ANALIZA SENZORIALĂ

Definiţie, principii teoretice, clasificare

Analiza senzorială a produselor alimentare este practic la fel de veche ca însăşi

omenirea, însa progrese s-au înregistrat abia în ultimele trei decenii prin intensificarea
cercetărilor ştiintifice în scopul obiectivizării ei. Acest interes deosebit pentru analiza
senzorială a produselor alimentare, are ca sursa progresele deosebite din domeniile fizicii,
chimiei, microbiologiei, biochimiei, tehnologiei şi din alte domenii ale ştiinţei şi tehnicii.
Cercetările sistematice din ultimele decenii în domeniul analizei senzoriale au condus
la acumularea unui bogat material privind modul de aplicare a analizei senzoriale la controlul
si aprecierea calităţii produselor alimentare. Actualmente, interesul pentru problemele analizei
senzoriale continuă să se menţină la un nivel ridicat; acest lucru nu este întâmplator deoarece
proprietăţile senzoriale ale produselor alimentare sunt permanent în atenţia largii opinii
publice consumatoare care reactionează sensibil şi prompt la toate transformările de baza
survenite în unele produse şi in mod deosebit la acelea legate de caracteristicile senzoriale.
Analiza senzorială îşi gaseşte în industrie şi comerţ o larga aplicare cu efect practic la
analiza şi evaluarea calităţii produselor alimentare. Aceasta constituie o certitudine dacă avem
în vedere faptul că analizele fizico-chimice şi microbiologice nu sunt suficiente deoarece nu
evidenţiază valoarea senzorială a produselor alimentare. Complexitatea compoziţiei
produselor alimentare şi diversitatea caracteristicilor calitative care trebuie urmarite în
vederea definirii calităţii, determină folosirea unor metode adecvate de analiza, a acelor
metode care sunt în concordanţă cu progresul tehnic şi cerinţele de calitate.
Calitatea produselor alimentare este reprezentată prin totalitatea însuşirilor concrete şi
caracteristice, care determină utilitatea lor, în raport cu scopul în care au fost create precum şi
eficienţa lor economică.
Însuşirile concrete, care caracterizează calitatea unui produs alimentar în funcţie de
natura lui sunt: însuşirile organoleptice, caracteristicile fizico-chimice, starea produsului din
punct de vedere al ocrotirii sănătăţii ( impurificări chimice şi microbiologice), ambalarea şi
etichetarea.
Însuşirile organoleptice se determină şi se prelucrează prin analiza senzorială.
Analiza senzorială constă din pregătirea, efectuarea şi evaluarea ştiinţifică
reproductibilă a însuşirilor organoleptice ale unui produs cu ajutorul organelor de simţ (văz,
miros, gust, pipăit), prin care se obţin răspunsuri individuale ( impresii senzoriale), care
prelucrate statistic dau un răspuns obiectiv.
Impresia senzorială este rezultatul unor etape fiziologice şi psihologice: a recepţiona
(a percepe), a deveni conştient (a recunoaşte), a compara (a ordona), a păstra (a reţine), a reda
(a descrie), a aprecia (a evalua).
Omul ia o atitudine de respingere sau de acceptare a produsului alimentar, în funcţie
de însuşirile sale senzoriale: aspect, miros, gust, consistenţă. Acest prim contact conduce prin
intermediul receptorilor, la apariţia senzaţiilor plăcute sau neplăcute. De obicei, consumatorul
judecă şi savurează un aliment, prin prisma calităţilor lui senzoriale, componenta nutritivă
fiind luată în consideraţie într-o măsură limitată sau chiar neînsemnată. Cu ajutorul simţurilor
şi informaţiilor transmise creierului se ia o anumită decizie, care în multe cazuri are un
caracter pregnant de individualitate.

