Curs Excel 2013

copyright@www.adrian.runceanu.
ro
Universitatea “Constantin Brâncuşi” din Târgu-Jiu

Departamentul pentru Pregătirea Personalului Didactic
INSTRUIRE ASISTATĂ DE
CALCULATOR
Lect. univ. dr. Adrian Runceanu

Curs 5
Editorul de calcul tabelar -
EXCEL
03.01.2014 Curs - Instruire asistata de calculator 2

Curs 5
1. Completarea automată
2. Crearea formulelor în EXCEL

2.1. Introducere
• Am ajuns in sfarsit la acea caracteristica a programului
Excel care il defineste drept "program de calcul
tabelar". Si anume posibilitatea de a efectua calcule.
• Calculele deschid noi perspective in utilizarea
programului Excel prin ocazia de a prelucra datele
introduse si a intocmi rapoarte sau situatii, de a
extrage anumite informatii din datele introduse.


• Excel ofera posibilitatea de a efectua calcule precum

un calculator de buzunar foarte performant, adica
puteti introduce intr-o celula expresia: =45/23+11*6
iar Excel va efectua operatiile matematice in ordinea
corecta (intai inmultirea si impartirea si apoi adunarea
si scaderea) si in celula respectiva va afisa numarul
67.95652 care este rezultatul calculelor.
• Insa, acest tip de folosire ar insemna sa nu valorificati
corect capacitatile programului.

2.2. INTRODUCEREA FORMULELOR

Pentru a introduce o formula primul pas este sa
selectati celula in care doriti sa introduceti formula.
Apoi este suficient sa introduceti formula dorita,
precedata de semnul "egal" (=).
Prin inceperea formulei cu semnul "egal",
transmiteti programului ca doriti sa introduceti o
formula, nu un text sau un numar.

• Posibilitatea cea mai importanta in lucrul cu formule

este aceea de a prelua intr-o formula un numar dintr-o
alta celula.
• Acest numar poate fi, evident, rezultatul unor alte
calcule.
• Este suficient sa mentionati adresa celulei care contine
numarul in loc sa introduceti numarul.
• Acest mod de lucru prezinta avantajul major ca tine
singur cont de schimbarile aparute in foaia de calcul.

• Iata de exemplu cum

realizati media
aritmetica a 3 numere:
– introduceti cele trei
numere in celulele
B6,B7 si B8 (Figura 1).

– intr-o alta celula introduceti expresia

=(B6+B7+B8)/3 si validati prin apasarea tastei Enter.
– Excel va calcula automat suma numerelor care se
afla in celulele B6,B7 si B8 si o va imparti la 3
(Figura 2).


2.4. EDITAREA FORMULELOR

• Dupa ce introduceti formule in foaia de calcul
se poate intampla sa hotarati ca formula mai
trebuie ajustata pentru ca nu este corecta in
totalitate.
• In acest caz este mai rapid sa modificati
formula gata introdusa (cu atat mai mult daca
este una complicata) decat sa o scrieti din nou.
• Cand este vorba despre celule ce contin

formule, Excel ofera o trasatura in plus, care nu
este disponibila la modificarea tuturor celulelor:
• atunci cand deschideti celula in modul editare
(prin apasarea tastei F2 sau prin dublu click in
acea celula), adresele de celula din formula
introdusa vor fi colorate cu diferite culori.

• De asemenea,
celulele ale
caror adrese apar
in aceasta formula
vor purta chenare
de aceeasi culoare
cu adresele lor
(Figura 1).

• Aceasta trasatura este foarte utila atunci cand

doriti sa verificati corectitudinea unei formule,
celulele "implicate" devenind evidente in foaia
de calcul.
Observatie:
Puteti edita formula si prin tragerea
chenarelor colorate in alte pozitii cu ajutorul
mouse-ului.
2.4. ELEMENTELE UNEI FORMULE
O formula este compusa din 3 elemente:

1. numerele sau adresele de celula cu care
opereaza
2. operatorii
3. si eventual functiile prin care se prelucreaza
numerele

• Din perspectiva posibilitatilor de modificare

(deci a flexibilitatii registrului de calcul) este
de preferat sa lucrati cu adrese de celule in
formule, si nu cu numere.
• Puteti alege intre a introduce
dumneavoastra adresa celulelor (A4,C122,
etc) sau de a le selecta cu mouse-ul sau
sagetile in timp ce introduceti formula.

• introduceti 3
numere in celulele
B6,B7 si B8 (Figura
1).

• intr-o alta celula introduceti tot

expresia =(B6+B7+B8)/3 dar de data aceasta
in loc sa scrieti B6, B7 si B8 faceti click cu
mouse-ul pe celulele respective.
• validati prin apasarea butonului de
confirmare din bara de instrumente (Figura 2).


• Operatorii sunt caractere sau semne ce

transmit programului sa execute anumite
operatii.
• In Figura 3 aveti o lista cu operatorii pe care ii
puteti folosi in formule.


2.4. COPIEREA FORMULELOR

• Copierea formulelor este folositoare atunci
cand aveti de realizat acelasi calcul de mai
multe ori, cu date diferite.
• De exemplu daca aveti un tabel cu notele
tuturor studentilor si vreti sa calculati media
fiecaruia.

• Trebuie adunate notele si apoi impartita

suma la numarul de atatea ori cati elevi sunt
in lista.
• Excel ofera posibilitatea de a introduce
formula o singura data, si apoi s-o copiati,
aceasta modificandu-se automat dupa
anumite reguli.

• introduceti pe
doua coloane
cate trei numere
(Figura 1).

• introduceti apoi intr-o

celula sub una din
coloane formula
pentru calcularea
sumei celor 3 numere
(Figura 2).

