Caracterizarea Otiliei din opera Enigma Otiliei de George Călinescu

Otilia din opera Enigma Otiliei este personajul feminin, principal, în jurul căreia are loc toată
acțiunea. Aceasta este considerată de către autor drept eroina lirică ce-i aparține, tipizarea lui în
ipostază feminină.
Otilia aparține tipologiei eternului feminin enigmatic, deoarece în opera anume așa este
reprezentată. În primul rând, descrierea detaliata a camerei sugereaza, indirect, firea enigmatica a
Otiliei: „o masa de toaleta cu trei oglinzi mobile si cu multe sertare, (..,) un scaun rotativ pt pian”., ar
putea simboliza firea ei imprevizibila, anume prin motivul oglinzilor, care sugerează idea de portal
între realitae și iluzie, de căutare și dezvoltare continua. Dezordinea tinerească a lucrurilor aruncate
peste tot (rochii, palarii, pantofi, jurnale de moda frantuzesti, carti, note muzicale, papusi) trimit catre
deprinderile juvenile , catre un univers spiritual al „ascunzisului feminin”, cum spune naratorul. În al
doilea rând, tânăra domniță definita indirect, de fapte, actiuni, gesturi, vorbe si ganduri, este un
personaj complex, cu un mod de viață, gândire și comportament derutant, chiar obositor, fiind
capabila de emotii puternice, pentru a trece apoi cu o ușurință de la o stare de spirit la alta, visatoare
uneori, alteori, in mod surprinzător demonstrează luciditate, fapt care reprezintă eternul femenin
enigmatic, schimbările de temperament și ascunzișul feminine.
Două dintre trăsăturile morale ale Otiliei sunt delicatețe și inocență. Delicatețea o regăsim in
caracterizarea indirectă, adică replica lui Felix cu referință la Otilia: „un cap prelung si tanar de fata,
incarcat de bucle, cazand pana la umeri. Fata, subtirica, imbracata intr-o rochie foarte larga pe poale,
dar stransa tare al mijloc si cu o mare colereta de dantela pe umeri, ii intinse cu franchete un brat gol
si delicat...”. Inocența o deducem prin modalitatea indirectă, din acțiuni și fapte, adică momentul când
alearga desculta prin iarba din curte, se urca pe stogurile de fân in Birigan, stă ca un copil pe
genunchii lui Pascalopol, cu toate astea fiind matură, elocventă și lucidă când e necesar.
Din relația cu alte personaje, o găsim înțeleaptă, dând dovadă de înțelegere și stăpânire de sine,
auto cunoaștere a propriei firi. În relația cu Pascolopol, vedem atitudinea recunoscătoare și
familiaritatea Otiliei, dat fiind că Pascalopol este o figura obisnuita in casa lui Giurgiuveanu, el fiind
cel care-i oferise Otiliei de mica toate cele care tatăl ei i le refuza. Din cauza sentimentului de datorie
către Pascalopol si de dragoste către Felix, eroina oscilează între ei. Referitor la Felix, pot spune că ea
il iubeste pe Felix, fiind pentru acesta prima experienta de iubire, exprimându-și sentimentele
conștiicios: „ eu te iubesc in atatea feluri, incat nu pot sa analizeze acum cat te iubesc ca frate si cat ca
iubita”.
Consider că Otilia poate fi apreciată din două puncte de vedere, atât negativ, cât și pozitiv. Negativ
pentru presupusul materialism, dat fiind că a ales să rămână cu moșierul bogat, iar pozitiv datorită
sacrificiului care la făcut pentru Felix, dat fiind că acesta nu-și putea urmări calea spre succes alături
de Otilia. Un alt prsonaj din literatură cu care o asociez, ar fi Mara din opera cu același nume de
Ioan Slavici, dat fiind că la fel vedem oscilarea între dragoste pentru copii și dorința de a avea o
avere în caz de ceva sau pentru viitorul copiilor, de asemenea caracterul complex,puternic și în
continuă devenire prin muncă, descoperit în sintagma "muiere spatoasa..." .
Concluzionâd pot spune că Otilia e un ideal femenin, dat fiind că are toate calitățile necesare
pentru o domniță a secolului XXI.
*Menționez ca semnul ghilimele a fost inlocuit cu shiftul respectiv