Leucemia

Leucemia sau boala sângelui alb este un tip de cancer ce ia naștere, de obicei în măduva

osoasă și are ca rezultat un număr anormal de mare de globule albe în sânge. Aceste globule albe
nu sunt dezvoltate pe deplin și sunt denumite  celule leucemice.

Simptomele pot include sângerări, echimoze, senzații de oboseală, febră și un risc crescut de

infecții. Aceste simptome apar din cauza insuficienței celulelor normale din
sânge. Diagnosticarea se realizează, în general, prin analize de sânge și biopsia măduvei osoase.

În timp ce cauza exactă a leucemiei este necunoscută, se crede că există o combinație de factori
genetici și de mediu ce contribuie la apariția acesteia. Factorii de risc includ fumatul, radiațiile
ionizante, anumite substanțe chimice (cum ar fi benzenul), chimioterapii anterioare și sindromul
Down. Persoanele care au avut cazuri de leucemie în familie sunt de asemenea expuse unui risc
ridicat de contactare a bolii.

Tratamentul poate include o combinație de chimioterapie, radioterapie, terapie

țintită și transplant de măduvă. Anumite tipuri de leucemie pot fi gestionate prin monitorizare
atentă. Succesul tratamentului depinde de tipul de leucemie și vârsta pacientului.
 Hemoragia
Hemoragia sau hemoreea este scurgerea abundentă de sânge, internă sau externă, în urma
ruperii sau tăierii peretelui unui vas sangvin. Hemoragia este cauzată de lezarea integrității
vasului, provocată de o traumă.

Putem deosebi mai multe feluri de hemoragii:

Hemoragiile externe — în care sângele se scurge în afara organismului datorită
secționării unor vase de sânge. În funcție de vasele care au fost secționate, putem
deosebi:

 hemoragii arteriale, în care sângele, de o culoare roșu-aprins, țâșnește într-un jet sacadat,
în același ritm cu pulsațiile inimii;
 hemoragii venoase, în care sângele, având o culoare roșu închis, curge lin, continuu;
 hemoragii capilare, în care curgerea sângelui se observă pe toată suprafața rănii, având o
intensitate redusă.
Hemoragiile interne — în care sângele care curge rămâne în interiorul organismului
(ex.: în cavitatea abdominală etc.). O categorie deosebită o pot forma hemoragiile interne
exteriorizate, în care sângele ajunge în afara corpului după ce a trecut printr-o cavitate
naturală care face comunicarea organismului cu exteriorul. În cadrul hemoragiilor
exteriorizate putem cuprinde: epistaxisul (curgerea sângelui din nas), otoragia (curgerea
sângelui din urechi), hematemeza (vărsăturile cu sânge), hemoptizia (tusea urmată de
eliminări de sânge din plămâni), hematuria (eliminarea de sânge prin urină), melena
(eliminarea de sânge prin scaun, situație în care fecalele capătă o culoare neagră,
lucioase) și enterohemoragia (hemoragia intestinală).

În funcție de cantitatea de sânge pierdută, putem distinge:

 hemoragii mari, mortale, când se pierde mai mult de jumătate din cantitatea totală de
sânge;
 hemoragii mijlocii, când se pierde 1/3 din cantitatea totală de sânge;
 hemoragii mici, când se pierde o cantitate de 500-600 ml de sânge.
Hemoragiile externe și cele exteriorizate sunt ușor de recunoscut. Hemoragiile interne
sunt însoțite de o serie de semne prin care se pot bănui și diagnostica. Aceste semne sunt:
amețeala, creșterea numărului de bătăi ale inimii pe minut, creșterea numărului de
respirații pe minut. Pulsul bolnavului este slab, iar tensiunea sa arterială scade mult sub
cifra normală. Bolnavul este neliniștit, palid, vorbește repede, are transpirații reci și este
chinuit de o sete deosebit de mare.