1slide

Termenul armă de distrugere în masă este folosit pentru a denumi acele arme capabile să ducă

la moartea unui mare număr de oameni. Astfel de arme sunt
cele nucleare, biologice, chimice și radiologice.
Multe tipuri de arme de distrugere în masă au efecte secundare deosebit de periculoase pentru
mediu (de exemplu, contaminarea radioactivă a mediului sau poluarea chimică).
2 slide

Efectele unei explozii nucleare

 unda de șoc ,
 val seismic ,
 radiația luminoasă a unei explozii nucleare,
 flux intens de particule de mare energie, raze X și Y - radiații ionizante,
 impuls electromagnetic
 contaminare nucleară a produselor
Efectele armelor chimice

 prezența substanței toxice în diferite forme (gaze, aerosoli, la suprafața obiectelor)

 contaminarea chimică a aerului, apei și solului;
Durata de acțiune este diferită în funcție de tipul substanței toxice și de condițiile meteorologice.
Efectele armei biologice

 germeni periculoși pentru viața umană (sau pentru alte creaturi)

 microbi cauzatori de boli (pulverizați pe suprafata obiectelor.)
(Intervalul poate varia în funcție de biologia microbilor cauzatori de boli și de condițiile externe de la
câteva ore sau zile la zeci de ani (focare naturale de antrax există de cel puțin zeci de ani).
3slide
Războiul biologic reprezintă folosirea toxinelor sau agenților infecțioși
precum bacterii, viruși, fungi etc ca armă cu intenția de a ucide oameni, animale sau plante.

Simbol pentru pericol biologic

Forme rudimentare de arme biologice au fost utilizate de-a lungul istoriei. Multe exemple sunt
înregistrate din antichitate. În secolul 6-lea î.Hr., asirienii au otrăvit fântâni inamice cu o ciupercă,
care le cauza delir inamicilor. În 184 î.Hr., Hannibal a adus din Cartagina vase de lut pline cu șerpi
veninoși și i-a instruit pe soldații săi să arunce oalele pe punțile de nave Pergamene.
Cronicile istorice din Europa medievală detaliază utilizarea carcaselor de animale infectate, de către
mongoli, turci și alte grupuri, pentru a infecta aprovizionarea apei inamicilor . Înainte de epidemia de
ciumă bubonică cunoscută sub numele de Moartea Neagră, mongolii și turcii au catapultat cadavre
contaminate în orașe asediate. Ultimul incident cunoscut de folosirea cadavrelor contaminate cu
ciumă în scopuri de război biologice a avut loc în 1710, când forțele rusești i-au atacat pe suedezi în
asediul zidurilor orașului Reval (Tallinn).
Înainte de secolul XX:

 Otrăvirea alimentelor și apei cu substanțe infecțioase

 Utilizarea microorganismelor,toxinelor sau animalelor,moarte sau vii,dar contaminate,ca
arme
 Contaminarea țesăturilor și hainelor
După secolul XX:

 agenți bacteriali: Anthrax, Brucella, Tularemia, etc.

 agenți virali: Variolă, febra virală hemorrhagică,HIV-SIDA etc.
 Toxine: Botulinum, Ricin, etc.
4slide
Arme chimice sunt arme de distrugere în masă ce conțin substanțe chimice toxice care pot
cauza moartea, incapacitatea permanentă sau temporară la om sau la animale, precum și munițiile
și dispozitivele, orice echipamente concepute special pentru a fi utilizate în răspândirea acestor
toxine [1].

Tipuri
După efectul pe care-l produc asupra organismului uman, agenții chimici de luptă se împart în agenți
toxici, agenți paralizanți și agenți psihochimici.

Agenți toxici
 sufocanți: produc în general moartea sau intoxicații grave prin inhalare (clor, fosgen)
 sangvini: acționează prin inhalare și se distribuie în organism prin intermediul sângelui (acid
cianhidric, arsină)
 vezicanți: sunt substanțe uleioase ce acționează prin inhalare de aerosoli sau prin contact cu
pielea (iperită sau gaz muștar, lewisită.
 neurotoxici: produc paralizia mușchilor care asigură deplasarea, a celor respiratorii și a
mușchiului cardiac.
o seria G: tabun, sarin, soman, ciclosarin
o seria V: Gaz VX.
Agenți paralizanți
 Benzilat de 3-chinuclidinil: este un agent anticolinergic care afectează sistemul
nervos central și cel periferic; este împrăștiat sub formă de aerosol.
Agenți psihochimici
Sunt în general arme neletale cu proprietăți incapacitante, depresive, halucinogene, care scot din
luptă trupele inamice prin provocarea de psihoze individuale sau de grup. Folosirea lor nu este
interzisă de nici un tratat internațional. În general se folosesc ca aerosoli (ex. LSD, scopolamină și
alți derivați ai opiului, precum fentanil, morfina, afrodiziace puternice ca bomba gay.
5slide

Armă nucleară
Arma nucleară (sau Bomba nucleară) este un dispozitiv ce eliberează într-o manieră
explozivă energia nucleară produsă de o reacție în lanț de fisiune sau fisiune/ fuziune.[1]
Arma nucleară face parte din categoria armelor de distrugere în masă destinate uciderii
unui număr mare de oameni și distrugerii structurilor construite de om, respectiv a
biosferei în general.
Prima armă nucleară cu fisiune a eliberat o cantitate de energie echivalentă cu cea
rezultată din explozia a 20.000 tone de TNT (trinitrotoluen), în timp ce prima armă
termonucleară (cu fisiune și fuziune) a eliberat o energie echivalentă cu 10.000.000
tone de TNT. La nivelul anului 2012 pe plan mondial existau circa 19.000 de focoase
nucleare din care 4.400 sunt menținute în stare operațională, gata oricând pentru a fi
utilizate.[2]
Distrugerea reciprocă este asigurată în cazul folosirii acestora împotriva unei entități
care posedă arme nucleare.

