BISERICA SFINȚII

ÎMPĂRAȚI CONSTANTIN
ȘI ELENA DIN CHIȘINĂU
Denis Alii
▪ Constantin cel Mare sau Constantin I, pe numele sau complet Gaius Flavius
Valerius Aurelius Constantinus, a trăit între anii 274-337 D.H. S-a născut la Naissus, în
provincia romană Moesia Superior, părinții săi fiind generalul Constantius Chlorus (cel
care va deveni împăratul Constantius I) și Elena. Constantin I a condus Imperiul Roman
între anii 306-337, aflându-se singur la cârma Imperiului începând cu 324, odată cu
înfrângerea lui Maxențiu (312) și mai târziu a lui Liciniu.
▪ Sfânta Elena, pe numele sau Flavia Iulia Helena, a fost mama împăratului Constantin
cel Mare, având la rândul sau un rol important în istorie și în istoria creștinismului. S-a
născut în anul 248 (și a trăit până în anul 329) în orașul Drepanum sau Helenopolis, în
partea de nord-vest a Asiei Mici. Având o mare credință în Hristos și bunătate, se crede
că ea a fost cea care, în timpul unui pelerinaj în Palestina și provinciile răsăritene pe
care l-a întreprins în ultimii săi ani de viață, a descoperit Adevărată Cruce pe care a fost
răstignit Iisus.
INFORMAȚII
GENERALE
Biserica Sfinților Împărați Constantin și Elena, a
doua ca vechime din orașul Chișinău, a fost
construită pe un deal ce mărginește dinspre Nord
valea râului Bâc. Lăcașul de cult a fost ctitorit de
marele spătar Constantin Râșcanu, în a doua
jumătate a secolului al XVIII-lea. Inițial, purta
hramul Învierea Domnului . Deși, oficial se spune
că biserica este din 1777 – conform pisaniei, pe
aier (DEX: față de masă brodată pe care e pictat
Hristos răstignit și care se expune în biserică la
ortodocși în Vinerea Paștelui (El reprezentă
peatra care acoperea mormîntu luĭ Hristos) este
menționat anul 1765, ceea ce dovedește că biserica
este mai veche.
▪ Schimbarea hramului este un indice al rezidirii bisericii. Așa cum este biserica actuală, ea
este compusă dintr-un naos circular, cu absida altarului semicirculară, amplă, și un pronaos
pătrat, deasupra căruia a fost înălțată camera clopotelor cu deschideri în arc, acoperită
piramidal, în patru muchii. Aspectul exterior al bisericii este obișnuit pentru mediul rural
din secolele XVII-XVIII, individualitatea sa constând în modalitatea lărgirii naosului, care
privită din exterior lasă doar impresia unei biserici de tip triconc. În interior este evidentă
prezența unei rotonde acoperite cu o singură calotă sferică, modificări structurale intervenite
sub influența stilului neoclasic.
▪ Decorația plastică exterioară a clădirii sunt din arsenalul neoclasicismului, rezumându-se la
prezența unei cornișe cu muluri la ancadramentele dreptunghiulare ale ferestrelor și ușilor.
Intrarea în biserică are loc dinspre sud, printr-un pridvor de proveniență târzie. Acoperișul
actual datează din anii '90, cu turlele încununate de cupole sub forma bulbului de ceapă,
realizate sub influența arhitecturii ecleziastice ruse.
▪ Un plan al orașului Chișinău din anul
1789, întocmit de militarii ruși,
dezvăluie un obiect de interes în
perimetrul bisericii – contururile
unei fortificații. Cimitirul istoric s-a
extins la început pe partea de sud-
est a acestei foste cetăți.
▪ Planul orașului Chișinău – 1789, în
colțul din stânga,
în partea de sus este menționată
fortificația.
▪ Biserica Constantin și Elena a fost amplasată în interiorul zidurilor, iar prin
amplasarea sa corespunde unei movile antice, păstrate în acea zonă. Se presupune
că aici ar fi fost un post de observație.
▪ Urmărind aceste puncte, putem poziționa cu aproximație contururile fortificației pe
planul modern al Chișinăului – în regiunea Circului și strada Carierei.
▪ Alte hărți, întocmite și ele de militarii
ruși, arată fortificația mai clar și
demonstrează că aceasta era o
construcție destul de solidă.