Rolul organelor de simţ în aprecierea caracteristicilor senzoriale ale produselor

alimentare

1
 Analiza senzorială are la baza capacitatea organelor de simţ de a analiza senzaţiile
percepute, senzaţii ce încep în organele de simţ şi se termină în scoarţa emisferelor cerebrale;
întregul sistem care participă la analiza senzaţiilor este denumit analizor.
În aprecierea calităţii senzoriale ale produselor alimentare intervin toate cele 5 simţuri
cunoscute şi precizate din antichitate de Aristotel: văzul, auzul, pipăitul, gustul şi mirosul.
Gustul şi mirosul sunt deosebit de importante în industria alimentară. Pe lângă rolul lor
separat aceste simţuri contribuie împreună la formarea aromei.
1. Simţul gustului şi caracteristicile gustative
Simţul gustului este definit ca simţul care poate discerne gusturile substanţelor lichide
sau dizolvate ( în apă sau salivă). Receptorii gustului sunt reprezentaţi de mugurii gustativi
situaţi la nivelul papilelor limbii ca şi pe suprafaţa mucoasei buco-faringiene precum şi de
căile nervoase periferice. Un rol important în senzaţiile gustative îl au şi glandele salivare şi
saliva secretată de acestea. Saliva constituie un solvent pentru alimentele introduse în gură
contribuind la excitarea receptorilor gustativi. Stimularea secreţiei salivare poate fi cauzată
prin gândire, văz sau mirosul alimentelor.
În ceea ce priveşte senzaţiile gustative se disting 4 gusturi fundamentale:dulce, sărat,
acru şi amar.
Gustul dulce este conferit de glucide ca zaharoza, glucoza, fructoza, lactoza şi alţi
îndulcitori nutritivi şi nenutritivi.
Gustul acru este dat de ionii de hidrogen proveniţi prin disocierea diferiţilor acizi
organici. Gradul de acreală este în funcţie de tipul de acid organic.
Gustul sarat, în formă pură se întâlneşte numai în cazul clorurii de sodiu, alte
substanţe sărate putând avea şi gust amărui şi acru.
Gustul amar este provocat de substanţe cum ar fi: chimina, cofeina.
Cele 4 gusturi se provoacă în general cu ajutorul soluţiilor de zaharoză, clorura de
sodiu, acid tartric si chimină. Pentru a provoca o senzaţie soluţiile trebuiesc să se afle într-o
anume concentraţie. Minimul al concentraţiei perceptorilor poartă denumirea de praf al
senzaţiilor.
Intensitatea senzaţiilor gustative este influenţată de:
 concentraţia substanţelor
 temperatura substanţei - stimul
 temperatura mediului ambiant
 gradul de mărunţire al alimentelor ( în cazul celor solide)
 condiţii psihofiziologice
 deprinderea degustătorilor
 introducerea repetată a aceleaşi substanţe în cavitatea bucală.
2. Simţul mirosului şi caracteristicile olfactive
Receptorii mirosului sunt situaţi în fosele nazale, superior cavităţii bucale şi anterior
rinofaringe, cu care comunică prin 2 orificii. Sensibilitatea olfactivă rezultă din efectul
substanţelor odorante asupra organului olfactiv prin intermediul aerului inspirat.
Referitor la substanţele odorante din alimente, acestea pătrund din cavitatea bucală în
partea superioară a foselor nazale, o data cu aerul inspirat. Pragul olfactiv este specific pentru
fiecare individ şi reprezintă cea mai mică cantitate de substanţă odorantă capabilă să
declanşeze un stimul perceptibil. Sensibilitatea olfactivă este influenţată de: umiditate,
temperatură, presiunea atmosferică, starea fiziologică sau patologică etc.
De remarcat că un miros poate anihila alt miros, unele mirosuri se pot contopi,
rezultând o calitate odorantă cu totul nouă. O altă situaţie constă în diminuarea reciprocă a
mirosurilor.
O clasificare a mirosurilor ar fi următoarea:
 de condimente: cuişoare, chimion, anason

