Importanţa implementării unui program în vederea

diminuării conflictului la clasele primare

Rezumat
În articol se prezintă situaţiile conflictuale ce constituie unele dintre cele mai grele teste de
abilitate şi deontologie profesională, dat fiind că o situaţie conflictuală are implicaţii atât asupra
canalelor de comunicare, cât şi asupra mediului în care evoluează participanţii. Învăţătorul ajută elevii
să-şi dezvolte atitudini pozitive faţă de tot ce îi înconjoară, faţă de mediul înconjurător, de parinţi şi de
colegi.

Cuvinte Cheie: conflict,comunicare,abilităţi, activităţi, atitudini pozitive

Abstract
The article presents the conflict situations that constitute some of the most difficult tests of skill
and professional deontology, given that a conflict situation has implications both on the communication
channels and on the environment in which the participants evolve. The teacher helps students to develop
positive attitudes towards everything around them, towards the environment, parents and colleagues.

Keywords: conflict, communication, abilities, activities, positive attitudes

Se spune că „în lume sunt mai multe conflicte decât fire de nisip” şi poate că este
adevărat, tot atât de adevărat pe cât este şi faptul că însă şi societatea ne influenţează sistemul de
valori, principii şi credinţe, comportamentul şi punctele de vedere asupra conflictelor.
Dicţionarul encyclopedic îl defineşte ca pe o „neînţelegere, ciocnire de interese,
dezacord; antagonism, ceartă, discuţie (violentă)” (5 ; p.422). Un alt dicţionar, cel de sociologie
(6 ; p.129), defineşte conflictul ca fiind „opoziţie deschisă, luptă între indivizi, grupuri, clase
sociale, partide, comunităţi, state cu interese economice, rasiale, divergente sau incompatibile, cu
efecte distructive asupra interacţiunii sociale”.
Cauzele conflictelor sunt foarte diverse. După opinia lui Daniel Shapiro (4; p.117), „cele
mai multe dintre conflicte sunt legate de următoarele şase surse: nevoile fundamentale, valorile
diferite, percepţiile diferite, resursele limitate şi nevoile de natură psihologică.”
În managementul educaţional există o tipologie a stărilor conflictuale determinată
de actorii implicaţi. Astfel, conflictele între elevi sunt determinate în cele mai multe cazuri de
atmosfera competitivă (elevii sunt obişnuiţi să lucreze individual pe bază de competiţie, le
lipseşte deprinderea de a lucre în echipă, încrederea în ceilalţi, dacă nu obţin triumful asupra
celorlalţi îşi pierd stima de sine, competiţia este cultivată chiar şi când este neproductivă),
atmosfera de intoleranţă (lipseşte sprijinul între colegi, apar resentimente faţă de capacităţile şi
realizările celorlalţi, neîncrederea, lipsa prieteniei, singurătatea şi izolarea), comunicare slabă
(elevii nu ştiu să asculte şi să comunice, să-şi exprime nevoile şi dorinţele, nu înţeleg sau înţeleg
greşit intenţiile, sentimentele, nevoile şi acţiunile celorlalţi), exprimarea nepotrivită a emoţiilor
(elevii nu ştiu să-şi exprime supărarea sau nemulţumirea într-un mod neagresiv, îşi suprimă
emoţiile), absenţa priceperilor de rezolvare a conflictelor (sunt utilizate modalităţi violente mai
degrabă decât cele creative), utilizarea greşită a puterii de către profesor (profesorul utilizează
reguli inflexibile, autoritate exacerbată, atmosferă de teamă şi neînţelegere).
Observația participativă presupune o implicare sistematică, conștientă și voluntară a
observatorului în realitatea pe care o studiază, având ca scop înțelegerea acesteia. Este vorba nu
numai de o situare în plan pozițional, superficial, ci de o adâncă ancorare în mecanismele ce sunt
definitorii grupului respectiv. Se necesita, fără îndoială, o concretă identificare a observatorului
în mediul unde dorește să-și realizeze cercetarea, fapt relevant atât pentru concluziile pe carea le
va extrage la finalul demersului sau dar și pentru o mai clară descriere a cadrului, a
circumstanțelor în care se petrece acțiunea. El este deci prezent în mijlocul realității, integrat zi
de zi, în situația observată. Astfel, în cazul nostru interesul este ca prin observaţia participativă să
se diminueze conflictele între elevii din ciclul primar și astfel să crescă motivația pentru munca