▪ Planul fortăreței, desenat în februarie

1789 de militarii ruși
 ▪ În timpul guvernării sovietice, în anii 60 ai
secolului al XX-lea, biserica a fost închisă și
înmormântările interzise. O parte a cimitirului, în
care nu au avut loc înmormântări, partea cea mai
de vest și care corespundea accesului la fostele
bastioane și la cetatea bastionară, a fost nivelată și
îngrădită, utilizându-se în calitate de parcare și
spațiu de depozitare.
▪ Orașul a fost supus unui amplu proces de

DETALII sistematizare, care a distrus centrul părții

medievale a orașului. Procesul de distrugere a
cimitirului a început în anul 1950, iar pe locul
IMPORTANTE mormintelor demolate au început să fie construite
case private.
▪ În anii 1970, s-a luat decizia de a construi un pod
rutier de traversare a Bâcului.
▪ Astfel, construcția străzii Albișoara a determinat
distrugerea masivă a cimitirului istoric și au deviat
cursul râului Bâc. În acest context, a fost demolat
zidul de incintă din secolul al XIX-lea și poarta de
intrare a bisericii.
▪ Deși, în 1993 Parlamentul Republicii Moldova i-a
acordat bisericii și cimitirului ei istoric statutul
de monument protejat de stat, nu s-a întreprins
nicio măsură de conservare a acestui spațiu, de
valoarificare a cetății bastionare.
▪ Din anul 2011, teritoriul bisericii este iluminat,
iar ultima reparație a avut loc în 2013.
▪ Posibilitatea reîntregirii terenului istoric al
monumentului este nulă, întrucât, în anul 2015,
terenul ocupat de parcare a fost repartizat
pentru construcția unui complex locativ cu multe
etaje, care a și fost dat în exploatare în 2019.
▪ Biserica are şi cărţi bisericeşti, scrise în limba greacă, română şi slavonă, câteva din
cele mai însemnate fiind: Antologhin grecesc (1686), Penticostaion grecesc (1687),
Biblia (1755), Triodul grecesc (1777) tipărite la Veneţia; Triodian românesc (1731),
Apostol românesc (1794), Evanghelia (1794), tipărită la Râmnic, România. Sunt şi
cărţi tipărite la Chişinău: Liturghie (1815), Molebnic (1817), Psaltirea ( 1857),
Antologhion (1861), Octioh, Triodion (1862), Trebnic (Molitvenic, 1908).
În altarul bisericii se află şi un aer, având dimensiunea 88/7,8 cm. Pânza este cusută
cu aţă de mătase, în câteva culori şi cu fire de aur şi argint. Pe el este o inscripţie în
greacă, care se traduce "Pomeneşte Doamne pe robii tăi Constantin, Ecaterina şi
Evpraxia monahia, 1765". Ceea ce înseamnă că acest aer a fost dăruit bisericii de
către ctitorul ei, data dovedeşte, că biserica funcţiona şi înainte de 1777.
CURIOZITĂȚI
▪ Din păcate, războaiele, cotropirile, incendiile, cutremurele prin care a trecut orașul, au făcut
biserica să piardă mult din original.
▪ Cutremurul din 23 ianuarie 1838 a afectat puternic biserica, provocând fisuri pereților și boltirea
acestora. Pe 3 iunie 1838 arhitectul Luca Zaușkevici a examinat starea tehnică a bisericii și a
recomandat închiderea de urgență a bisericii și efectuarea reparațiilor, pentru a nu expune în
pericol enoriașii.
▪ La 13 martie 1839 arhiepiscopul Dimitrie Sulima binecuvântează începerea lucrărilor.
Reconstrucția a fost executată conform proiectului elaborat de arhitectul regional Joseph Gasquet.
S-a intervenit mult în structura clădirii prin schimbările operate, care au determinat și
transformarea completă a acoperișului bisericii.
▪ La sfârșitul lui octombrie 1839, lucrările erau finalizate. Constantin Râșcanu și enoriașii s-au
adresat către conducerea eparhială cu rugămintea de a schimba hramul bisericii
din Învierea Domnului în Sfinții Împărați Constantin și Elena. Alte surse, însă menționează că fiul lui
Constantin Râșcanu, Iorgu Râșcanu, a cerut schimbarea hramului.