită unităţi speciale, cu dotare
tehnică şi materială corespunzătoare.
ROLUL ŞI FUNCTIILE SISTEMULUI DE SĂNĂ TATE PUBLICĂ ORALĂ
ROLUL SISTEMULUI DE SĂNĂ TA TE PUBLICĂ ORALĂ
În principal s-au conturat două direcţii:
o Influenţarea calităţii vieţii populaţiei prin favorizarea/ întreţinerea unei stări
bune de sănătate orală şi de a preveni boala;
o Realizarea unui tratament adecvat al persoanelor cu afecţiuni oro-dentare
pentru a stopa evoluţia bolii.
Primul obiectiv - influenţarea calităţii vieţii - se realizează prin acţiunea
adecvată a autorităţilor naţionale şi locale, prin colaborarea medicilor
stomatologi şi a altor responsabili în îngrijirea sănătăţii, a grupurilor comunitare,
mass-mediei, instituţiilor de învăţământ, managerilor şi familiilor. Cerinţa de
acţiuni preventive poate fi acoperită printr-o politică adecvată şi folosind toate
oportunităţile progresului tehnic actual.
Al doilea obiectiv - realizarea unui tratament adecvat - este atins doar în
condiţiile în care resursele disponibile pentru sănătatea orală sunt utilizate
eficient, astfel încât îngrijirile restaurative sau curative să nu fie necesare decât
la pacienţii la care au eşuat măsuriie preventive.
Medicii stomatologi au responsabilitatea punerii în practică şi menţinerii
acestei responsabilităţi colective - fapt care poate fi demonstrat prin ameliorarea
stării de sănătate orală a populaţiei.

3
 Guvernul este responsabil de direcţiile mari de sănătate publică la nivel
naţional, autorităţile locale având obligaţia de a le pune în aplicare, cu
participarea comunităţilor locale.
FUNCTIILE SISTEMULUI DE SĂNĂTATE PUBLICĂ
Au fost stabilite cele trei funcţii principale ale sănătăţii publice:
- evaluarea;
- dezvoltarea de programe;
- asigurarea.
Ele pot fi considerate ca fiind responsabilitatea autorităţilor din sănătatea
publică, la orice nivel de guvernare, şi se consideră că, în cazul în care se doreşte
buna lor funcţionare, este necesar ca toate aceste trei funcţii să fie îndeplinite.
RAZA DE ACTIUNE A SERVICIILOR DE SĂNĂTATE ORO-DENTARĂ
În ţările industrializate există sisteme de servicii complete ce oferă o gamă
largă de tratamente, în care sectorul public sau privat au roluri complementare.
Acolo unde sistemul de îngrijire a sănătăţii nu are un control asupra razei
de acţiune a serviciilor, situaţia depinde de personalul profesional şi auxiliar
disponibil şi de capacitatea sa de a presta o anumită gamă de servicii.
Unele ţări, printre care şi a noastră, nu are deocamdată un sistem naţional
bine pus la punct, în care profilaxia primară să primească atenţia cuvenită.
Este drept însă că deja se văd rezultatele unor programe susţinute de
prevenţie la nivel comunitar, dar de acestea nu beneficiază decât comunităţi
restrânse (şcoli, grădiniţe, mai ales în mediul urban).
Serviciile de sănătate oro-dentară destinate copiilor constituie un pas
înainte în calea "sănătăţii pentru toţi", dar, în afara acestui grup de vârstă,
punerea în practică a serviciilor de îngrijiri oro-dentare ţintite este deficitară la
nivel naţional (Dănilă).
IMPLICAREA SECTOARELOR NATIONALE ÎN SISTEMUL
COMUNITAR DE SĂNĂTATE ORO-DENTARĂ
Sănătatea orală este o componentă majoră a sănătăţii generale, având o
semnificaţie specială in ceea ce priveşte calitatea vieţii. Deoarece este un sector
în care costurile sunt relativ mari, este important ca specialiştii, instituţiile de
sănătate să atragă atenţia asupra necesităţii promovării şi realizării sănătăţii
buco-dentare prin punerea în practică a unui mecanism naţional de supraveghere
şi planificare.

4
 În acest mecanism trebuie să participe diferite sectoare - politic,
economic, administrativ, sănătate, învăţământ şi cercetare.
Deci, pentru aplicarea unui program de sănătate orală comunitară este
necesară o colaborare multi şi intersectorială.
Principalele sectoare implicate în realizarea programelor de sănătate
publică orală sunt:
- Politic
- Economia naţională
- Administraţia
Tot la fel de importantă este implicarea reprezentanţilor guvernului pentru
sănătatea oro-dentară, la nivele suficient de înalte în sistemul administrativ,
pentru ca să se poată interveni în luarea de decizii interesând domeniul lor de
activitate.
Cultura
Gradul de cultură influenţează măsura în care populaţia este receptivă la nou
şi acceptă să colaboreze la realizarea îngrijirilor de sănătate. Într-o societate,
nivelul de cultură este cel mai sigur predictor al stării de sănătate oro-dentară.
Nivelul de instruire se reflectă şi în importanţa acordată de individ/societate
sănătăţii oro-dentare şi influenţează cererea de servicii de îngrijiri de sănătate.
Învăţământul
Instituţiile de învăţământ au un rol important în identificarea necesităţilor
şi priorităţilor comunităţilor şi trebuie să participe la formularea politicii
naţionale de sănătate oro-dentară. Formarea specialiştilor în instituţiile de
învăţământ medical trebuie să fie astfel concepută încât să corespundă
necesităţilor prioritare ale comunităţii, aplicându-se în acelaşi timp principiul
formării continue şi al perfecţionării în diferite domenii de competenţă.
Cercetarea şi dezvoltarea
Elaborarea şi aplicarea unui program de sănătate sunt posibile pornind de
la programe de cercetare şi dezvoltare. Domeniile de cercetare prioritare sunt
îngrijirile la toate nivelele ca şi gestiunea nivelului.