Tipuri
În prezent există două tipuri de arme nucleare: cele bazate exclusiv pe reacția de
fisiune nucleară și cele care utilizează fisiunea nucleară pentru amorsarea reacției de
fuziune nucleară.[3]
Armele bazate pe fisiunea nucleară constau dintr-o cantitate de uraniu îmbogățit care
formează o masă supra-critică în care se dezvoltă exponențial reacția în lanț. Masa
supra-critică se realizează fie prin implantarea unei piese din material fisionabil în masa
subcritică (metoda proiectilului) fie prin comprimarea (cu explozivi chimici) unei sfere de
material fisionabil până se atinge masa supra-critică (metoda imploziei).
Arma nucleară cu fuziune (arma termonucleară, bomba cu Hidrogen) folosește
energia rezultată din fisiune pentru a comprima și încălzi deuteriul și tritiul până aceștia
fuzionează.
Există și arme nucleare cu destinații speciale precum arma cu neutroni sau arma
cu contaminare radioactivă. Arma cu neutroni este o armă termonucleară construită
special pentru a produce un flux mare de neutroni ce produce multe decese dar nu
produce contaminare radioactivă și nu afectează construcțiile. Arma cu
contaminare este o armă cu fisiune învelită cu un material (cobalt, aur) care
prin activare produce o contaminare radioactivă extrem de puternică. Proiectile cu
uraniu sărăcit au fost dezvoltate și testate în anii `70 în scopul întăririi puterii de
penetrare. Aceste muniții sunt cu dispersie de substanțe radioactive care, inhalate sau
ingerate devin letale.
Din punct de vedere al strategiei militare armele nucleare se împart în : arme
strategice (care vizează țări sau populații mari) sau tactice (utilizate numai pe câmpul
de luptă). Armele nucleare strategice sunt transportate la țintă cu avioane sau rachete.
Armele tactice sunt transportate cu rachete, artilerie, torpile, etc.
În perioada 1960-1980 SUA și URSS au folosit dispozitive explozive bazate pe energie
nucleară pentru scopuri comerciale (explozii nucleare pașnice). Tratatul de eliminare a
testelor nucleare din 1966 a interzis toate exploziile nucleare, indiferent de scopul lor.[4]
Efecte
Explozia nucleară are efecte imediate și întârziate. Unda de șoc, radiația
termică, radiația ionizantă promptă produc distrugeri mari în câteva secunde sau minute
de la detonare. Efectele întârziate precum căderile radioactive acționează pe perioade
mari de timp, de la ore la ani.[5]

 Unda de șoc produce modificarea bruscă a presiunii aerului și vânturi puternice.

Construcțiile mari sunt distruse de modificarea presiunii aerului în timp ce vânturile
puternice distrug vegetația și omoară oamenii. Dacă explozia are loc la suprafața sau în
apropierea solului se produce un crater din care materialul este ridicat în atmosferă, de
unde revine sub forma de depuneri radioactive.

 Circa 35% din energia exploziei este sub forma de radiație luminoasă și termică
(căldură). Radiația luminoasă produce orbirea prin arderea retinei. Radiația termică produce
arsuri ființelor vii și incendierea materialelor combustibile.

 Efectele radiațiilor nucleare directe sunt în general mai mici decât cele ale undei de șoc
sau radiației termice. La armele cu neutroni spre exemplu efectul radiației directe (neutroni)
este cel mai puternic. Iradierea directă cu radiații nucleare duce la deces sau în cazul
dozelor mai mici la boala de iradiere.
 Particulele radioactive ridicate în atmosferă (norul în formă de ciupercă) revin pe pământ
în apropierea locului exploziei. Ele nu produc multe decese deoarece afectează zona unde
oamenii au fost deja uciși de celelalte efecte. În funcție de condițiile meteorologice, norul
radioactiv poate fi deplasat la distanțe mari iar depunerile pe sol pot afecta zonele mai
îndepărtate.
 Undele electromagnetice produse de explozie rezultă prin absorbția radiației gama în
aer și în sol. Pulsul de unde electromagnetice generează câmpuri electrice de mii de volți
pe durate extrem de scurte. Consecințele privesc în special comunicațiile și rețelele
electrice.

6slide
Arma radiologică (cunoscută și sub numele de „Bomba murdară” , din eng. „Dirty bomb”) este
o armă de distrugere în masă cu rol de dispersie radiologică care combină materialul radioactiv cu
explozivi convenționali, în scopul contaminării radioactive în aria de dispersie a agentului exploziv
convențional. Astfel de dispozitive – deși construite – nu au fost utilizate până în prezent, dar sunt
considerate ca surse potențiale de contaminare radioactivă în contextul proliferării terorismului.