POVESTEA LUI HARAP-ALB

de Ion Creangă

- comentariu –

"Povestea lui Harap-Alb", de Ion Creangă, este o sinteză a basmului românesc, în

care schema folclorică este preluată în liniile ei esenţiale: lupta dintre bine şi rău,
existenţa unui mezin, probele la care este supus personajul principal şi nunta ca final
fericit.
Basmul popular este creatia epica narativa populara in care intamplarile reale se
impletesc cu cele fantastice, fiind savarsite atat de personaje reale, cat si de cele cu puteri
supranaturale, care reprezinta fortele binelui si fortele raului, unde iese intotdeauna
invingator binele.
Titlul basmului „Povestea lui Harap Alb” sugerează caracterul fantastic(fabulos)
al operei("povestea"), dar şi caracterul său iniţiatic: Harap-Alb este numele sub care eroul
trece prin toate probele(„Harap”- rob, „Alb” – nobil).
Tema basmului este iniţierea unui tânăr care parcurge drumul de la stadiul de
novice, la cel de om total. Astfel, basmul lui Creangă întruneşte trăsăturile unui
bildungsroman( care prezintă procesul de formare a personalității eroului principal sub
influența experienței directe) .
Motivele specifice sunt superioritatea mezinului, călătoria, muncile, demascarea
răufăcătorului, pedeapsa, căsătoria.
Conflictul este determinat de nerespectarea sfaturilor părinteşti prin adoptarea
spanului ca ajutor
Perspectiva narativă a basmului aparţine unui narator omniscient(narator
obiectiv, care povesteste la persoana a 3a), naraţiunea fiind realizată la persoana a III-a.
Reperele temporale sunt neprecizate ("în vremurile acelea"), iar reperele spaţiale
se configurează prin locuri şi fiinţe fantastice sau personaje: Pădurea Spânului, Grădina
Ursului, Pădurea Cerbului.
Acţiunea se desfăşoară liniar, succesiunea secvenţelor fiind redată prin înlănţuire.
"Povestea lui Harap-Alb" urmăreşte formarea unui tânăr pentru a dobândi tronul
imparatului verde. Această călătorie se realizează în trei etape.
Prima este pregătirea şi anticiparea drumului de initiere unde Sfânta Duminică,
simbol al experienţei acumulate, îl ajuta(invata) pe fiul de crai cum să dobândească calul,
paloşul şi hainele de mire ale tatălui său(simboluri ale legăturii cu strămoşii).
Cea de-a doua etapă, drumul de iniţiere(de formare), cuprinde proba podului,
rătăcirea prin Pădurea Spânului(spaţiul labirintic), schimbarea indentităţii eroului prin
vicleşug, care are loc în fântână, şi cele două probe la care este supus de către Spân:
aducerea sălăţilor din Grădina Ursului şi pielea bătută cu nestemate a Cerbului. Din toate
aceste probe, Harap-Alb iese învingător, cu ajutorul primit de la Sfânta Duminică.
Cea de-a treia etapă este cea mai grea şi încheie drumul de maturizare a eroului.
Acesta trebuie să o aducă pe fata Împăratului Roş, după ce trece cu succes de această
probă cu ajutorul celor cinci prieteni, al furnicilor şi a albinelor, Harap-Alb este ucis de
Spân, decapitarea şi învierea eroului fiind ultima treaptă a iniţierii.
Personajele basmului “Povestea lui Harap-Alb” sunt purtătoare de valori
simbolice: binele şi răul în diversele lor ipostaze, personajele antagonice şi simbolice care
le reprezintă fiind Harap-Alb şi Spânul.
Cele doua personaje "deghizate": Harap-Alb este un fiu de împărat ascuns sub
haine de slugă, iar Spânul este "răul necesar", deghizat în fecior de împărat.
Harap-Alb este personajul principal, protagonist şi eponim (Eponim este un
cuvânt folosit în terminologia lingvistică cu trei înțelesuri:
1. personaje ale căror nume proprii ajung să desemneze o altă entitate decât cea pe
care au numit-o inițial;
2. numele proprii devenite nume comune;
3. substantivele comune care își au sursa în nume proprii.
) al basmului lui Creangă. Eroul săvârşeşte un act de iniţiere în vederea formării
lui pentru viaţă.
„Povestea lui Harap-Alb” scrisă de Ion Creangă este un basm cult, deoarece
prezintă reflectarea concepţiei despre lume a scriitorului, umanizarea fantasticului,
individualizarea personajelor, umorul şi specificul limbajului, însă, asemenea basmului
popular, pune în evidenţă idealul de dreptate, de adevăr şi de cinste.