TRAUMATISMELE TORACICE

Traumatismul toracic reprezinta o entitate frecvent intalnita in cadrul traumei si este insotit de o
morbiditate si o mortalitate semnificative. Aproximativ 20% din decesele  prin trauma se
datoreaza leziunilor toracice, indiferent de mecanismul de producere. Mecanisme de producere: -
penetrare - strivire - explozie - inhalare (fum, apa etc.)

Clasificarea traumatismelor toracice Se poate face in raport cu mai multe criterii.

Clasificarea morfopatologica:

• Traumatisme deschise sau plagi (la nivelul tegumentelor exista o solutie de continuitate)
-reprezinta aproximativ 8% din totalul traumatismelor toracice.

• Traumatisme inchise sau contuzii (integritatea tegumentelor este pastrata). Din punct de vedere
anatomo-lezional:

• leziuni ale peretelui toracic;

• leziuni pleuro-pulmonare;

• leziuni traheo-bronsice;

• leziuni ale organelor mediastinale (leziuni ale cordului si vaselor mari, ale duetului toracic,
esofa-giene); • leziuni diafragmatice; ;

• asocieri ale leziunilor anterioare.

Din punctul de vedere al complexitatii:

• singulare;

• in asociere cu alte leziuni (politraumatisme) in peste 80% din cazuri. in raport cu impartirea
regionala (topografica), asocierile lezionale ale traumatismelor toracice sunt urmatoarele:

- torace-membre;

- torace-cap;

- torace-coloana vertebrala (sau vertebro-medu-lar) - .

- torace-membre-cap; - torace-membre-abdomen; - torace-cap-abdomen.

Din punct de vedere fiziopatologic:

- cu tulburari fiziopatologice ale respiratiei sau circulatorii (insuficienta respiratorie si/sau

circulatorie); - fara tulburari fiziopatologice semnificative ale functiilor tale
 Leziuni ce pun viata in pericol imediat și necesită stabilirea imediată

1. Obstructia cailor aeriene

2. Pneumotoraxul deschis

3. Pneumotoraxul cu supapa

4. Hemotoraxul masiv

5. Voletul toracic mobil

6. Tamponada cardiac

Examene paraclinice la traumatizatul toracic :

• radiografia toracică. Există însă o excepție de la regulă : pacienții la care se impune toracotomia
în camera de urgență sau la cei cu pneumotorax în tensiune (drenaj pleural imediat), la care nu
există timpul necesar pentru realizarea examenului raiologic

• examen EKG • echocardiografic (suspectarea leziunilor cardiace, a tamponadei cardiace)

• examinări radiologice suplimentare (pe alte organe și sisteme)

• hemograma completă, analizele uzuale biochimice.

• examenul computer tomograf are o importantă deosebită, în special la pacienții

politraumatizați. El trebuie efectuat ori de câte ori este necesar. Frecvent evidentiazaza leziuni ce
nu au fost observate la examenul radiologic. 

Obstrucția căilor aeriene

• Provocată mai frecvent de fractură piramidei nazale, căderea limbii, inclavarea unui corp
străîn, obstrucția prin cheaguri, spasm

• Manifestări clinice constatate: apnee, sete de aer, tahipnee, stridor

• Măsurile terapeutice primare constau în toaletă oro-faringiană, aspirarea sângelui și a

secretiilor, extragerea corpilor străini, susținerea mandibulei Măsurile terapeutice avansate se
referă la intubația nazo-traheală (în fractură coloana cervicală), sau orotraheala, cricotiroidotomia
(IOT imposibilă, traumatism facial), traheostomia, bronhoscopia

Pneumotoraxul deschis

• Realizat de o plagă toracică penetrantă prin arme albe sau de foc

• Diagnosticul este evident, constatându-se o plagă toracică suflanta (în inspir aerul pătrunde cu
zgomot în torace, iar în expir este evacuat la exterior)

• Măsurile terapeutice primare constau în acoperirea defectului parietal: acoperire parțială (pe 2/3
din suprafață), sau acoperire totală la care se asociază o pleurotomie. Dacă nu există materiale
necesare, la locul acccidentului se poate recurge la acoperirea plăgii cu o mănușă sterilă cu deget
tăiat sau înțepat

• Măsurile terapeutice avansate constau în debridarea și sutură defectului parietal, drenajul

cavitații pleurale (nu prin leziunea traumatică). Dacă se constată asocierea unei leziuni
endotoracice severe se impune toracotomia.

