Opera Iui Creangă Amintiri din copilărie constituie una din culmile cele mai inalte ale

prozei artistice romanesti. Faptele de viată, selectate de autor compun imaginea copilariei

universal. Aceste fapte sunt consemnate pe baza memoriei involuntare, citind Amintirile
lui Creangă, prin fata noastră se miscă o galerie intreagă de personaje, creionate de autor
cu mare artă: parintii, bunicii, colegii de scoală sau de joacă, tărani, gazde. Predomina
insă chipul lui Nică si al mamei sale. Opera cuprinde o imagine luminoasă a vietii
satului, a obiceiurilor si a traditiilor poporului,avand in centru intamplările si peripetiile
lui Nică a lui Stefan si al Petrii, de cand a facut ochi si pană ajunge la Iasi, scos cu greu
din lumea satului, ca ursul din barlog. Personajul principal se numeste Ion ca si scriitorul.
In cea mai mare parte a operei este folosit numele Nica forma diminutivala a
substantivului propriu Ionica .Personajul principal este fiul Smarandei Creangă si a
lui Stefan a Petrei Ciubotariul. Personajul principal apare in relatia cu mama lui in primul
rand, dar si cu fratii, mătusa Mariuca si alti sateni.Astfel este conturat portretul sau
literar. Protagonistul este caracterizat direct de autor prin intermediul naratorului si a
celorlalte personaje. Naratiunea e realizata la persoana a-I-a adica naratorul e si
personaj,copil sau adult. Mama il numeste (duglis) deoarece nu voia sa se trezeasca
inainte de rasaritul soarelui ca sa nu-l spurce pupaza:”Scoală duglisule”.Matusa Mariuca
il considera zbantuit: “De zbantuitul ista al dumitale nimic nu scapa”.Mosneagul care a
dat drumul pupezei sa zboare, il numeste “amarnic la viata” deoarece Nica ii cerea s-
i plăteasca pasarea. Considera ca l-a pacalit si sa-i dea vitica lui in locul pupezei. Un alt
procedeu este monologul interior din care rezulta si autocaracterizarea. Cand da de
pupaza cantand prin scorbura teiului se considera norocos.Este multumit si bucuros,este
nemilos fata de pupaza fiind foarte suparat pe ea, gandeste ca orice copil. De asemenea
Nica se descrie ca fiind dominat de o stare de veselie si fericire continua: Si eu eram
vesel pe vremea cea buna si sturlubatic si copilaros ca vantul in turbarea sa. La o varsta
foarte frageda, la inceputul copilariei sale era un baiat rusinos si fricos , o multime de
baieti si fete intre care eram si eu, un baiet prizarit, rusinos si fricos si de umbra mea.Mai
tarziu el devine cel mai bun de harjoana si slavit de lenes intre care eram si eu, cel mai
bun de hirjoana si slavit de lenes. Astfel autorul foloseste caracterizarea directa.

De asemenea pentru conturarea trasaturilor personajului se foloseste si caracterizarea

indirecta. Trasaturile morale reies, indirect, din faptele, gesturile si atitudinea
personajului, care parcurge evolutiv etapele de la copilarie la adolescenta. Faptele
baiatului scot la iveala ca era nemilos, crud, omorand cu ceaslovul bietele muste. Este
razbunator, față de Smărăndita, pe care o lovise din cauza ca nu il lăsa sa prindă muste.
Se marca din comportamentul si gandurile copilului ca se simte nedreptătit, pentru că i
se insemnaseră mai multe greseli decat facuse, urmand sa fiepedepsit aspru. Nică este
infricosat si cauta o solutie de scăpare, gandindu-se să fugă intr-un moment favorabil.
modul in care actionează arată că este rapid la fuga si ingenios in felul in care reuseste să
treaca neobservat ascunzandu-se in păpusoi. viclean, reuseste să-si impresioneze mama,
convingand-o că el nu mai merge la scoala, insa este usor de influentat de catre Parintele
Ioan, care ii promite să il aibă in vedere pentru a-i devine ginere si preot in locul său.
Este mai tot timpul pus pe pozne, urcand casa la in slăvi cu tălanca de la oi, cu clestele si
cu vatrarul, după care ca un copil jucăus si inventiv incepe a canta doamne miluieste,
popa prinde peste. Neascultator si iresponsabil, in lipsa mamei sale, cand trebuia sa stea
acasa si sa aiba grija de fratele sau mai mic,fuge la scladat:nedand ascultare vorbelor
mamei si negandindu-se la consecinte.Cu toate ca de cele mai multe ori nu-si asculta
mama,mpentru ea are o iubire aparte si  ca o femeie cu stiinta, atat de carte cat si de viata:
caci eram feciorul mamei, care si ea cu adevarat stia a face multe si mari minunatii.
Iubirea fata de meleaguri este infatisată prin descrierea Ozanei si prin evocarea stărilor
sufletesti ale personajului. Nică apare ca un copil indragostit de locurile natale, de parinti,
de oamenii in jurul carora s-a născut si a trait, durerea despartirii, instrăinarea si dorul
dupa frumoasele meleaguri ce ramaneau in urma, in timp ce caruta lui Mos Luca il ducea
spre un loc necunoscut si departat, fiind profundă. Asadar eroul central apare,din
copilarie pana in pragul adolescentei, fiind caracterizat de-a lungul timpului atat direct:de
narator, de celelate personaje si de el insusi prin autocaracterizare, cat si indirect prin
comportament si fapte. el reprezentand copilul universal,demersul narativ concretizează
un personaj care se initiază in legile vietii.