2
  de flori: cumarină, geraniu
 de fructe: ulei de portocale, ulei de bergamot
 de răşini sau balsamice : ulei de terebentină, balsam canadian
 de ars : piridină, gudron
 respingător : hidrogen sulfurat, bisulfid de carbon
3. Simţul văzului şi caracteristicile uzuale
Văzul are rol important în aprecierea culorii, formei, mărimii, structurii şi aspectului
general al produsului alimentar.
Simţul văzului este influenţat de aspectul cantitativ al lumini, de intensitatea
luminozităţii şi de claritate.
Culoarea poate crea diverse stări psihice şi senzaţii şi deci la realizarea produselor
alimentare trebuie să se aibă în vedere aspectul acestora şi a ambalajului folosit. Realizarea
unei culori plăcute a produsului alimentar stimulează secreţiile gastrice şi poate fi rezultatul
combinării materiilor prime şi auxiliare sau folosirii unor coloranţi autorizaţi.
În ceea ce priveşte culoarea ea poate fi stabilită cu ajutorul scărilor internaţionale în
comparaţie cu anumite etaloane. Simţul văzului care este foarte bine dezvoltat la om, permite
să se aprecieze diferenţe destul de subtile. În ceea ce priveşte intensitatea, este posibil să se
mărească şi mai mult precizia la care s-ar putea ajunge cu ajutorul unei scări cromatice, dacă
se foloseşte un colorimetru.
4. Simţul tactil şi caracteristicile tactile
Cu ajutorul simţului tactil, omul percepe starea texturală şi consistenţa produselor
alimentare. Această constatare se face prin intermediul degetelor sau prin masticaţie.
Caracteristicile de textură apreciate cu ajutorul degetelor se referă la duritate, moliciune,
elasticitate, suculentă. Cele care se apreciază cu ajutorul gurii se referă la: nisipos, făinos,
lipicios, uleios, masticabilitate.
5. Simţul auzului
Simţurile auditive influenţează celelalte senzaţii, contribuind la aprecierea calitativă a
produsului. De exemplu: sunetul crocant ce apare la masticaţie, sunetul produs de ruperea
unor sortimente de panificaţie, zgomotul provocat la turnarea în pahar a unor băuturi, sunetele
care însoţesc prăjirea unor alimente etc.
6. Aroma – aromatizanţi
Aroma unui produs alimentar corespunde ansamblului de impresii olfactive şi
gustative în momentul consumării acestuia.
Aroma unui produs alimentar corespunde unui anumit stadiu al evoluţiei naturale sau
de elaborare tehnologică impusă de o serie de factori.
Astfel, aroma fructelor şi legumelor în stadiul iniţial de maturare se deosebeşte de a
fructelor şi legumelor aflate în stadiul final de maturare ( evoluţie naturală). De asemenea
aroma cărnii ca atare se deosebeşte de aroma cărnii fierte, prăjite, coapte, sterilizate, afumate (
elaborare tehnologică).
Aromatizanţii reprezintă acele produse ( preparate) care adăugate la un produs
alimentar conferă acestuia o anumită aromă sau modifică aroma preexistentă.
În categoria aromatizanţilor intră:
 aromatizanţii naturali care pot fi condimente propriu-zise şi plante
condimentare, uleiuri eterice
 aromatizanţi de sinteză singulari sau în amestec
 aromatizanţi complecşi obţinuţi prin fermentare cu ajutorul microorganismelor
( bacterii, drojdii, mucegaiuri).

3
 CLASIFICAREA METODELOR DE ANALIZĂ SENZORIALĂ

Se cunosc 3 metode de analiză senzorială şi anume:

 metoda scării cu puncte
 metoda perechii
 metoda triunghiulară

1. METODA SCĂRII CU PUNCTE

Metoda scării cu puncte este o metodă de evaluare cu scară de punctaj a însuşirilor

organoleptice – senzoriale ale produselor alimentare şi materiilor prime.

Domeniul de aplicare

Metoda scării cu puncte se foloseşte pentru:

 controlul calităţii organoleptice a produselor alimentare, materiilor prime şi
auxiliare la livrare sau recepţie, la omologarea sortimentelor noi, la selecţionarea produselor
( pentru export, concurs) precum şi în caz de litigiu;
 stabilirea calităţii organoleptice a produselor obţinute prin tehnologii
îmbunătăţite sau noi şi prin reţete noi
 evaluarea modificărilor însuşirilor organoleptice în ansamblu, sau a unei
însuşiri simple ( de ex. gust) sau complexe ( de ex. aromă, in cursul procesului de fabricaţie,
ambalării, transportului şi depozitării).

Principiul metodei de analiză:

Evaluarea însuşirilor organoleptice individuale cu ajutorul scărilor de 5puncte şi

însumarea punctajelor medii ( rezultate fie prin multiplicarea cu factorii de participare –
importanţă şi transformare, fie direct cu factorii de ponderare) pentru obţinerea punctajului
total.
Pe baza punctajului total se stabileşte nivelul calităţii organoleptice a produsului,
prin comparare cu o scară de 20 de puncte.