• copiati aceasta celula si inserati-o in celula

alaturata - sub cealalta coloana.
• Excel calculeaza acum suma numerelor de
deasupra celulei in care ati inserat
formula (Figura 3).
• De altfel puteti vedea usor schimbarea in
campul Edit Formula.

• Folositi aplicatia
din Figura 3
pentru a baleia
continutul celor
doua celule -
sursa si destinatie
(B5 si C5).

2.5.1. ADRESE RELATIVE SI ABSOLUTE
• Ati vazut deja ca atunci cand inserati o formula

copiata, Excel nu copiaza exact formula, ci o
"adapteaza" la celula in care o inserati.
• Dar daca doriti sa copiati formula in alta parte
si totusi sa returneze acelasi rezultat?

• Ati observat ca "adaptarea" formulei consta in
modificarea adreselor de celula continute in
formula.
• Ele se modifica deoarece sunt adrese relative.
• Adica, daca introduceti o formula in celula C6 si
in aceasta formula apare adresa E3, Excel
interpreteaza de fapt "2 coloane la stanga si 3
randuri mai sus", astfel ca la copierea in celula
D5 a formulei, adresa E3 devine F2.
• Adresele de celula absolute sunt adrese care
nu se modifica la copierea formulei in alta
celula.
• Acestea sunt de tipul $E$3, semnul dolar ($)
fiind folosit pentru a "fixa" coloana sau randul.
• De asemenea exista si adrese "semi-absolute"
de tipul $E3 sau E$3, in care, la copiere se
modifica doar numarul randului, respectiv al
coloanei.
• In Figura 1 este
ilustrat
comportamentul
diferit al adreselor
absolute si relative
la copierea
formulelor.

Observatie:
Un mod rapid de a introduce o adresa
absoluta este ca in timp ce introduceti
formula, imediat dupa ce ati introdus o adresa
relativa (de ex G8) sa apasati tasta F4.
Excel va transforma adresa pe care o
gaseste la stanga cursorului din relativa in
absoluta ($G$8).

2.5.2 NUME DE CELULA
Ati vazut cum se lucreaza cu adresele

absolute in formule.
O alta metoda este folosirea de nume
pentru anumite celule.

Daca, de exemplu, aveti un tabel cu

preturile unor produse, exprimate in USD, si
trebuie sa calculati in fiecare zi pretul in lei, in
functie de cursul dolarului, o solutie rapida
este sa alcatuiti tabelul precum in Figura 1 si
apoi sa introduceti in coloana "Pret in lei"
formule care sa realizeze inmultirea intre
pretul in USD si celula care contine cursul.


• Metoda de lucru cu nume presupune

denumirea celulei care contine cursul intr-un
mod sugestiv (de exemplu Curs) si folosirea in
formula a acestui nume, in loc de adresa celulei.
• Avantajul este ca in acest fel nu trebuie sa
lucrati cu adrese absolute, iar formula pastreaza
numele neschimbat la copiere.

• selectati celula care

contine cursul (B3 in
exemplu) si derulati
meniul Insert, apoi
submeniul Name si
alegeti optiunea
Define... (Figura 2).

• in fereastra de dialog aparuta introduceti

numele pe care doriti sa-l dati celulei in campul
Names in workbook.
• Observati in campul Refers to adresa absoluta a
celulei selectate.
• Validati prin click pe OK (Figura 3).


• introduceti in prima celula din coloana Pret in

lei o formula care sa efectueze inmultirea intre
pretul in USD si numele pe care l-ati dat celulei
care contine cursul (=B6*curs).

• copiati formula si inserati-o si in celelalte celule

din coloana Pret in lei.
• Excel va modifica doar adresa celulei care
contine pretul in lei, si va pastra numele atribuit
celulei care contine cursul (Figura 4).


Observatie:
Aplicarea unui nume unei celule se poate
realiza foarte rapid selectand celula si
introducand numele dorit in campul de adresa
(Figura 5).
Daca doriti sa renuntati la un nume de celula,
in fereastra de dialog Define name selectati
numele dorit si faceti click pe Delete.

2.5.3 COPIEREA CU MOUSE-UL
• Copierea formulelor cu mouse-ul functioneaza

la fel cu copierea celulelor cu ajutorul mouse-
ului:
• introduceti o formula intr-o celula si apoi
selectati celula (Figura 1).


• pozitionati mouse-ul
in coltul din dreapta
jos al celulei, pana
cand cursorul ia forma
unei cruci negre
(Figura 2).

• faceti click stanga si selectati prin tragere

domeniul de celule unde doriti inserata formula
din celula sursa.
• eliberati butonul stanga al mouse-ului.
• Excel a copiat formula si a "adaptat" adresele
de celula pe care aceasta le contine (Figura 3).


2.6 MUTAREA FORMULELOR
• Mutarea celulelor ce contin formule se
realizeaza identic cu mutarea celulelor care nu
contin formule.
• Diferenta fata de copiere este ca atunci cand
mutati o celula care contine o formula,
formula va ramane nemodificata.
• Cu alte cuvinte, Excel nu mai "adapteaza"
formula la noua adresa.
• De asemenea, atunci cand mutati celule care

fac parte dintr-o formula, Excel va modifica
automat formula pentru a returna acelasi
rezultat.
• Aceste trasaturi functioneaza identic si atunci
cand celulele sunt mutate ca rezultat al
introducerii de noi randuri sau coloane.

• Figura 1 si Figura 2
ilustreaza faptul ca
Excel adapteaza
formulele astfel incat
mutarea celulelor sa
nu influenteze
rezultatul.