în echipă.
Rezulatele la învațătură sunt de foarte multe ori influențate și de modul de relaţionare al
unui elev cu ceilalți colegi din clasă. Climatul familial este sinonim cu atmosfera sau moralul
familiei. Acest climat poate fi pozitiv sau negativ. Influenţele educative exercitate de părinţi
depind în mare parte de sensul pozitiv sau negativ al acestuia. Astfel, ca achiziţiile psiho-
comportamentale realizate de copii sunt influenţate de climatul familial. Un climat familial
pozitiv favorizează îndeplinirea tuturor funcţiilor familiei la cote înalte de eficienţă. Se pare că
pe lângă influenţa asupra eficienţei educaţionale, climatul familial are un rol important în ceea ce
priveşte comportamentul elevului faţă de ceilalți colegi şi în rezolvarea unor eventuale conflicte.
Recomandările făcute de Morton Deutsch (în lucrarea „Psihologia rezolvării conflictelor”),
profesorilor şi, în general, educatorilor:
- „Trebuie să cunoşti tipul de conflict în care eşti implicat.”
- „Trebuie să conştientizezi cauzele şi consecinţele violenţei şi ale alternativelor de violenţă,
chiar atunci când eşti foarte nervos.” (2; p-)
Evitarea, ignorarea sau neimplicarea în raport cu situaţiile conflictuale din sala de clasă
nu apar ca abordări predominante ale cadrelor didactice, ci doar ca tendinţe în unele situaţii.
Acest fapt corelează pozitiv cu ansamblul rolurilor manageriale pe care managerul clasei ar
trebui să le exercite în grupul şcolar, deoarece procesul pe care îl conduce, cel de dezvoltare a
personalităţii elevilor săi, este unul esenţial, extrem de delicat şi cu înrâurire puternică asupra
întregii evoluţii ulterioare a educabilului. Conflictul este o componentă naturală a existenţei
cotidiene în general şi a realităţii şcolare în special. În intervenţiile lor în situaţiile de „microcriză
educaţională” (indisciplină, violenţă, non-implicare, comunicare blocată), cadrele didactice sunt
puse în situaţia de a demonstra abilităţi şi strategii de management educaţional, ţinând cont de
faptul că nu educă numai de la catedră sau în clasă, ci prin fiecare contact relaţional cu copiii.
Elevii din învățământul primar folosesc strategii de rezolvare a conflictelor diferite de
cele folosite de adulți. Strategiile diferă în funcție de vârsta elevilor de școală primară. Cei mai
tineri tind să aplice strategii de rezolvare a conflictului cum ar fi reacții fizice (lovirea etc.),
reacții agresive, argumente verbale rostite tare, solicitarea ajutorului unui adult, părăsirea scenei
conflictului, abandonul și renunțarea, simularea unui comportament „ca și cum nu s-ar fi
întâmplat nimicˮ sau făcând un gest simbolic (cum ar fi o strângere de mână, un cadou etc).
Elevii mai mari de școală primară (în vârstă de 10 ani și peste) tind să utilizeze strategii diferite
de rezolvare a conflictelor, cum ar fi ignorarea acestora, vorbind unii cu  ceilalți, căutarea unei
soluții comune prin analiza ambelor perspective, identificare acelui care are dreptate și care  a
„câștigatˮ  sau negocierea până când toți cei implicați sunt mulțumiți de soluție. În relaţia
profesională elev-profesor conflictele de valori ocupă cel mai mare spaţiu. Valorile unui profesor
nu sunt, nu vor fi şi nici nu trebuie să fie identice cu cele ale elevului. Școala de astăzi reprezintă
locul de întâlnire al ideilor bune (sau mai puţin bune), un loc de întâlnire a culturilor etnice şi a
valorilor diferitelor pături sociale. Depinde de noi, profesorii de astăzi şi de mâine, cum reuşim
să  normalizăm diferenţele inevitabile dintre aceste valori, iar pentru asta avem nevoie de cultură,
educaţie, pentru că ele vor fi elementul de legătură în relaţionarea interpersonală a indivizilor.
Comunicarea profesorului înseamnă interacţiune, schimb de idei, deschidere,
reciprocitate, solidaritatea obiectivă a valorilor în mediul de întâlnire, microsocietatea numită
şcoală. Intervenția în ceea ce privește medierea conflictelor urmărește în ce mod sunt influențați
indivizii, dar și formarea unor priceperi și deprinderi de rezolvare a conflictului. Această
intervenție presupune modificarea factorilor cognitivi, vor fi însușite elemente noi despre
conflict, urmate de o schimbare de atitudine din partea indivizilor.
