Yep

În nuvela „Moara cu noroc” scrisă de Ioan Slavici, apărută în anul 1881 se remarcă în
mod special Ghiță, protagonistul nuvelei, cel mai complex personaj din nuvelistica lui
Slavici individualizat printr-o mare varietate de trăsături sufleteşti contradictorii,
izvorâte din incompatibilitatea dintre atracţia irezistibilă spre îmbogăţire şi dorinţa
lui de a rămâne om cinstit.
Statutul lui social este conturat încă de la începutul textului, modificându-se
pe parcursul operei. Ghiță pornește de la un statut inferior, relaționat cu situația
financiară precară, fiind un cizmar sărac, dar responsabil. El își conștientizează
condiția și incapacitatea de a progresa, ca urmare, devine cârciumar, un statut inițial
considerat temporar („îmi pun 2-3 ani capul în primejdie”), luând în arendă cârciuma.
Statutul social al lui Ghiță este considerat o rampă de lansare, dar ulterior, acesta va
deveni un motiv de a-i grăbi sfârșitul. În ceea ce privește statutul psihologic al
personajului, Ghiță oscilează în permanență în hotărârile pe care le ia, inițial fiind
convins că sacrificiul făcut va asigura prosperitatea familiei și vede asta ca pe o
datorie a unui soț și tată responsabil („tot ce fac, din dragoste pentru voi fac”).
Întâlnirea cu Sămădăul îi modifică modul de a gândi: el este influențat puternic de
atitudinea și comportamentul lui Lică, dar asocierea cu acesta îi conturează un
conflict interior, acutizându-i sentimentul de vinovăție față de familie. El își
conștientizează astfel slăbiciunea față de avere care îl face să recurgă la fapte
imorale. Din punct de vedere moral, Ghiță se remarcă prin impulsivitatea față de
soția lui, Ana, bruscând-o de fiecare dată când aceasta dorește să afle intențiile lui în
legătură cu banii. Mai mult, acesta își dezvăluie ambiția de a deveni un om de succes,
care în cele din urmă se manifestă ca un viciu, după întâlnirea cu Sămădăul. În acest
fel, el își schimbă atitudinea, ajungând să acționeze imoral din cauza banilor prin
furt, minciună și protejarea criminalilor.
În nuvela „Moara cu noroc” scrisă de Ioan Slavici, apărută în anul 1881 se
remarcă în mod special Ghiță, protagonistul nuvelei, cel mai complex personaj din
nuvelistica lui Slavici individualizat printr-o mare varietate de trăsături sufleteşti
contradictorii, izvorâte din incompatibilitatea dintre atracţia irezistibilă spre
îmbogăţire şi dorinţa lui de a rămâne om cinstit.
lui de a rămâne om cinstit.
Statutul lui social este conturat încă de la începutul textului, modificându-se
pe parcursul operei. Ghiță pornește de la un statut inferior, relaționat cu situația
financiară precară, fiind un cizmar sărac, dar responsabil. El își conștientizează
condiția și incapacitatea de a progresa, ca urmare, devine cârciumar, un statut inițial
considerat temporar („îmi pun 2-3 ani capul în primejdie”), luând în arendă cârciuma.
Statutul social al lui Ghiță este considerat o rampă de lansare, dar ulterior, acesta va
deveni un motiv de a-i grăbi sfârșitul. În ceea ce privește statutul psihologic al
personajului, Ghiță oscilează în permanență în hotărârile pe care le ia, inițial fiind
convins că sacrificiul făcut va asigura prosperitatea familiei și vede asta ca pe o
datorie a unui soț și tată responsabil („tot ce fac, din dragoste pentru voi fac”).
Întâlnirea cu Sămădăul îi modifică modul de a gândi: el
lui de a rămâne om cinstit.
Statutul lui social este conturat încă de la începutul textului, modificându-se
pe parcursul operei. Ghiță pornește de la un statut inferior, relaționat cu situația
financiară precară, fiind un cizmar sărac, dar responsabil. El își conștientizează
condiția și incapacitatea de a progresa, ca urmare, devine cârciumar, un statut inițial
considerat temporar („îmi pun 2-3 ani capul în primejdie”), luând în arendă cârciuma.
Statutul social al lui Ghiță este considerat o rampă de lansare, dar ulterior, acesta va
deveni un motiv de a-i grăbi sfârșitul. În ceea ce privește statutul psihologic al
personajului, Ghiță oscilează în permanență în hotărârile pe care le ia, inițial fiind
convins că sacrificiul făcut va asigura prosperitatea familiei și vede asta ca pe o
datorie a unui soț și tată responsabil („tot ce fac, din dragoste pentru voi fac”).
Întâlnirea cu Sămădăul îi modifică modul de a gândi: el
lui de a rămâne om cinstit.
Statutul lui social este conturat încă de la începutul textului, modificându-se
pe parcursul operei. Ghiță pornește de la un statut inferior, relaționat cu situația
financiară precară, fiind un cizmar sărac, dar responsabil. El își conștientizează
condiția și incapacitatea de a progresa, ca urmare, devine cârciumar, un statut inițial
considerat temporar („îmi pun 2-3 ani capul în primejdie”), luând în arendă cârciuma.
Statutul social al lui Ghiță este considerat o rampă de lansare, dar ulterior, acesta va
deveni un motiv de a-i grăbi sfârșitul. În ceea ce privește statutul psihologic al
personajului, Ghiță oscilează în permanență în hotărârile pe care le ia, inițial fiind
convins că sacrificiul făcut va asigura prosperitatea familiei și vede asta ca pe o
datorie a unui soț și tată responsabil („tot ce fac, din dragoste pentru voi fac”).
Întâlnirea cu Sămădăul îi modifică modul de a gândi: el