Vase, ustensile şi alte mijloace auxiliare

 Vasele şi ustensilele ( pahare, farfurii, tăvi, tacâmuri) alese de cel ce conduce

grupa de degustători, în funcţie de felul produsului şi cantitatea necesară de probă pentru
analiză; numărul lor este egal cu numărul probelor de analizat. Vasele şi ustensilele trebuie să
fie identice ca material, capacitate, formă şi culoare pentru a nu avea nici-o influenţă asupra
rezultatelor analizei; paharele trebuie să fie din sticlă incoloră, iar farfuriile şi tăvile de culoare
albă. Forma şi capacitatea lor trebuie să corespundă produsului şi cantităţii necesare de probă
ce se analizează.
 Recipienţi netransparenţi din material emailat alb sau din argilă albă şi
smălţuită, pentru colectarea resturilor lichide.
 Agent de eliminare a gustului remanent ( apă potabilă, ceai, pâine, mere etc.) în
funcţie de produsul de analizat.
 Şerveţele de hârtie albă.
Analiza se efectuează de degustători într-un laborator de analiză senzorială, sau în
lipsa acestuia într-o cameră specială amenajată.

4
 Modul de lucru

I. Pregătirea probelor
1. În funcţie de produsul de analizat conducătorul grupei de degustători stabileşte
numărul de probe, modul de pregătire şi de aranjare a probelor, cantitatea de produs necesară
în total şi pe probă, precum şi temperatura pe care trebuie să o aibă produsul de degustare.
Acestea se stabilesc în aşa fel ca degustătorii să nu poată obţine în prealabil informaţii asupra
însuşirilor organoleptice ale probelor. Pregătirea probelor pentru analiză se face într-o cameră
separată, diferită de cea pentru degustare.
2. Probele trebuie să fie pregătite identic, în acelaşi fel de vase şi în aceeaşi cantitate în
fiecare vas.
3. Temperatura probelor trebuie să fie adecvată, constantă şi aceeaşi în toate probele în
timpul degustării.
II. Codificarea probelor
În prealabil conducătorul grupei de degustare pregăteşte tabelul de codificare: pe o
linie orizontală se notează probele de analizat, iar dedesubt se trec numerele alese la
întâmplare pentru modificarea probelor. Tabelul de codificare este cunoscut de cel ce conduce
grupa de degustători. Paharele, farfuriile sau tăvile în care se pun probele se notează cu
numere după tabelul de codificare.
III. Pregătirea mesei de analiză
Pe mesele de analiză, care sunt separate prin paravane despărţitoare, se pun vase
( pahare, farfurii, tăvi) cu probele de analizat, precum şi tacâmurile necesare în funcţie de
produs. Pe masă se mai pune un vas cu un agent de eliminare a gustului remanent şi un vas
netransparent pentru colectarea resturilor lichide de la degustare sau o tavă pentru cele solide.
IV. Discuţia prealabilă
Conducătorul grupei de degustare:
 efectuează o discuţie prealabilă prin care degustătorii sunt informaţi asupra produsului,
scopul analizei şi însuşirilor organoleptice – senzoriale ce fac obiectul analizei; prin discuţia
prealabilă nu trebuie furnizate informaţii care ar influenţa rezultatele;
 prezintă probe de analizat într-o ordine întâmplătoare sau după un plan de analiză
stabilit în prealabil; se recomandă să se prezinte întâi probe cu însuşiri organoleptice ( miros,
gust) mai puţin conturate şi apoi cele cu o intensitate mai mare;
 precizează ordinea şi modul de evaluare a însuşirilor prin comparare cu scările de
punctaj după modelul din tabelul 1;
 distribuie şi prezintă modul de folosire a formularelor tip din anexa 1.

Scara de evaluare cu 5puncte a unei însuşiri organoleptice senzoriale a produsului:

Tabel1
Număr Însuşiri pozitive şi negative corespunzătoare
de puncte
5 FOARTE BUN
Produsul prezintă însuşirea pozitivă, specifică, foarte bine conturată. Nu prezintă
nici un fel de lipsuri sau defecte perceptibile
4 BUN
Produsul prezintă însuşirea pozitivă specifică, destul de conturată, dar şi lipsuri
sau defecte foarte mici
3 SATISFĂCĂTOR
Produsul prezintă însuşirea pozitivă specifică, slab conturată şi lipsuri sau defecte
mici datorită cărora calitatea se situează la nivelul minim admis din standard

