Sterilizarea

Sterilitate = absența de pe sau din interiorul unor substraturi solide, lichide sau gazoase a
oricărui microorganism viu, capabil de multiplicare (bacterii parazite, fungi, virusuri), atât în formele
vegetative cât și în forme sporulate. Noțiunea nu exclude prezența unor substanțe chimice sau a
toxicelor bacteriene.
Sterilizare = ansamblul de metode prin care sunt distruse sau înlăturate microorganismele
vii, capabile de multiplicare din interiorul sau de pe suprafața unor substraturi solide, lichide sau
gazoase pentru o perioadă de timp.
Materialele folosite la Bacteriologie au proprietăți fizico-chimice care trebuie conservate pe
parcursul proceselor de sterilizare. De aceea, atât pentru evitarea denaturării materialelor, cât și
pentru păstrarea stării de sterilitate este necesară respectarea următoarelor condiții:
1. Înainte de sterilizare, se realizează pregătirea materialelor în vederea sterilizării - materialele se
curăță riguros pentru reducerea la minimum a încărcăturii microbiene a acestora (de exemplu, se
spală sticlăria cu apă caldă și detergenți cu perii rotunde, se lasă să se usuce); această operațiune
este urmată de ambalarea corectă a acestora în vederea sterilizării (de exemplu se pun dopuri de
vată la eprubete sau la flacoane, pipetele de sticlă sau lamele se ambalează în hârtie.
2. În fiecare laborator se alege
- metoda de sterilizare – în general se alege cea mai rapidă, mai puțin costisitoare și care nu
afectează proprietățile fizico-chimice ale substratului (exemplu de metodă - sterilizarea prin
căldură);
- agentul sterilizant, care are acțiune bactericidă în condițiile date (exemplu de agent sterilizant: aer
cald la poupinel, vapori de apă sub presiune la autoclav);
- aparatul sterilizator - în funcție de volumul de lucru, costuri, performanțele acestuia (de exemplu
etuva termoreglabilă, autoclavul).
5. Este necesar controlul sterilizării și sterilității materialelor.
6. Este necesară păstrarea ulterioară a materialelor sterile în dulapuri închise etanș, curate, uscate,
în ambalajele în care s-a efectual sterilizarea.
Clasificarea metodelor de sterilizare:
I. Sterilizarea prin căldură;
II. Sterilizarea cu substanțe chimice;
III. Sterilizarea cu radiații;
IV. Filtrarea sterilizantă;
V. Alte metode (laser, microunde, unde sonore).

I. Sterilizarea prin căldură

1. Prin căldură uscată:
a. Încălzirea până la incandescență
- sterilizarea constă în carbonizarea bacteriilor;
- se folosește pentru instrumente metalice (pense, anse bacteriologice metalice);
- instrumentele sterile trebuie folosite imediat.
Aplicație: sterilizarea ansei-bulcă metalice:
- se ține ansa ca pe un creion cu degetele 1,2 și 3 ale mâinii drepte;
- se introduce bucla ansei la baza flăcării becului Bunsen (important mai ales dacă ansa conține
material infecțios – introducerea directă a buclei în mijlocul flăcării poate produce
 împroșcarea cu material infecțios fiindcă temperatura este foarte crescută în această zonă a
flăcării) și se menține câteva secunde;
- se introduce apoi bucla ansei în mijlocul flăcării și se menține până devine incandescentă;
- se efectuează mișcări de pendulare în flacără până se înroșește tot firul ansei;
- se așteaptă câteva secunde ca să nu mai fie fierbinte apoi se utilizează ansa sau se lasă în
stativ.

b. Sterilizarea în etuve termoreglabile (clasic, cuptorul pupinel)