Pneumotoraxul hipertensiv ( cu supapă )

• Pacientul este dispneic, uneori cianotic. Salvatorul constată hipersonoritate la percuție și

absența mumurului vezicular la auscultația hemitoracelui afectat (compresie pulmonară),
hipotensiune, jugulare turgescențe (compresie mediastinala)

• Măsurile terapeutice primare: introducerea unui trocar în cavitatea pleurala (spațiul 2 i.c. pe
linia medioclaviculara), înaintea efectuării examenului radiologic, dacă se constată lipsa pulsului
radial, pierderea conștienței, cianoza

• Măsuri terapeutice avansate: pleurotomie minimă (spațiul 5 i.c., linia axilară medie) sau
toracotomie (în caz de pierderi aeriene mari și dacă la examenul radiologic se constată lipsa
reexpansiunii plămânului)

Hemotoraxul masiv

• Definește acumularea masivă de sânge în cavitatea pleurala prin ruptură unor vase mari
endotoracice

• Diagnosticul trebuie suspectat la un traumatizat în stare de șoc, cu matitate la percuție, absența

murmurului vezicular la auscultatie, tahicardic, hipotensiv, cu tegumente palide. Poate fi
confirmat la locul accidentului prin toracenteza.

• Măsuri terapeutice primare : asigurare oxigen, repletie volumica suficientă pentru a menține
pulsul periferic și TA sistolica de 90-100 mm Hg. Dacă se constată hemopneumotorax sub
presiune se impune efectuarea unei tehnici de decomprimare toracică
• Măsuri terapeutice avansate : pleurotomie sub protecția transfuziei de sânge, sau toracotomie
(când sângerarea inițială pe tubul de dren depășește 1500 ml, sau hemoragia este continuă cu
peste 200 ml/ora timp de 2-4 ore, în caz de hemodinamică instabilă, în leziuni de cord și vase
mari, în caz de asociere a unei rupturi de diafragm cu hernierea viscerelor abdominale în torace)

Voletul costal

• Definește fractură a mai mult de două coaste pe cel puțîn două linii de fractură, sau pe o linie
de fractură și una de disjuntie condro-costală sau sterno-condrala.

• Diagnosticul este de cele mai multe ori simplu, prin evidențierea mișcării paradoxale a peretelui
toracic. Alteori (obezi, mase musculare bine reprezentate) mișcarea paradoxală este mai greu de
pus in evidență)

• Măsuri terapeutice primare: administrare de oxigen, înfundarea voletului prin aplicarea unei
pelote, sau stabilizarea pneumatică internă prin intubație oro-traheala, asocierea unei
decompresiuni toracice dacă se constată prezența unui pneumotorax), controlul durerii. Măsuri
terapeutice avansate : tracțiunea la zenit, fixatoarele externe (nu mai sunt recomandate),
stabilizarea pneumatică internă prin intubație oro-traheala și PEEP. Osteosinteză este indicată
doar dacă toracotomia este indicată pentru alte leziuni endotoracice. Se asociază fizioterapie
pulmonară agresivă (percuție toracică, drenaj postural, umidificare aer, bronhoaspiratii, etc

Tamponada cardiaca

• Consta in acumularea de sange in cantitate mare in cavitatea pericardica cu impiedicarea

activitatii normale a cordului. Sangele provine din lezarea coronarelor, a cordului, a vaselor
pericardice.

• Diagnosticul poate fi banuit la locul accidentului prin prezenta turgescentei jugularelor, a

hipotensiunii si pulsului paradoxal la un pacient cu traumatism toracic sever anterior. Frecvent
asociaza o fractura sternala sau volet anterior. Pericardocenteza (rar efectuata in aceasta faza)
confirma diagnosticul

• Masuri terapeutice primare : administrare de oxigen, administrarea i.v. a unei perfuzii cu ser
fiziologic (creste umplerea cardiaca si debitul cardiac)

• Masuri terapeutice avansate : toracotomie de urgenta (pericardotomie si sutura leziunii)