5
 NESATISFĂCĂTOR
2 Produsul prezintă lipsuri sau defecte ale însuşirii datorită cărora nu îndeplineşte
condiţia minimă din standard, dar poate fi folosită în consum în anumite condiţii.
RĂU
1 Produsul prezintă lipsuri sau defecte ale însuşirii astfel încât nu mai poate fi
utilizat pentru consum decât pentru o prelucrare adecvată ( dacă este posibilă)
ALTERAT
0 Produsul prezintă defecte evidente specifice de produs complet alterat şi nu mai
poate fi folosit în alimentaţie

V. Efectuarea analizelor
1. După discuţia prealabilă şi primirea probelor de analizat, degustătorii completează
formularul de analiză cu datele personale şi înscriu în formular numerele de codificare de pe
vasele cu probe.
Procedează apoi la examinarea pe rând a însuşirilor organoleptice cu scările de
evaluare cu 5 puncte pentru fiecare însuşire.
În cazul în care pentru produsul de analizat nu există scară de punctaj stabilită prin
standard, evaluarea însuşirilor organoleptice se face în ordinea: formă – aspect, culoare,
textură, miros, gust, aromă după scări stabilite de specialişti conform modelului din tabelul 1.
La examinarea gustului, înainte şi după degustarea fiecărei probe degustătorii
efectuează eliminarea gustului remanent din cavitatea bucală un agent adecvat.
Pentru degustarea probelor de produse lichide se ia din paharul cu probă o cantitate de
cca. 10cm³ ( băuturi, ape) sau se toarnă mai întâi într-o linguriţă o cantitate de 3-5cmc
( uleiuri comestibile), care se introduc apoi în cavitatea bucală.
Pentru cele solide ( unt, brânzeturi, margarină, pâine, prăjituri, etc.) se foloseşte o
cantitate de 3-10 g.
Degustarea fiecărei probe se face cu atenţie, fără grabă, deplasând-o într-o parte şi alta
a cavităţii bucale sau mestecând-o prin mişcări ale maxilarului şi limbii pentru ca substanţele
solubile să intre în contact cu toate zonele de sensibilitate gustativă.
După examinarea fiecărei însuşiri se consemnează imediat punctajul în formularul tip
anexa1.
2. Scara de punctaj
Scările de punctaj folosite pentru aprecierea fiecărei însuşiri organoleptice a
produsului sunt scări cu 5 puncte şi 6 trepte conform tabelului1.
Pe baza acestui tabel model se vor alcătui scări separate pentru fiecare însuşire
organoleptică – senzorială de la fiecare produs. Numărul de scări la fiecare tip de produs va fi
egal cu numărul însuşirilor de analizat ( formă – aspect, culoare, textură, miros, gust, aromă,
etc.).
În acest tabel – scară, în coloana doua se vor indica însuşirile organoleptice –
senzoriale pozitive şi negative specifice produsului care corespund celor indicate la fiecare
treaptă din tabelul 1.

VI. Calculul
1. Noţiuni şi formule de calcul
a) punctajul individual ( Pi); rezultatul evaluării prin puncte obţinute la evaluarea unei
însuşiri, de fiecare degustător.
b) punctajul mediu neponderat ( Pmnp); media aritmetică a rezultatelor evaluării prin
puncte obţinute la o însuşire de o grupă de degustători.

6
 c) factori de participare – importanţă ( f pi = f1); factor care indică cu cât participă o
însuşire organoleptică la calitatea organoleptică a produsului ( de exemplu: aspect 0,1 ;
culoare 0,1 ; miros 0,3 ; gust 0,5).
d) factor de transformare (ft): factor egal cu 4 care indică trecerea de la scara de 5
puncte la cea de 20 de puncte.
e) factor de pondere ( fp = f2); factor rezultat din înmulţirea factorului de participare –
importanţă cu cel de transformare.
Exemple de factor de participare, factorul de transformare şi factorul de pondere sunt
date în tabelul 2.