Cuptorul pupinel:
- aparat cilindric sau paralelipipedic cu pereți dubli între care circulă aer cald;
- la baza aparatului se află sursa de căldură;
- peretele superior este străbătut de termometru care se exteriorizează permițând
citirea temperaturii;
- parametrii: - temperatura - 170-180°C;
- durata - 60 de minute.
- materialul sterilizat: - sticlăria (principala utilizare în laborator), instrumentele metalice
neascuțite, pulberi anorganice (exemplu: tal, nitrat de argint), glicerină cu < 20% apă.
Funcționarea aparatului:
- se deschide ușa;
- se așează materialele pe rafturi la distanță unele de altele și față de pereți;
- se închide ușa și se pornește aparatul;
- când se atinge temperatura se așteaptă o oră;
- se închide aparatul și se așteaptă să se răcească;
- scoaterea imediată a materialelor poate duce la spargerea sticlăriei datorită variației
bruște de temperatură.
- controlul sterilizării la pupinel constă în examinarea aspectului hârtiei și a dopurilor de
vată ale eprubetelor sterilizate; dacă acestea sunt gălbui, sterilizarea a fost corectă dar
dacă sunt arse, aceste materiale conțin gudroane cu proprietăți bactericide și în acest
caz, se repetă sterilizarea.
2. Prin căldură umedă (cu vapori de apă sub presiune, la autoclav)
Autoclavul:
- este un aparat cilindric cu perete exterior din fontă, acoperit cu un capac masiv de bronz
etanșeizat cu garnituri de cauciuc și azbest și prevăzut cu buloane (șuruburi masive) care se
strâng cu rigurozitate, două câte două, pe diagonală pentru a-l echilibra (este un cazan sub
presiune care necesită autorizare pentru funcționare).
- pe circumferința aparatului sunt amplasate:
- robinet pentru apă;
- pâlnie;
- tub de nivel;
- robinet pentru vapori;
- manometru;
- supapă de siguranță.
- în partea inferioară se află sursa de căldură, electrică de obicei, rar cu gaz;
- în interior se află coșuri metalice în care se pun materialele de sterilizat;
- parametrii: - temperatura - 120°C; presiune de ≈ 1atm.; durata - 30 de minute.
Funcționarea aparatului:
 - se deschide robinetul de apă și se introduce în aparat apă distilată urmărindu-se reperul de
pe tubul de nivel, apoi se închide robinetul de apă;
- materialele sunt așezate în coșurile din interiorul aparatului și capacul se închide etanș prin
strângerea butoanelor pe diagonală două câte două;
- se pornește sursa de căldură lăsând inițial robinetul de vapori deschis pentru a vedea dacă
fierbe apa; când din robinetul de vapori încep să iasă vapori, inițial intermitent apoi în jet,
acesta se închide pentru a permite creșterea presiunii în aparat;
- când manometrul indică atingerea presiunii dorite (implicit a temperaturii corespunzătoare
conform legii gazelor), se lasă să funcționeze 30 de minute, apoi se închide sursa de
căldură;
- se deschide robinetul de vapori; vaporii ies inițial în jet continuu și apoi intermitent; când
nu mai ies vapori se poate deschide capacul și scoate materialele; depresurizarea
aparatului este indicată și de ajungerea acului manometrului la 0.
Controlul sterilizării la autoclav:
- prin urmărirea parametrilor de funcționare - ceasul și manometrul;
- folosirea martorilor chimici - fiole de sticlă care conțin o substanță chimică sub formă de
pulbere amestecată cu un colorant, substanțele au punct de topire apropiat temperaturii
autoclavului (sulf sublimat - punct de topire = 119°C; acid benzoic - punct de topire =
121°C); martorii se introduc in aparat în coșuri împreună cu materialele de sterilizat; la
sfârșitul sterilizării, schimbarea culorii martorului (se topește și se amestecă cu colorantul)
indică atingerea temperaturii dorite și faptul că sterilizarea a fost corectă; dezavantaj -
permit verificarea temperaturii dar nu și a duratei sterilizării; avantaj – permit verificarea
imediată a eficienței sterilizării;
- folosirea martorilor biologici - fiole de sticlă cu un mediu de cultură lichid ce conține spori
bacterieni la care se cunosc temperatura și timpul în care sunt distruși prin căldură, precum
și temperatura la care germinează; martorii se introduc în coșuri printre materialele de
sterilizat; exemplu STEAROTEST 120 – fiolă cu un mediu lichid violet și spori de Bacillus
stearotermophilus; acești spori sunt distruși la 120°C în 15 minute și germinează la 56°C; la
finalul sterilizării fiolele își păstrează aspectul (lichidul rămâne violet); fiolele se introduc în
baie de apă, la 56°C; după 24 de ore în baia de apă martorii se examinează; dacă lichidul
rămâne violet, sporii sunt morți și sterilizarea a fost corectă; dacă lichidul devine tulbure-
gălbui, sterilizarea a fost incorectă deoarece sporii au germinat.
Materiale ce pot fi sterilizate la autoclav:
- mediile de cultură (excepție - mediile de cultură bogate în albumină care pot fi sterilizate
la cuptorul cu microunde);
- neutralizarea materialelor infecțioase (cutii de carton cu saci galbeni autoclavabili în care
se introduc materialele infecțioase);
- materiale textile;
- instrumente metalice ascuțite/tăietoare (nu sunt afectate de temperatura autoclavului
spre deosebire de cea din pupinel);
- anumite lichide (ser fiziologic, apă distilată, substanțe inflamabile).