2.7 ERORI IN FORMULE
Este posibil ca dupa ce ati introdus o

formula si o validati, in loc sa obtineti rezultatul
asteptat sa primiti un mesaj de eroare.
In Figura 1 este prezentata lista cu
mesajele de eroare si cu cauzele care le
provoaca.


2.8 FUNCTII
• Functiile sunt formule predefinite, folosite
pentru a usura munca utilizatorilor.
• In anumite situatii, algoritmii de calcul sunt
destul de complicati, si este greoi ca utilizatorul
sa-i construiasca singur.
• Din aceste motive, Excel dispune de o lista de
functii predefinite.

• Imaginati-va ca numai pentru a calcula media
aritmetica a unui sir lung de valori trebuie intai
realizata adunarea tuturor acestora, apoi
realizata o numaratoare a lor si de abia in final
se efectueaza impartirea sumei la numarul de
valori pentru a obtine media aritmetica.
• Excel cunoaste acest algoritm si realizeaza
automat cei trei pasi atunci cand intalneste
functia "medie aritmetica" (average).

Excel contine o lista foarte cuprinzatoare de

functii, impartite pe domenii de activitate:
• Functii contabile
• Functii financiare
• Functii statistice
• Functii matematice, etc.
• In continuare vom explicita lucrul cu functii.

2.8.1 ELEMENTELE FUNCTIILOR
Functiile sunt compuse din doua elemente:

• numele functiei (care transmite programului
Excel algoritmul de calcul - deci ce operatii
trebuie intreprinse si care este ordinea lor)
• si argumentele
• Argumentele functiilor sunt datele pe care Excel
le foloseste atunci in aplicarea algoritmilor.

• Fiecare functie are definite un numar de
argumente si tipul lor.
• Ceea ce insemna ca la o functie care lucreaza cu
date argumentele vor fi date calendaristice, iar la
o functie care lucreaza cu numere argumentele
vor fi numere, dupa cum la functiile care
lucreaza cu texte, argumentele vor fi siruri de
caractere.
• Tipul argumentelor si sintaxa formulei trebuie
respectate intocmai pentru a obtine rezultate
corecte.
• De exemplu, functia de transformare convert

are urmatoarea sintaxa:
CONVERT(number,from_unit,to_unit).
• Aceasta inseamna ca daca doriti sa
transformati 3,5 km in mile marine veti
introduce expresia =convert(4.5,"km","Nmi").
• Dupa cum observati, argumentele functiilor se
precizeaza intre paranteze (Figura 1).


2.8.2 ASISTENTUL PENTRU FUNCTII
• Dupa cum am mentionat, Excel cuprinde o lista

impresionanta de functii predefinite, ceea ce
face imposibil ca un utilizator sa le cunoasca pe
toate si mai mult, sa tina minte si sintaxa
corecta a fiecareia.

• Pentru aceasta exista un asistent pentru

functii care ofera posibilitatea de alegere a
functiilor dintr-o lista, prezentand totodata si
sintaxa acestora (numarul de argumente si
tipul lor).
• Pentru a utiliza asistentul:

• derulati meniul
Insert si alegeti
optiunea Function
(Figura 1).

• pe ecran va aparea fereastra de dialog Paste

function (Figura 2).
• In parte din stanga exista o lista cu categorii iar
in fereastra din dreapta sunt enumerate
functiile ce fac parte din acea categorie.
• De asmenea, in partea de jos a ferestrei de
dialog este prezentata sintaxa functiei si ceea
ce returneaza (rezultatele posibile).


• alegeti functia dorita (de exemplu functia

SQRT - radical) si faceti click pe OK.
• pe ecran apare o fereastra de dialog specifica
functei aleasa, care va cere sa specificati
argumentele fie prin introducerea lor fie prin
specificarea unei adrese de celula (de
preferat).

• introduceti adresa (adresele) celulei (celulelor)

care contine (contin) argumentul
(argumentele) cerute de functia pe care ati
ales-o.
• Pe masura ce specificati adresele de celula,
Excel preia si va arata valorile din acele celule
cat si rezultatul aplicarii formulei (Figura 3).


• cand ati introdus

toate argumentele
cerute de functie
confirmati prin click
pe OK. Excel va afisa
in celula respectiva
rezultatul calculului
(Figura 4).
Curs 5
1. Funcții financiare și statistice. Tabele de

decizie
2. Crearea diagramelor

1. Functii financiare si statistice
Introducerea formulelor trebuie să înceapă
prin tastarea semnului = (egal).
Expresiile de calcul pot să conţină:
1.operatori
2.constante
3.identificatori de celule
4.nume de funcţii pentru calcul
şi sunt alcătuite conform regulilor algebrice.

1. Constantele conţin valori sub formă de:
numere întregi (ex: 1, -23),
numere reale în format fix (ex: 22,31, - 12,234),
numere reale în format exponenţial (ex:
12,76E3)
date procentuale (ex: 125%)
2. Identificatorii de celule permit referirea

acestora (ex: A1, D10, A1:E8).