Factorii de calcul Tabel 2

Însuşire Factor de participare Factor de Factor de pondere f p

organoleptică importanţă fi transformare f t
formă – aspect 0,1 4 0,4
culoare 0,1 4 0,4
miros 0,3 4 1,2
gust 0,5 4 2,0

Factorii de participare sunt stabiliţi de specialişti pentru fiecare produs în parte; suma
lor trebuie să fie egală cu 1.
f) punctaj mediu ponderat ( Pmp): rezultatul înmulţirii punctajului mediu neponderat ale
unei însuşiri cu factorul de participare – importanţă şi factorul de transformare.
Pm p = 4· Pmnp · f pi ( 1)
sau direct cu factorul de pondere
Pmp = Pmnp · fp ( 2)
Acestea sunt formele de bază pentru calcul
2. Evaluarea preliminară a rezultatelor
După efectuarea analizei senzoriale conducătorul grupei de degustare înregistrează
într-o fişă centralizatoare tip anexa 2 punctajele acordate de degustători pentru fiecare însuşire
a produsului analizat şi efectuează media aritmetică a rezultatelor pentru a se obţine punctajul
mediu neponderat.
Dacă se acordă pentru o însuşire punctajul individual zero de către unul sau mai mulţi
degustători, se repetă analiza însuşirii respective. Abaterea evaluării de către un degustător
unei însuşiri organoleptice, nu trebuie să depăşească un punct faţă de punctajul mediu
neponderat al însuşirii analizate. La o abatere mai mare, evaluarea nu se ia în calcul dacă
grupa de degustare este formată din minim 5 degustători, iar în cazul grupei de 3 degustători
analiza se repetă.
3. Calculul punctajului total
Conducătorul grupei de degustător calculează punctajul mediu ponderat pentru fiecare
însuşire prin înmulţirea fie cu factori de participare şi transformare, fie cu factorul de pondere
conform punctului f).
Se însumează apoi valorile punctajelor medii ponderate de la toate însuşirile pentru a
obţine punctajul total al evaluării însuşirilor organoleptice ale produsului.
VII Interpretarea rezultatelor
1. Pe baza punctajului total obţinut ca la punctul 3 se face evaluarea nivelului calitativ
al produsului din punct de vedere organoleptic, respectiv încadrarea în nivelele de calitate
după o scară de 0….20 puncte.
Un exemplu de astfel de scară este dat în tabelul 3.

7
Scară de evaluare a nivelului calităţii organoleptice – senzoriale a unui produs. Tabelul 3

Punctaj total Însuşiri pozitive şi negative

18,1…20 Foarte bun Produsul are însuşiri senzoriale pozitive, specifice, care sunt bine
conturate. Nu prezintă nici un fel de lipsuri sau defecte
perceptibile.
15,1…18 Bun Produsul are însuşiri pozitive specifice, destul de conturate, dar şi
lipsuri sau defecte foarte mici, nesemnificative.
12,1…15 Satisfăcător Produsul prezintă însuşiri specifice pozitive slab conturate, dar şi
lipsuri sau defecte mici, datorită cărora produsul se situează la
nivelul minim admis de standardul în vigoare.
7,1…12 Nesatisfăcător Produsul prezintă lipsuri şi defecte datorită cărora este inferior
calităţii minime din standardele în vigoare şi poate fi utilizat în
consum numai după o prelucrare adecvată ( dacă este posibil)
4,1…7 Rău Produsul prezintă defecte mari datorită cărora este
necorespunzător pentru consum.
0…4 Foarte rău Produs alterat, necorespunzător pentru consum.

2. Punctajul minim pentru nivelul de calitate al unui produs se stabileşte de specialişti

în funcţie de natura produsului.
3. Punctajul mediu neponderat al fiecărei însuşiri trebuie să fie de minim 2,8 puncte.

In concluzie pot spune ca analiza zaharului se determina in:

continut de grasime, aciditatea titrabila, prospetime, continut de
zahar, substanta uscata.
Anexa 1
Formular de analiză senzorială prin metoda scării cu puncte
Data_________________________ Degustător___________________
Produsul de analizat_____________ ____________________________
_____________________________ Funcţia_______________________
Întreprinderea producătoare_______ Întreprinderea__________________
_____________________________ _____________________________

Nr. cod Formă Culoare Textură Miros Gust Aromă OBS.

al probei aspect

8
 Semnătura,

Anexa 2
Formular de centralizare şi prelucrare a rezultatelor obţinute prin metoda scării cu
puncte
Produs_______________________ Producător_____________________
Nr. de cod Data fabricaţiei__________________
al probei______________________

Nr. Numele Formă Culoare Textura Miros Gust Aromă OBS.

crt. degustătorului Aspect Pi Pi Pi Pi
Pi

Punctaj
mediu
neponderat
___________________________________________________________________________

Punctaj
mediu
ponderat
___________________________________________________________________________

Punctaj total
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________

Data _____________ Conducător grupă de

degustare,