IMPORTANŢA ORGANIZĂRII ACTIVITĂŢII DE DEPOZITARE PENTRU

ÎNTREPRINDERE

NEGRU Ion, dr. conf. univ.

Catedra ”Management”, ASEM, Chişinău, Republica Moldova
Summary. Planning and organization the activity of storage goods in the enterprise have a
very big importance. The proper storage of goods guarantees a good quality for a longer time.
Recently, the concept of storage has gained more wide-spread because of the functions it performs
in the management of the enterprise.
Cuvinte-cheie: depozitare, planificare, organizare, depozit, întreprindere, management,
stocuri, păstrarea mărfurilor.
Depozitarea, în forma contemporană, este utilizat pe larg în procesele de producere şi
comercializare. La etapa producerii a careva dintre produse pentru asigurarea continuă a ciclului de
producţie este nevoie de a depozita mai întîi de toate produsele brute, semifabricatele şi apoi
produsele finite. Pe măsura dezvoltării comerţului s-a dezvoltat esenţa conceptului de depozitare
(păstrarea) şi alte servicii de însoţire, precum ar fi încărcarea, descărcarea, sortarea, ambalarea şi
altele.
În procesul organizării depozitării mărfurilor, joacă un rol important principalele criterii după
care se elaborează tot procesul necesar pentru depozitare. Fiecare depozit are nevoie de o organizare
corectă a depozitării mărfurilor, acesta la rîndul său avînd o importanţă deosebită în cadrul de
desfăşurare a activităţii.

37
 şi acumularea de stocuri de mărfuri de la unităţile agricole şi industriale producătoare, care
asigură continuitatea aprovizionării consumatorilor individuali şi intermediari; se datorează
diferenţelor spaţio-temporale dintre producţie şi consum cât Depozitarea mărfurilor include un
ansamblu variat de activităţi de susţinere, care ajută la îndeplinirea obiectivelor de servire a
clienţilor. Perspectiva asupra rolului şi funcţiilor depozitului a înregistrat mutaţii considerabile în
ultimele decenii. Gama deciziilor în privinţa depozitelor de mărfuri include stabilirea numărului
depozitelor, determinarea amplasamentului, dimensionarea depozitelor şi configurarea internă a
depozitului. Prezenţa depozitelor este o necesitate pentru fiecare unitate comercială. Activitatea de
depozitare după dicţionar presupune – activitatea de păstrare şi conservare temporară a mărfurilor
care formează ori urmează să formeze, după o prealabilă prelucrare, obiectul comercializării sau al
unui transport după vînzare.
Activitatea depozitelor nu putem spune că este strict reglementată. Lucrul depozitelor nu este
menţionat în blocul de cerinţe a întreprinderii. Precum vedem depozitul de mărfuri este un element
de bază care constituie comerţul cu ridicata şi o unitate comercială operativă cu sau fară
personalitate juridică, care are rolul principal de acumulare, păstrare şi livrare a mărfurilor.
Organizarea depozitării are la bază nişte funcţii importante care sunt următoarele:
 concentrarea şi nevoii de constituire de stocuri pentru destinaţii speciale sau rezerve de
stat;
 condiţionarea şi păstrarea mărfurilor are rolul de a asigura menţinerea, îmbunătăţirea
calităţii acestora deci posibilitatea de a fi apte de consum, utilizare pentru o mai lungă
perioadă de timp;
 constituirea asortimentului comercial în conformitate cu cerinţele pieţei. Depozite adecvate
şi dotate cu echipamente tehnice corespunzătoare realizează în prezent stocarea cât mai
diversificată a mărfurilor. Trecerea de la sortimentul industrial realizat de o producţie tot
mai specializată la sortimentul comercial – solicitat de consumatori, se realizează şi de
către firmele comerciale din sfera circulaţiei mărfurilor prin intermediul depozitelor;
 asigurarea controlului calitativ al mărfurilor. Depozitele moderne sunt dotate cu
laboratoare care realizează controlul tehnic de calitate eliminându-se din circuitul
comercial mărfurile necorespunzătoare.
Funcţiile enumerate, au o importanţă majoră pentru o organizare corectă a depozitării
mărfurilor în dependenţă cu cerinţele prestabilite. Respectînd toate cerinţele depozitării,
întreprinderea poate să evite cazuri neplăcute referitor la condiţionarea şi păstrarea mărfurilor.
Depozitele adecvate şi dotate cu echipamente tehnice corespunzătoare realizează în prezent
stocarea cât mai diversificată a mărfurilor. Trecerea de la sortimentul industrial realizat de o
producţie tot mai specializată la sortimentul comercial - solicitat de consumatori, se realizează şi de
către firmele comerciale din sfera circulaţiei mărfurilor prin intermediul depozitelor de asemenea şi
asigurarea controlului calitativ al mărfurilor. În funcţie de rolul îndeplinit depozitele pot fi:
 depozite de păstrare (depozite de stocare), corespund viziunii tradiţionale asupra
depozitelor. Aceste unităţi realizează stocuri de mărfuri în vederea echilibrării cererii cu
oferta de pe piaţă şi obţinerea de economii la costuri. Păstrarea poate fi pentru o perioadă
mai scurtă (legume, fructe) sau mai îndelungată de timp (cartofi);
 depozite (centre) de distribuţie, corespund viziunii moderne asupra depozitelor. În aceste
depozite păstrarea mărfurilor este temporară în esenţă, centrul de distribuţie fiind un
intermediar în derularea circulaţiei bunurilor.
Rolul depozitelor precum vedem este foarte diversificat ceea ce arată că fiecare are importanţă
deosebită în organizarea depozitării. Tipologia depozitelor poate fi analizată şi din perspectiva
următoarelor criterii: tipul constructiv, gradul de automatizare şi mecanizare, amenajarea interioară
a depozitelor, gradul de specializare care pot fi depozite strict specializate, specializate, combinate,
generale, mixte, forma de proprietate avem private şi de stat, după caracterul activităţii principale pe
care o îndeplinesc avem depozitele de colectare, depozite de repartizare, depozite de tranzit etc.
Conceptul de depozit din alt punct de vedere poate fi abordat şi dintr-o perspectivă extinsă,
luându-se în considerare spaţiile de depozitare mobile, respectiv stocarea în tranzit. Mijloacele de