II. Sterilizarea cu substanțe chimice:

1. Substanțe chimice gazoase
- se utilizează la nivel industrial în recipiente închise etanș, perfect controlabile;
- se utilizează pentru anumite pulberi, uleiuri, medicamente injectabile, recipiente de plastic de
unică folosință;
- principalele substanțe chimice folosite sunt:
 • oxidul de etilenă;
• formaldehida;
• bromura de metil.
2. Substanțe chimice lichide
- metoda se numește sterilizare prin imersie în lichid, se folosește pentru instrumente metalice
mici;
- substanțele utilizate sunt diverși compuși cuaternari de amoniu, compuși halogenați, oxidanți,
compuși de mercur;
- instrumentele metalice se introduc într-un recipient steril în care se află lichidul care trebuie să
le acopere complet, se pune un capac etanș și se așteaptă perioada de timp indicată pe insert;
- se spală înstrumentul cu ser fiziologic steril și se utilizează imediat.

III. Sterilizarea prin radiații:

- se utilizează radicali ionizați de cobalt sau cesiu sau fascicule de electroni accelerați;
- metoda e costisitoare dar foarte eficiență;
- se utilizează la nivel industrial pentru obiecte de plastic de unică folosință (seturi de perfuzie
/transfuzie, sonde urinare sau endotraheale, proteze, implanturi, catetere, dializoare).

IV. Filtrarea sterilizantă:

- metoda prin care bacteriile sunt înlăturate dintr-un lichid;
- constă în trecerea lichidului respectiv printr-un filtru din diverse materiale;
- diametrul porilor este cunoscut (să rețină bacteriile care au dimensiuni de ordinul micrometrilor);
- controlul constă în însămânțarea lichidului pe medii de cultură urmată de incubarea timp de 24 de
ore la o temperatură de 37°C; dacă culturile sunt negative, sterilizarea a fost corectă.

Metode de reducere a încărcăturii microbiene:

1. Pasteurizarea - încălzirea la o anumită temperatură pentru un anumit interval de timp; ex.: înaltă
(90°C), medie (80-85°C), joasă (75°C) - lapte, bere, suc de fructe;
2. Ultrapasteurizarea - constă în injectarea bruscă a unor vapori supraîncălziți la 170°C într-un lichid
aflat în curgere turbulentă - lapte.
3. Tindalizarea:
- constă în încălzirea la 50-60°C în mod repetat;
- pentru conservele din gospodărie (se încălzesc în baie de apă, 3 zile succesiv – pentru zacuscă,
dulcețuri), dar și pentru mediile de cultură bogate în albumine.
4. Lampa cu UV:
- pentru aerul din încăperi;
- se lasă 30 de minute fără să fie nimeni în camera respectivă deoarece există risc de arsuri,
orbire;
- poate avea eficiență mai redusă în colțurile încăperii sau dacă încăperea nu este curățată (praf,
depuneri).
5. Fierberea - considerată aproape un proces de sterilizare în următoarele condiții:
- cu apă distilată, într-un recipient folosit doar pentru acest procedeu, minim 30 minute;
- se adaugă bicarbonat de sodiu 2% sau borax 2% pentru creșterea punctului de fierbere a apei
și se adaugă nitrit de sodiu 1% ca anticoroziv.
Obs.: flambarea: constă în trecerea obiectului de 2-3 ori prin flacăra becului Bunsen; poate fi
considerată o metodă de protecție suplimentară a unor obiecte deja sterilizate (de exemplu, după
scoaterea pipetelor sau lamelor din ambalajul în care au fost sterilizate, mai pot fi flambate; pentru
gura îngustă a unor recipiente din sticlă când se scoate dopul de vată în vederea efectuării unor
manevre de însămânțare).