E mult, foarte mult de atunci.

Pe vremea aceea era stapan peste tot Cerul si Pamantul un zeu foarte puternic. Si cand fu aproape
de moarte, zeul acesta imparti mostenirea lumii intregi intre cei doi baieti si o fata pe care ii avea.

Fetei, pe care o chema Amaterasu, ii dadu Soarele; baiatului mai mare, numit Susanoo, ii darui
Marea, iar celui mai mic, Luna, fiindca era de pe atunci o fire linistita; chipul lui bland se poate
vedea si azi cand e luna plina.

Amaterasu fu fericita cu alegerea parintelui ei. Isi lua numaideccat imparatia in primire,
bucuroasa ca poate face atata bine oamenilor, animalelor si plantelor, cu caldura si lumina
Soarelui.

Din toti trei, Susanoo nu fu de loc multumit cu mostenirea primita si se arata foarte suparat cu
Marea, partea ce-i venise lui.

- Dar ce? Eu stau intr-un loc umed si rece, in timp ce sora-mea se rasfata in caldura?

De necaz, se repezi pe Cer, dadu buzna in odaia frumoasa dinauntru Soarelui, unde surioara lui
invata pe fetite sa teasa panza in fire de aur si de argint, se napusti pe gherghefuri si pe razboi, le
strica si le rupse firele, bagand groaza in bietele fete.

Amaterasu, inspaimantata, o rupse la fuga afara si se ascunse intr-o pestera din creierul muntilor.
Si cum se inchise in pestera, cum se cufunda toata lumea in intuneric bezna, ca doar ea era Zeita
Soarelui si putea sa faca lumina ori intuneric dupa bunul ei plac. Ba, oamenii spuneau ca lumina
Soarelui izvoraste din ochii ei stralucitori.

Atunci ceilalti Zei ramasi in intuneric au fost tulburati si deznadajduiti. Ce sa faca ei, sa aduca
iarasi lumina pe lume? S-au chibzuit in tot felul si iata ce au hotarat: si-au amintit ca Amaterasu
era din fire curioasa - ca de! doar era femeie si au pus pe o alta zeita sa danseze in fata pesterii
unde se ascunsese Amaterasu; iar in jurul dantuitoarei, ceilalti Zei au inceput sa cante si sa rada,
ba au mai pus si pe cocosi sa le dea ajutor.

Cand a auzit atata zgomot, Amaterasu, curioasa, a crapat nitel intrarea pesterii, ca sa vada ce e.
Zeii, care atata asteptau, i-au pus in fata o oglinda si i-au strigat:

- Uita-te aici, la aceasta noua zeita, mai frumoasa decat tine!

Amaterasu, care vedea pentru prima oara o oglinda, nu si-a inchipuit ca ceea ce privea ea acolo
nu era decat chipul ei rasfatat in oglinda. Si, din ce in ce mai curioasa sa vada cum danseaza noua
zeita, a iesit afara.

Atunci, un zeu voinic, care se atinea la gura pesterii cu un bolovan cat toate zilele, a astupat
repede intrarea, incat zeita, ramanand afara, n-a avut altceva de facut decat sa se intoarca in odaia
sa din Soare.

Iar pe fratele ei zeii l-au pedepsit, de teama sa nu mai faca vreo pozna, dandu-l afara din lumea
zeilor.

Bietul Susanoo, izgonit din Cer, a fost silit sa se coboare pe pamant.