3. Funcţiile de calcul pot fi:
financiare
statistice
matematice şi trigonometrice
logice

4. Operatorii,
împreună cu
ordinea lor de
evaluare sunt
descrişi în
următoarea
tabelă:

Funcţii Excel
Funcţiile Excel (de 0, 1 sau mai multe
argumente) pot fi introduse textual, dar este de
preferat a se utiliza casetele de editare a lor - se
apasă butonul
Implicit sunt afişate cele mai recent utilizate

funcţii (Most Recently Used) dar se pot selecta şi
funcţii din categoria dorită (All, Financial, Date &
Caseta de introducere a argumentelor
funcţiei IF (dacă):

• Funcţiile de calcul financiar dau posibilitatea efectuării
unor calcule privind rata dobânzii, valoarea viitoare sau
prezentă a unei investiţii raportate la un număr de
perioade de timp.
• Valorile monetare sunt introduse din postura de
debit/credit, prin convenţie cu +/- (de menţionat că
toate valorile cu semnificaţie de plăţi sunt valori
negative).
• Argumentele marcate cu bold (în caseta de specificare a
argumentelor) sunt obligatorii a fi introduse, celelalte
fiind opţionale. Valorile argumentelor pot rezulta şi prin
editarea unor relaţii de calcul.
1. Funcţia NPER (Rate = rata dobânzii; Pmt =

plata periodică; Pv = valoarea prezentă - sold),
returnează numărul de perioade necesare
pentru a obţine un anumit sold cu rata şi
dobânda specificate.
•Valoarea returnată este de tip real, de aceea

aceasta trebuie, eventual, rotunjită la o valoare
întreagă (cu funcţia Round).
Se poate observa prezenţa unor valori
negative (-C1, -C3) dar şi a relaţiei C2/12 în postură
de argument:

2. Funcţia FV (rata dobânzii; numărul de plăţi;

plata periodică), calculează valoarea de viitor a
unei investiţii, cu plăţi periodice egale, pentru
perioade egale de timp, la o valoare dată a ratei
dobânzii.
•Argumentele Rate, Nper, Pmt ale acestei funcţii
sunt obligatorii (în caseta funcţiei sunt marcate
bold), iar argumentele Pv, Type sunt opţionale.


Funcţiile financiare efectuează calcule

obişnuite pentru afaceri, ca de pildă
determinarea plăţii pentru un împrumut,
valoarea viitoare sau valoarea netă actualizată a
unei investiţii şi valorile obligaţiunilor sau
cupoanelor.

Argumentele comune pentru funcţiile

financiare includ:
Valoarea viitoare (Fv) – valoarea investiţiei
sau împrumutului după ce s-au efectuat toate
plăţile.
Numărul de perioade (Nper) – numărul total
de plăţi sau perioade ale unei investiţii.
Plată (Pmt) – suma plătită periodic pentru o
investiţie sau împrumut.
 Valoarea actualizată (Pv) – valoarea unei investiţii

sau a unui împrumut la începutul perioadei de
investiţie. De exemplu, valoarea actualizată a unui
împrumut este capitalul de bază care este
împrumutat.
 Rata (Rate) – rata dobânzii sau rata de actualizare
pentru un împrumut sau o investiţie.
 Tip (Type) – intervalul la care sunt efectuate plăţile în
timpul perioadei de plată, ca de pildă la începutul
unei luni sau la sfârşitul acesteia.

• Unele funcţii financiare se folosesc pentru

anuităţi.
• O anuitate constă dintr-o serie de plăţi

constante efectuate pe o perioadă continuă
(de exemplu, un împrumut pentru un
autoturism sau un împrumut ipotecar).

În funcţiile de anuităţi:
sumele plătite, cum ar fi depozitele pentru economii,
sunt reprezentate de numere negative;
sumele primite, cum ar fi un cec de dividente, sunt
reprezentate prin numere pozitive.
Se recomandă consecvenţă în legătură cu unităţile
utilizate pentru specificarea argumentelor Rate şi Nper
(de exemplu, pentru plăţi lunare la un împrumut pe un
număr de ani, rata dobânzii va fi împărţită întotdeauna
cu 12, iar Nper va fi înmulţit cu 12 şi cu numărul de ani).

1. Funcţia FV
Funcţia FV întoarce valoarea viitoare a
unei investiţii bazate pe plăţi periodice şi
constante şi o rată a dobânzii constantă.

 Rate - rata dobânzii pe o perioadă;
 Nper - numărul total de perioade de plată dintr-o
anuitate;
 Pmt - plata efectuată periodic, neschimbată pe durata
anuităţii (în mod tipic, argumentul Pmt conţine capital şi
dobândă, dar nu şi alte taxe şi datorii);
 Pv - valoarea actualizată, sau suma globală pe care o
serie de plăţi viitoare o reprezintă în momentul actual
(dacă argumentul Pv este omis, se consideră zero);
 Type - este 0 sau 1 şi indică momentul când sunt
datorate plăţile (dacă Type este omis, se consideră 0).
 argumentele Pv şi Type sunt opţionale.
2. Funcţia PV
PV întoarce valoarea actualizată a unei investiţii.
Valoarea actualizată este suma totală pe care o
reprezintă în prezent o serie de plăţi viitoare.
De exemplu, pentru împrumut, suma împrumutată
este valoarea actualizată pentru creditor.

Rate - rata dobânzii pe perioadă;

Nper - numărul total de perioade de plată
dintr-o anuitate;
Pmt - plata efectuată periodic, neschimbată
pentru toată durata anuităţii (în mod tipic,
argumentul Pmt include capital de bază şi
dobândă, dar nu şi alte onorarii sau taxe);

Fv - este valoarea viitoare, sau balanţa în

numerar la care se ajunge după efectuarea
ultimei plăţi (dacă Fv este omis, se presupune
a fi 0 - valoarea viitoare a unui împrumut, de
exemplu, este 0);
Type - este 0 sau 1 şi indică momentul când
sunt datorate plăţile.
argumentele Pv şi Type sunt opţionale.

3. Funcţia NPER
Funcţia NPER furnizează numărul de
perioade pentru o investiţie bazată pe plăţi
periodice constante şi o rată constantă a
dobânzii.

