Monument de arhitectură şi istorie de valoare 

naţională, inclus în Registrul de

monumente de istorie şi cultură a municipiului Chişinău, alcătuit de Academia de Ştiinţe.
A fost construită între anii 1895–1903, în stil eclectic cu elemente renascentiste.
În anii interbelici a rămas sediul Administraţiei Financiare. A suferit în timpul celui de al
doilea război mondial, fiind reconstruită, între anii 1946–1948, sub conducerea
arhitectei Etti Roza Spirer.
Etti-Roza Spirer este prima femeie arhitect din Basarabia. S-a născut în Galați și
a studiat arhitectura la Școala de Arhitectura din București. După terminarea studiilor
lucrează în orașul Bălți ca arhitect municipal unde colaborează la toate obiectivele civile
comandate de Primărie. Proiectele sale promovează modernismul interbelic vizibil atât
în clădiri administrative cât și case particulare. După al II lea război mondial reface și
amplifică în stil academic o seamă de clădiri din Chișinău.
Din 1964 este blocul central al Universităţii Tehnice. Pe faţada principală se află
bustul primului rector al UTM, academicianul Sergiu Rădăuţan.
Este un imobil cu destinaţie publică, amplasat la colţul cartierului, mărginit de
bulevardul Ştefan cel Mare şi strada Mitropolit Petru Movilă, aliniat liniilor roşii ale
acestor străzi. Iniţial avea un plan alungit, construit cu două niveluri şi un demisol,
ridicat în partea căderii reliefului. Structura interioară era cu un coridor, de o parte a
căruia se înşirau cabinetele, cu deschidere într-un hol larg. S-a păstrat scara festivă cu
trepte şi grilajul din fontă. În perioada interbelică a obţinut un plan unghiular, fiindu-i
alipit un corp lateral, orientat în adâncul cartierului. Refacerea imobilului în anii
postbelici a avut loc cu păstrarea soluţiei planimetrice şi a compoziţiei faţadelor, dar cu
adăugarea etajului trei. Odată cu adaptarea pentru o instituţie de învăţământ în anii
postbelici, la clădire a fost adăugată o sală de festivităţi, aliniată străzii Mitropolit Petru
Movilă. În rezultat planul a obţinut o formă de careu, obişnuită pentru instituţiile de
învăţământ.
Faţada principală, la început a avut o compoziţie simetrică, cu trei rezalite plate,
între care se aflau şase axe de goluri de ferestre rectangulare. Paramentul clădirii era
tencuit neted la etaj şi în bosaje orizontale la parter şi pe suprafaţa rezalitelor laterale.
Ancadramentele ferestrelor sunt soluţionate diferit: la parter nu sunt, decât rame subţiri,
şi bolţarii incluşi în desenul asizelor paramentului, iar la etaj, cornişe susţinute de
console, suprapuse ancadramentelor, sprijinite pe tumbe cu panouri sub pervazuri.
Rezalitele laterale, compuse dintr-o axă de coluri, aveau la parter firide
semicirculare pentru amplasarea sculpturilor alegorice, la etaj – golurile ferestrelor erau
evidenţiate de semicoloane, care sprijineau cornişe în segment de cerc, flancate de
pilaştri. Rezalitele aveau frontoane în segment de cerc, pe fundalul unui atic
rectangular, soluţie repetată pe faţadele lor laterale.
În rezalitul central, la parter, se afla porticul intrării de onoare, alcătuit din doi
piloni pătraţi în secţiune (construit sub forma unui tambur), care susţin balconul de la
etaj. Partea centrală a rezalitului prezintă un portic, alcătuit din patru semicoloane
angajate ale ordinului ionic, cu trei goluri mari de ferestre în plinurile dintre ele, în arc în
plin cintru. Porticul era cândva finisat printr-un antablament masiv, inclus în compoziţia
parapetului clădirii, dominat de un atic cu un medalion în semicerc cu herbul şi
denumirea instituţiei.
În urma refacerilor ulterioare, clădirea fiind înălţată cu un nivel şi lărgită cu o
porţiune de cinci axe de goluri, cu acelaşi ritm metric al amplasării, lucrări executate cu
un profesionalism înalt, şi-a schimbat aspectul, devenind mai monumentală. Faţada
nouă, a păstrat compoziţia veche, permiţând observarea porţiunii noi, a etajului înălţat
deasupra cornişei vechi, păstrate ca un brâu dintre etaje. Cornişa nouă, cu soluţie
identică celei vechi, dar mai evazată, este proporţională întregului edificiu. Porticul
etajului, alcătuit din patru coloane, a fost continuat pe suprafaţa etajului trei, obţinând o
terminaţie de fronton triunghiular.

Personalitatea arhitectei - Etti-Roza Spirer, arhitect

Etti-Roza Spirer s-a născut pe 16 aprilie 1900 la Galați, într-o familie de evrei. 
Tatăl ei, Ludvig Spirer, a lucrat administrator de moșie, iar mama a fost casnică. Roza
mai avea trei surori și un frate. Ludvig Spirer și-a trimis pe toți copiii la universitate.
Spre deosebire de surori, care au ales medicina, Etti-Spirer a absolvit  Școala Superioară
de Arhitectură din București. I-a fost dificil să se angajeze, mai ales că la începutul
anilor 30 ai secolului trecut, România, ca toată Europa a intrat în criză economică.
Bărbații evrei erau privelegiați la angajare. Abia în anul 1932, ea a fost recomandată
pentru postul de asistent al arhitectului-șef din orașul Bălți. Atunci, Etti Spirer vine
pentru prima dată în Basarabia. La Bălți a participat la restaurarea și construcția mai
multor clădiri care s-au păstrat până astăzi. 
Cel De-al doilea război mondial a prins-o la Bălți. Toți funcționarii de stat au fost
evacuați în grabă în adâncul Uniunii Sovietice. Neștiind nicio boabă în limba rusă, Etti-
Roza Spirer a ajuns să lucreze la o fermă de vaci în regiunea Saratov. După război,
arhitectul s-a întors la Chișinău și s-a angajat în biroul „Dorproiect”, o organizație
unională care se ocupa de reconstrucțai gărilor feroviare. Ea este cea care după război a
coordoant, în colaborare cu arhitectul Alexei Șciusev, restaurarea fostului hotel Swiss de
pe bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt unde în prezent se află Biblioteca muncipală
Bogdan Petriceicu-Hașdeu.  Ea a proiectat și primul bloc de locuit de nouă etaje pe
bulevardul Negruzzi din Chișinău. 

Blocul central UTM, fosta clădire a Administraţii Financiare, Monument de arhitectură

şi istorie de valoare naţională, inclus în Registrul de monumente de istorie şi cultură a
municipiului Chişinău. A fost construită între anii 1895–1903, în stil eclectic cu elemente
renascentist.
 Blocul central UTM, fosta clădire a Administraţii Financiare, Monument de
arhitectură şi istorie de valoare naţională, inclus în Registrul de monumente de istorie
şi cultură a municipiului Chişinău. A fost construită între anii 1895–1903, în stil eclectic
cu elemente renascentiste.