Activitatea educativă care contribuie la sprijinirea elevilor în rezolvarea unor probleme de
ordin şcolar, familial, personal, administrativ se numeşte consiliere şcolară. Scopurile consilierii
sunt:
 facilitarea schimbărilor comportamentale;
 întărirea capacităţilor elevilor de a face faţă problemelor;
 promovarea procesului decizional – DE CE şi CUM să ia anumite decizii;
 ameliorarea relaţiilor interpersonale;
  deprinderea tehnicilor de rezolvare a conflictelor;
 stimularea potenţialului personal pentru cunoaşterea şi folosirea la maximum a propriilor
capacităţi pentru:
 atingerea nivelului maxim de libertate în contactul cu barierele personale şi cele ale mediului;
 maximalizarea eficacităţii individuale prin a-l învăţa să controleze atât mediul cât şi răspunsul
lui la acest mediu.
Implementarea programului de intervenție, în vederea medierii şi diminuării situaţiilor de
conflict la nivelul claselor de elevi, vine în sprijinul școlarilor mici, clasele 0-IV, ce îi ajută să
constientizeze consecinţele şi riscurile unor situaţii conflictuale, evitarea acestora, iar dacă aceste
situaţii au avut lor, aflarea cauzelor apariţiei.
Cauzele concrete ale conflictului apărut.
Acestea pot fi :
Atmosfera competitivă
Elevii au fost obişnuiţi să lucreze individual pe bază de competiţie, lipsindu-le
deprinderea de a munci în grup, încrederea în colegi şi profesori. Ei nu doresc decât victoria
asupra celorlalţi şi dacă nu o obţin îşi pierd stima de sine. Competiţia apare în toate momentele,
chiar şi în cele în care ea este neproductivă.
Atmosfera de intoleranţă
În clasă se formează clici iar lipsa sprijinului între colegi duce de multe ori la singurătate
şi izolare. Apar resentimente faţă de capacităţile şi realizările celorlalţi, neîncrederea şi lipsa
prieteniei.
Comunicare slabă
Aceasta reprezintă solul cel mai fertil pentru conflict. Cele mai multe conflicte pot fi
atribuite neînţelegerii sau percepţiei greşite a intenţiilor, sentimentelor, nevoilor şi acţiunilor
celorlalţi. Elevii nu ştiu să-şi exprime în mod pozitiv nevoile şi dorinţele sau le este frică să facă
asta. Ei nu pot să-i asculte pe ceilalţi.
Exprimarea nepotrivită a emoţiilor
Orice conflict are o componentă afectivă. Conflictele se vor accentua atunci când elevii
au sentimente deplasate (exacerbate), nu ştiu să-şi exprime supărarea sau nemulţumirea într-un
mod neagresiv, îşi suprimă emoţiile şi sunt lipsiţi de auto-control.
Absenţa priceperilor de rezolvare a conflictelor
Elevii şi profesorii nu ştiu să răspundă în mod creativ conflictelor. Ei preţuiesc şi
utilizează modalităţi violente de soluţionare a acestora, urmând adesea modelele furnizate de
filmele de consum.
Utilizarea greşită a puterii de către profesor
 Profesorul poate accentua sau diminua cei cinci factori enumeraţi mai sus. De asemenea,
poate provoca apariţia sau escaladarea conflictelor prin aşteptări exagerat de înalte faţă de elevi,
conducând clasa prin reguli inflexibile, bazându-se în permanenţă pe utilizarea autorităţii,
instaurând o atmosferă de teamă şi neînţelegere.
Căutând soluţii de rezolvare problemelor elevilor nu trebuie să uităm că obiectivul major al
întregii acţiuni îl constituie chiar elevii, că implicarea lor activă în procesul formării propriei
personalităţi constituie o caracteristică a oricărui învăţământ modern, de modul în care vor
funcţiona relaţiile educator-elev-grup de elevi şi de condiţiile organizării unei activităţi educative
eficiente, în care interacţiunea să funcţioneze la nivelul aşteptărilor, vor depinde rezultatele
noastre.

BIBLIOGRAFIE
1. Cucos, C.(coord.) Psihopedagogiepentruexamenele de Definitivareşi grade didactice,
Polirom,Iaşi, 1998
2. Deutsch, M .Psihologia rezolvării conflictului, TEORA, Bucureşti, 1996
3. Gliga, L.(coord.) Managementulconflictului – ghid, Tipogrup press, Buzău, 2001
4. Ionescu, M., Didactica modernă, Editura Dacia, 1995, Cluj-Napoca, ;
5. Şuteu, T. , Cunoaşterea şi autocunoaşterea elevilor, Editura Politică, 1978, Bucureşti ;
6. Şuteu, T., Ghid de informare pe probleme de orientareşcolară şi profesională, 1998,
Iaşi :
7. Grant, W. Rezolvareaconflictelor, TEORA, Bucureşti,1998
8. PatraşcuDumitru, “Managementulconflictuluiînsistemul educational”, Tipografia
“Reclama”, 2017