 Rate - rata dobânzii pe o perioadă;
 Pmt - plata făcută în fiecare perioadă, neschimbată pe
parcursul anuităţii (tipic, Pmt conţine capital şi investiţii,
dar nu şi alte onorarii sau taxe);
 Pv - valoarea actualizată, sau valoarea globală pe care ar
reprezenta-o în acest moment o serie de plăţi viitoare;
 Fv - este valoarea viitoare, sau o balanţă în numerar,
obţinută după efectuarea ultimei plăţi (dacă Fv este
omisă, se presupune a fi egală cu 0 - valoarea viitoare a
unui împrumut, de exemplu, este 0).
 argumentele Fv şi Type sunt opţionale.

4. Funcţia PMT
PMT calculează plata pentru un împrumut
bazat pe plăţi constante şi o rată constantă a
dobânzii.

 Rate - rata dobânzii pentru împrumut;
 Nper - numărul total de plăţi pentru împrumut;
 Pv - valoarea actualizată, sau suma totală pe care valorează
în prezent o serie de plăţi viitoare, denumită şi capital de
bază;
 Fv - valoarea viitoare, sau balanţa în numerar la care se
ajunge după efectuarea ultimei plăţi (dacă Fv este omis, se
presupune a fi zero, ceea ce înseamnă că valoarea viitoare a
împrumutului este zero;
 Type - este 0 sau 1 şi indică momentul când sunt datorate
plăţile.
 argumentele Fv şi Type sunt opţionale.

5. Funcţia IPMT
IPMT întoarce plata dobânzii pentru o
perioadă dată, pentru o investiţie bazată pe plăţi
periodice constante şi o rată constantă a
dobânzii.

 Rate - rata dobânzii pentru împrumut;
 Per - perioada pentru care se calculează dobânda cuprinsă
în intervalul [1, Nper];
 Nper - numărul total de perioade de plată dintr-o anuitate;
 Pv - valoarea actualizată, sau valoarea globală pe care ar
reprezenta-o în acest moment o serie de plăţi viitoare;
 Fv - valoarea viitoare, sau balanţa în numerar obţinută
după efectuarea ultimei plăţi (dacă Fv este omis, se
presupune a fi egală cu 0 - valoarea viitoare a unui
împrumut, de exemplu, este 0);
 argumentul Fv este opţional.

Observatie:
• În casetele de introducere a argumentelor

funcţiilor nu este permisă folosirea
separatorului punct sau a simbolului monetar.
• De exemplu, nu se poate introduce 1.000,
1.000 lei sau 1000 lei, corect este: 1000.

Curs 5

decizie

2. Tabele de decizie
• Un tabel de decizie este o zonă de celule care

arată modul în care modificările anumitor
valori referite în formule afectează rezultatele
formulelor.

Tabelele de decizie oferă facilitatea de a calcula
variante multiple ale unei operaţii şi un mod de a
vizualiza şi compara rezultatele (prognozarea valorilor
cu ajutorul analizei: “ce se întâmplă dacă - What If”) -
tab-ul Data, secţiunea Data Tools, butonul What-if
Analysis, opţiunea Data Table… :

Aceste tabele de date se construiesc pe
baza unei formule având ca date de intrare una
sau două valori numite celule de intrare.

1. Tabelele de decizie cu două variabile (doi
factori de influenţă) preiau date dispuse pe linii şi
coloane, le trec prin formula de calcul şi le afişează
tabelar. Logica constituirii lor constă în definirea unei
relaţii de calcul care se scrie o singură dată dar se aplică
de mai multe ori.
Pentru afişarea rezultatelor se selectează domeniul
corespunzător al intrărilor şi al rezultatelor (inclusiv
formula) după care se completează casetele Row input
cell şi Column input cell cu adresele celulelor de intrare
pentru linii şi coloane.
Se consideră relaţia : a+2*b (variabilele sunt a şi b).
În celula aflată în colţul stânga sus al tabelului de
lucru se defineşte relaţia de calcul, pe date din afara
tabelului (care pot fi chiar fictive), în dreapta şi sub
aceasta se scriu datele pentru care se vor face calculele:

Se selectează tabelul (inclusiv formula) şi
se stabilesc celule de intrare:

În interiorul tabelului se obţin valorile
calculate conform formulei – {Table(D1;C1)}:

2. Tabelele de decizie cu o variabilă (un

singur factor de influenţă) reprezintă un caz
particular al celor prezentate anterior.

Curs 5

decizie
2. Crearea diagramelor(graficelor)

• Utilizând Excel, datele din tabele pot fi reprezentate
sub formă grafică.
• Un grafic este un instrument eficient pentru
prezentarea clară a datelor, într-un mod care oferă un
impact vizual imediat.
• Cu alte cuvinte, graficele sunt mai uşor de înţeles
"dintr-o privire" decât liniile şi coloanele de date.
• În Excel se pot crea mai multe tipuri de grafice. Unele
din ele sunt bidimensionale (2D), altele
tridimensionale (3D).

Tipuri de grafice bidimensionale: Tipuri de grafice tridimensionale:

 Arie – Area  Zonă
 Bară – Bar  Bară
 Coloană – Column
 Linie – Line
 Coloană
 Circulare – Pie  Linie
 Inel – Doughnut  Plăcintă
 Radar – Radar  Suprafaţă
 XY (Dispersate) – Scatter
 Suprafaţă – Surface
 Cilindru – Cylinder
 Cone – Con
 Piramid – Piramidă

Meniul INSERT



Pentru majoritatea tipurilor de grafice, există cel
puţin două variante sau subtipuri.
Un grafic bidimensional este desfăşurat pe două
axe:
•axa orizontală – axa X, numită şi axa categoriilor
•axa valorilor – axa Y, pe care sunt reprezentate seriile de
date.
O serie de date este un set de valori care descriu
evoluţia unei mărimi.
La graficele 3D este utilizată pentru a treia
dimensiune axa Z.
Un grafic conţine mai multe obiecte care pot fi
selectate şi modificate individual.
Figura următoare prezintă unele din aceste obiecte.
30 Titlu
Număr bucăți
25
Axa Y Legendă
20
Pixuri
15
Caiete
Carti
10
Grafic
5
0
Luni Marti Miercuri Joi Vineri
Axa X
Graficele de tip arie – Area
• Un grafic arie ilustrează continua schimbare în

volum a unor serii de date.
• Acest tip de grafic însumează datele din toate
seriile individuale pentru a crea linia de vârf care
cuprinde zona, oferind privitorului o imagine
asupra modului în care diferitele serii contribuie
la volumul total.

