Asamblarea reperelor în complexe

Produsele finite din lemn sunt constituite din mai multe categorii de părţi componente:
reperul simplu (denumit REPER), reperul complex (denumit COMPLEX), subansamblul şi
ansamblul.
Reperul complex se obţine din asamblarea prin încleiere a două sau mai multe repere
simple. principalele tipuri de complexe sunt: rama, cadrul şi panoul complex.
Pentru obţinerea acestor repere se folosesc diferite tipuri de îmbinări:

 îmbinări propriu-zise pentru obţinerea ramelor şi cadrelor;

 innădiri pentru obţinerea panourilor complexe;
 încheieturi pentru unele tipuri de cadre.

Îmbinările propriu-zise pot sunt realizate în cep şi scobitură. Cepul poate fi executat la
capătul unuia dintre reperele care se asamblează, de obicei la traversă (cep propriu), sau
poate fi executat separat (cep aplicat). În ceea ce priveşte forma cepul poate fi drept, sub
formă de disc, rotund, coadă de rândunică, cu sau fără umăr etc. În ceea ce priveşte
vizibilitatea după asamblare distingem trei cazuri:

 cep deschis = vizibil pe două canturi;

 cep străpuns = vizibil pe cantul opus;
 cep ascuns sau oprit = nevizibil.

Înnădirile se realizează pentru a obţine repere de dimensiuni mai mari folosind repere
din acelaşi tip de material sau din materiale diferite. principalele modalităţi de înnădire sunt:

 dreaptă,
 în falţ,
 în lambă şi uluc,
 cu lambă aplicată
 cu cepuri drepte aplicate,
 cu cepuri rotunde aplicate, cu cepuri coadă de rândunică,
 cu dinţi triunghiulari etc.

Încheieturile se execută folosind ca element de asamblare falţul, dinţii triunghiulari,

dinţii drepţi sau coadă de rândunică.
Pentru obţinerea asamblărilor, după aplicarea adezivului, reperele sunt strânse în
dispozitive speciale sau în prese. Durata de menţinere în acestea depinde de tipul adezivului
şi de temperatura de lucru.