Romanul “Fraţii Jderi” de Mihail Sadoveanu aparţine curentului realismului,

deoarece are următoarele trăsături distinctive prezente:

1. are o redare obiectivă a realităţii („De Sfînta Înălţare, hram al ctitoriei Neamţu, se
strînsese în preajma zidurilor şi în ogrăzile călugărilor mare număr de norod.”)
2. lipsa idealizării fabulosului/fantasticului („Călăreţii îşi struniră caii, scînteind din
coifuri şi platoşe.”)
3. primatul raţiunii asupra sentimentelor („Auzind şi văzînd noi asta, am luat în mînă
sabia şi cu ajutorul Dumnezeului nostru atotputernic, am ieşit împotriva duşmanilor
creştinităţii, i-am biruit şi i-am călcat în picioare şi pe toţi i-am trecut subt ascuţişul
săbii.”)
4. redarea veridică a unor detalii („Slujba dintăi se mîntuise la biserica cea mare din
cetăţuie, cînd toaca bătu din nou în turnul de la poartă, după care clopotul cel bătrîn
începu a suna rar, numai într-o dungă.”)
5. prezenţa personajului realist (Ionuţ Jder), care se caracterizează prin faptul că este:
- un personaj tipic în împrejurări tipice („Jder îşi ceru voie de la măria sa ca să se ducă
să vadă în ce chip rînduieşte medelniceerul mîncarea şi masa slujitorilor domneşti.”)
- un personaj complex („Jder privise neclintit această ciudată scenă, şi, deşi nu cunoştea
lumea şi dragostele, înţelegea că Nasta ăşi ia, cu agerime de femeiuşcă, numai măsuri de
apărare, şi că simţămintele ei pentru Alexăndrel-Vodă sînt destul de potolite.”)
- psihologia personajului realist reiese din comportamentul şi acţiunile sale („Ca să se
încredinţeze că nu visează, trebuia să întindă şi celălalt braţ şi să cuprindă cătră sine
dragostea stăpînului său.”)
6. este prezentă tematica socială: relaţiile sociale, dragostea
7. sunt prezente modalităţile de expunere: naraţiune, descriere, dialog
8. stil sobru/scurt („Jupîneasa Tudosia bătu din palme.”)
9. caracterul oral/popular al operei („La cea dintăi cîntare a cucoşilor, Alexandru-Vodă
veni la fereastra cu zăbrele ca să cerşească dragoste.”)
10. prezenţa mărcilor stilistice: exclamaţii retorice („Să trăieşti, măria ta!” sau „Poruncă
de la tabăra lui Vodă!”), antiteză („Oştenii se rînduiau zid la dreapta şi la stînga.”)