• Utilizaţi graficul arie pentru cifrele referitoare la vânzări
şi la producţie, pentru a arăta modul în care volumul se
modifică în timp şi pentru a evidenţia cantitatea sau
volumul schimbării.

Grafice bară – Bar
• Un grafic bară este utilizat pentru compararea

obiectelor neconectate în timp.
• Acest tip de grafic nu oferă o imagine prea bună
a evoluţiei în timp, el utilizează bare orizontale
pentru a arăta variaţia pozitivă sau negativă faţă
de un punct de referinţă.

• Barele aflate la stânga

punctului de referinţă
arată o variaţie negativă,
iar cele din dreapta arată
o variaţie pozitivă.

Grafice coloană – Column
• Graficele coloană sunt în general folosite

pentru a arăta variaţia în timp a unor mărimi
necontinue.
• Acest tip de diagramă utilizează bare verticale
pentru a da impresia de măsurători făcute la
intervale de timp diferite.
• Graficele coloană sunt folosite frecvent pentru
compararea diferitelor elemente prin plasarea
lor unele lângă altele.
• Asemănătoare cu graficele
coloană sunt graficele de tip
cilindru, con şi piramidă, numai
că la aceste grafice valorile nu
mai sunt reprezentate prin
coloane ci prin cilindri, conuri,
respectiv piramide.
• Asemănătoare sunt graficele de
tip cilindru, con, piramidă.
• Diferenţa este că valorile nu mai
sunt reprezentate prin coloane,
ci prin cilindrii, conuri, piramide.

Grafice linie – Line
•Un grafic linie ilustrează
evoluţia unei mărimi la care
intervalele de variaţie sunt
egale.
•Dacă intervalele de variaţie
sunt neegale se va utiliza un
grafic (dispersat) XY.
•Pentru fiecare serie de date se
va obţine în grafic o linie.

Grafice circulare – Pie
•Într-un grafic circular se evidenţiază mărimea

părţilor în raport cu întregul.
•Într-un astfel de grafic se poate reprezenta o
singură serie de date.
•Pentru a scoate mai bine în evidenţă valorile pe
care le reprezintă, sectoarele din grafic pot fi
scoase în afara cercului.

• Pentru a scoate în afară un
sector dintr-un grafic
circular, se aplică un clic pe
suprafaţa sectorului pentru
a selecta întregul grafic,
apoi un al doilea clic pentru
a selecta numai sectorul,
după care se trage sectorul
în afara cercului.
• Se eliberează butonul
mouse-ului atunci când
sectorul este poziţionat în
locul dorit.

Grafice inel – Doughnut
•La fel ca şi graficele circulare, graficele inel scot în
evidenţă mărimea părţilor dintr-un întreg.
•Deosebirea este că structura diagramelor inel
permite reprezentarea mai multor serii de date.
•Fiecare inel concentric conţine datele dintr-o
serie de date.

Grafice radar – Radar
•Fiecare categorie (fiecare etichetă care ar fi afişată
pe axa X la un grafic în două dimensiuni) are
propria axă.
•Punctele de date sunt plasate de-a lungul acestor
axe.
•Un grafic radar rezultă prin unirea punctelor de
date care au aceeaşi semnificaţie pe toate axele.

Grafice XY (Dispersate) – Scatter
•Un grafic XY (Dispersat) este asemănător cu unul linie,
numai că ilustrează evoluţia unor mărimi la care intervalele
de variaţie nu sunt egale.

Crearea unui grafic
•Graficele se pot crea în foaia de calcul curentă sau se pot
plasa într-o nouă foaie de calcul din registrul curent.
•Foaia de calcul următoare conţine vânzările dintr-o
librărie pentru câteva articole, pe durata unei săptămâni.

Pe baza acestui tabel se pot construi două grafice
1. Primul grafic conţine trei serii de date: vânzările pentru creioane,
caiete şi pixuri.
 Pentru fiecare zi valorile fiecărei serii sunt reprezentate prin bare colorate
în mod diferit
 Barele de aceeaşi culoare fac parte din aceeaşi serie

2. Al doilea grafic conţine cinci serii de date: vânzările
efectuate luni, marţi, miercuri, joi şi vineri.
În grafic sunt reprezentate vânzările efectuate în
fiecare zi pentru fiecare articol.

• Dacă analizăm modul în care sunt generate

seriile constatăm că la primul grafic seriile sunt
generate pe linii, la al doilea grafic seriile sunt
generate pe coloane.
• Deci, în funcţie de cum se generează seriile se

obţin grafice diferite.

• Dacă numărul de linii este mai mare decât
numărul de coloane Excel va încerca să genereze
seriile pe coloane, altfel va genera seriile pe
linie.
• Acesta este modul în care Excel încearcă

automat să genereze graficele, dar modul în care
se vor genera seriile poate fi specificat de către
utilizator.

