SÎRBU ELENA AMALIA

Anul I
Facultatea RCFBII, Specializarea CIG

Comunicarea în relația șef-subordonat

Într-o organizație libertatea de mișcare în comunicare este aproape zero

comparând cu, comunicarea nonorganizațională unde libertatea de comunicare este
aproximativ egală între persoanele ce comunică. Comunicarea organizațională face
referire la comunicarea managerială în comunicarea șef-subordonat.

Procesul de comunicare cu șeful este unul foarte complex și un foarte mare

consumator de energie psihonervoasă, rezultatul fiind unul foarte bun pentru
subordonat dacă acesta reușește să gestioneze în favoarea sa procesul de comunicare.

Există mai multe stiluri de comunicare organizațională și anume:

- Stilul de tip “acuzator”- scopul acestui stil este de a găsi ”țapul ispășitor”.
- Stilul de tip “dirijist”- informarea excesivă.
- Stilul de tip “influențare”- aici se urmărește dominarea și ascultarea. Acest stil
poate apropia afectiv șefii cu subornonații, dar cu precădere în cazul cînd se
obțin rezultate bune.
- Stilul de tip “proactiv”- aici comunicarea nu se oprește doar la nivel
profesional ci trece și la nivelul problemelor personale.

O întrebare care se pune este aceea dacă, comunicarea în această relație șef-
subordonat este una formală sau infomală? Cu siguranță că principala formă de
comunicare este cea formală, desprinzându-se și de aici clasica întrebare de ce
comunică șefii?

Primul motiv pentru care există comunicarea cu șeful este acela de a se informa
cu privire la ceea ce se întâmplă în compania sa.

Al doilea motiv ar fi de supervizare și instruire profesională. Este de datoria

managerului să se asigure că fiecare acționează in direcția atingerii obiectivelor
organizației.
SÎRBU ELENA AMALIA
Anul I
Facultatea RCFBII, Specializarea CIG

Un alt motiv este acela de influența și de a convinge. Acest motiv merge puțin
spre latura informală deoarece la nivelul oricărei organizații se formează anumite relații
de putere.

Ultimul motiv pentru care se folosește comunicarea este acela de a menține

echilibrul și stabilitatea.

Comunicarea informală așa cum este menționat și mai sus este mai puțin folosită
în comunicarea șef-subordonat deoarece acesta nu ține cont de statutul social al celor
ce comunică. Comunicarea informală este văzută în mod diferite de organizații, cele de
tip militar îl resping iar cele de tip patenalist îl promovează ți il susțin.

Așadar comunicarea este un instrument foarte important în comunicarea șef

subordonat având o influență foarte mare în relația pe care aceștia reușesc să o
dezvolte în cadrul organizației.

Bibliografie:

Jitea Prună, Mihaela, ”Comunicare și relații publice”, Ed. Pro Universitaria