Primul pas în crearea unui grafic este selectarea
datelor din foaia de calcul.
Pentru selectarea datelor se vor respecta
următoarele reguli:
Datele pentru grafic trebuie să fie introduse în linii
şi coloane, care nu trebuie neapărat să fie adiacente
(celulele nediacente se selectează ţinând apăsată tasta
<Ctrl>).
Etichetele (textele) ce vor fi folosite în grafic vor fi
plasate primele linii şi primele coloane ale tabelului.
Pentru exemplul nostru vom selecta domeniul
A1:D6.
Modificarea valorilor
• Valorile dintr-un grafic sunt legate la foaia de lucru în

care au fost introduse datele.
• Graficul este actualizat când modificați datele în foaia
de lucru, trebuind doar să:
- deschideți foaia de lucru care conține datele reprezentate
grafic
- în celula care conține valoarea ce doriți să o modificați tastați
noua valoare
- apăsați Enter

Redimensionarea, mutarea/copierea și ștergerea unei
diagrame
a) Dimensionarea graficelor
• Pentru a redimensiona o diagramă, selectați-o prin

plasarea mouse-ului peste ea și executarea unui clic.
• De-a lungul perimetrului diagramei apar mici pătrate
negre denumite ghidaje de dimensionare.

• Plasați indicatorul mouse-ului peste unul din aceste
ghidaje.
• În clipa în care indicatorul mouse-ului se transformă
într-o săgeată dublă de culoare neagră, trageți spre
exterior pentru a mări diagrama sau spre interior
pentru a o micșora.
• În timpul redimensionării, programul Excel afișează un
chenar punctat ca indicație a dimensiunii finale a
diagramei.
• Tragerea unui ghidaj de colț duce la dimensionarea
simultană a înălțimii și lățimii.
b) Copierea și mutarea diagramelor
• Puteti deplasa o diagramă în cadrul foii în care se află
sau o puteți muta sau copia între foaia de calcul sau
registrele de calcul.
Se pot folosi mai multe metode, astfel:
1. Mutați diagrama dintr-un loc în altul cu o operație
rapidă de tăiere (Cut) și lipire (Paste). Selectați diagrama și
plasați-o în Office Clipboard, poziționați indicatorul de
celulă în noua locație din foaia de calcul și lipiți diagrama
în acel loc.

2. Pentru a trage altundeva diagrama pe foaia curent,
selectați-o astfel încât să devină vizibile ghidajele.
Apoi executați clic undeva în zona diagramei (nu executați

clic pe titluri, axe ș.a.m.d.) și așteptai ca indicatorul
mouse-ului să se transforme în săgeată tipic de selecție.
Trageți și plasați diagrama în noua poziție.

3. Pentru a muta diagrama pe o
altă foaie de calcul sau pe o foaie
de diagramă separat, apăsați
butonul drept al mouse-ului și
alegeți Move Chart pentru a
deschide caseta de dialog Move
Chart.

Stabiliți dacă:
1. vreți să plasați diagrama pe o foaie separat, (New
sheet) sau, ca
2. un obiect în alt foaie de calcul din registrul curent,
(Object in)

c) Ștergerea
Eliminarea unui grafic se poate face prin mai multe
metode, astfel:
- 1. Se va selecta graficul care se dorește șters
- Se acționează tasta Delete.
- 2. Se acționează tasta Clear din meniul contextual (clic
dreapta pe mouse).
- 3. Cale: Edit Clear All.

Modificarea caracteristicilor unui grafic
•Aproape orice parte a unui grafic Excel poate fi

formatată.
•Această flexibilitate oferă un control total asupra
aspectului graficului creat.
•Se pot modifica culorile, haşurile, fonturile diferitelor
elemente dintr-un grafic.
•Pentru a putea fi formatat, orice element din grafic
trebuie întâi selectat.

Modificarea caracteristicilor unui grafic
•Selectarea se face foarte uşor cu ajutorul mouse-ului
aplicând un clic peste elementul respectiv, după ce graficul
a fost selectat.
•După selectarea elementului dorit se apasă butonul din
dreapta al mouse-ului şi se aplică comanda Format +
numele elementului selectat.
•În funcţie de obiectul selectat pe ecran apare o casetă de
dialog care, în general, în partea superioară are mai multe
butoane.
•Din aceste casete de dialog se selectează caracteristicile
graficului.
Aplicaţie – grafice tip PIE (plăcintă)
Foaia de calcul următoare conţine cheltuielile pe
care le face o firmă pentru a-și face reclamă.

• Să se reprezinte într-un grafic structura acestor
cheltuieli.
• Cel mai potrivit tip de grafic pentru a reprezenta
structura acestor cheltuieli este graficul Pie.
• Să calculăm în coloana C cât la sută din valoarea totală
reprezintă fiecare tip de cheltuială.
• În celula C4 vom introduce formula =B4/B$8
(cheltuielile/cheltuielile totale) şi copiem formula în
domeniul C5:C7.

Pentru ca numerele să fie afişate sub
formă de procent, le selectăm şi le formatăm
de tip procent.
Pentru construirea graficului:
1. Se selectează zona A4:B7.
2. Se apasă pe butonul Insert Chart.
3. Se alege un grafic de tip Pie. Se selectează un
subtip de grafic care să afişeze şi procentele.
4. Avem o singură serie de date în domeniul
B4:B7. Deci seria se va genera pe coloană şi
domeniul de valori este B4:B7.

Aplicaţie – grafice de tip LINE(linie)
Foaia de calcul următoare conţine valoarea
vânzărilor efectuate în perioada 2007-2011 de o firmă
distribuitoare de produse soft.

Pentru a ilustra tendinţele de variaţie în timp se va
folosi un grafic de tip linie (nu XY pentru că intervalele de
timp sunt egale).
Pentru a crea graficul:
1. Se selectează domeniul A3:F6
2. Se selectează butonul Insert Chart.
3. Se selectează un grafic de tip Line.
4. În grafic vom avea trei serii de date, pentru vânzările de
Excel, a doua pentru vânzările de Word, a treia pentru
Power Point.

Deci seriile se vor genera pe linie. Avem trei serii:
1. Excel – în domeniul B3:F3
2. Word – în domeniul B4:F4
3. Power Point – în domeniul B5:F5
Pe axa x trebuie afişaţi anii.

Aplicaţie – grafice Stacked Line
Foaia de calcul următoare conţine numărul de
calculatoare asamblate într-o fabrică în trei intervale de
timp: de la ora 8 la ora 16 şi de la ora 16 la ora 24, de luni
până vineri.

• Să se reprezinte într-un grafic numărul total de
calculatoare asamblate la sfârşitul fiecărei perioade.
• La sfârşitul perioadei 8-16 numărul total de
calculatoare asamblate este egal cu suma dintre
numărul de calculatoare asamblate în intervalul 0-8 cu
cele asamblate în intervalul 8-16, iar la sfârşitul zilei
trebuie însumate calculatoarele asamblate în cele trei
perioade.
• Cel mai potrivit tip de grafic este Stacked Line.
• La acest tip de grafic linia pentru o serie se generează
adunând şi valorile din seriile precedente.
Pentru a crea graficul:
1. Se selectează domeniul A1:F4
2. Se selectează butonul Insert Chart.
3. Selectăm un grafic de tip linie şi ca subtip un grafic
Stacked Line.
4. În grafic avem trei serii de date:
0:00-8:00 in B3:F3
8:00-16:00 in B4:F4
16:00-24:00 in B5:F5

Seriile sunt generate pe linie.
•Pe axa x vor fi afişate zilele săptămânii, deci în Category(x)
axis labels vom introduce domeniul =B1:F1.
•Se va obţine următorul grafic

Întrebări?

Curs Excel 2013

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs Excel 2013

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

copyright@www.adrian.runceanu.

Universitatea “Constantin Brâncuşi” din Târgu-Jiu

Lect. univ. dr. Adrian Runceanu

03.01.2014 Curs - Instruire asistata de calculator 2

03.01.2014 Curs - Instruire asistata de calculator 3

03.01.2014 Curs - Instruire asistata de calculator 4

03.01.2014 Curs - Instruire asistata de calculator 5

• Excel ofera posibilitatea de a efectua calcule precum

03.01.2014 Curs - Instruire asistata de calculator 6

2.2. INTRODUCEREA FORMULELOR

03.01.2014 Curs - Instruire asistata de calculator 7

• Posibilitatea cea mai importanta in lucrul cu formule

03.01.2014 Curs - Instruire asistata de calculator 8

• Iata de exemplu cum

03.01.2014 Curs - Instruire asistata de calculator 9

– intr-o alta celula introduceti expresia

03.01.2014 Curs - Instruire asistata de calculator 10

03.01.2014 Curs - Instruire asistata de calculator 11

2.4. EDITAREA FORMULELOR

• Cand este vorba despre celule ce contin

03.01.2014 Curs - Instruire asistata de calculator 13

03.01.2014 Curs - Instruire asistata de calculator 14

• Aceasta trasatura este foarte utila atunci cand

2.4. ELEMENTELE UNEI FORMULE

O formula este compusa din 3 elemente:

03.01.2014 Curs - Instruire asistata de calculator 16

• Din perspectiva posibilitatilor de modificare

03.01.2014 Curs - Instruire asistata de calculator 17

03.01.2014 Curs - Instruire asistata de calculator 18

• intr-o alta celula introduceti tot

03.01.2014 Curs - Instruire asistata de calculator 19

03.01.2014 Curs - Instruire asistata de calculator 20

• Operatorii sunt caractere sau semne ce

03.01.2014 Curs - Instruire asistata de calculator 21

03.01.2014 Curs - Instruire asistata de calculator 22

2.4. COPIEREA FORMULELOR

03.01.2014 Curs - Instruire asistata de calculator 23

• Trebuie adunate notele si apoi impartita

03.01.2014 Curs - Instruire asistata de calculator 24

03.01.2014 Curs - Instruire asistata de calculator 25

• introduceti apoi intr-o

03.01.2014 Curs - Instruire asistata de calculator 26

• copiati aceasta celula si inserati-o in celula

03.01.2014 Curs - Instruire asistata de calculator 27

03.01.2014 Curs - Instruire asistata de calculator 28

2.5.1. ADRESE RELATIVE SI ABSOLUTE

• Ati vazut deja ca atunci cand inserati o formula

03.01.2014 Curs - Instruire asistata de calculator 29

03.01.2014 Curs - Instruire asistata de calculator 32

03.01.2014 Curs - Instruire asistata de calculator 33

2.5.2 NUME DE CELULA

Ati vazut cum se lucreaza cu adresele

03.01.2014 Curs - Instruire asistata de calculator 34

Daca, de exemplu, aveti un tabel cu

03.01.2014 Curs - Instruire asistata de calculator 35

03.01.2014 Curs - Instruire asistata de calculator 36

• Metoda de lucru cu nume presupune

03.01.2014 Curs - Instruire asistata de calculator 37

• selectati celula care

03.01.2014 Curs - Instruire asistata de calculator 38

• in fereastra de dialog aparuta introduceti

03.01.2014 Curs - Instruire asistata de calculator 39

03.01.2014 Curs - Instruire asistata de calculator 40

• introduceti in prima celula din coloana Pret in