38
transport devin tot mai mult spaţii de stocare pentru produsele livrate clienţilor, pe durata deplasării.
Considerăm că importanţa acestor "depozite mobile" a crescut considerabil odată cu extinderea
comerţului la distanţe mari şi a celui internaţional.
Sistemul depozitar la rîndul său putem spune că este un stadiul în cadrul procesului de
producţie în care obiectele muncii sunt păstrate în spaţii special amenajate în scopul livrării sau
reîntroducerii lor în circuitul de producţie.
Spaţiile amenajate după toate restricţiile prestabilite pentru depozitare în cadrul unei
întreprinderi sunt de asemenea magaziile şi depozitele. Pentru o desfăşurare optimă a procesului de
producţie în firme şi întreprinderi este necesar să se asigure aprovizionarea cu necesarul de
materiale, combustibili, materii prime şi altele.
După cum ştim fiecare aprovizionare are menirea de a asigura fabricarea ritmică a produselor,
care presupune formarea în cadrul întreprinderilor a unor stocuri de materiale, dar putem spune în
acelaşi timp că totodată aceste stocuri de resurse materiale sunt necesare pentru asigurarea neîntreruptă a
procesului de producţie, fiindcă livrarea şi utilizarea lor nu coincid în timp.
Stocurile de materiale din depozitele întreprinderilor prezintă capitaluri eliminate provizoriu
din circuitul de producţie, în acest caz păstrarea şi întreţinerea stocurilor materialelor necesită la
rîndul său nişte cheltuieli suplimentare care la final se includ în valoarea produselor finite. În
această situaţie desigur este nevoie să se determine volumele optime ale stocurilor de materiale care
pot fi considerate volumele care înglobează cheltuieli minime pentru menţinerea şi păstrarea lor şi
în acelaşi timp asigură desfăşurarea ritmică a procesului de producţie.
Prin urmare, costurile de materiale includ:
 costul propriu-zis al materialelor;
 costul lansării şi organizării unei comenzi pentru livrarea materialelor;
 costul transportului materialelor;
 costul păstrării şi întreţinerii materialelor în depozitele întreprinderii;
 costul pierderilor întreprinderii în legătură cu staţionarea din cauza lipsei materialelor
necesare;
 costul serviciilor suplimentare pentru păstrarea materialelor necesare.
În final, putem preciza că depozitele formează în totalitatea lor un sistem unic, care evoluează
în mod coordonat, în funcţie de legăturile prestabilite între diferite tipuri de depozite în procesul
prelucrării obiectelor muncii în conformitate cu fluxul tehnologic stabilit pentru fiecare unitate
industrială în parte.
Pentru dimensionarea depozitelor, este foarte necesar să se cunoască următoarele elemente:
 fluxul obiectelor muncii corelat cu fluxul tehnologic, începînd de la elaborarea produsului,
inclusiv ambalarea, pînă la expedierea lui la beneficiar;
 circulaţia obiectelor muncii în depozite în funcţie de amplasarea principalelor zone:
recepţie, depozitare, încărcare-descărcare, expediţie;
 modul de formare al încărcăturilor: pe palete, în blocuri, în pachete, containere etc.;
 modul cum se expediază mărfurile: cu mijloace de transport auto, cale ferată, în funcţie de
distanţele pînă la beneficiar şi furnizor, a căilor de acces existente;
 sistemul de manipulare adoptat: mecanizat, automatizat, manual etc.
Funcţionarea optimă a depozitelor este determinată de organizarea pe baza ştiinţifică a
fluxului primirii, păstrării şi livrării mărfurilor. Organizarea ştiinţifică a desfăşurării diferitelor etape
ale fluxului mişcării mărfurilor evită producerea de goluri sau suprasolicitări în cursul zilei de
muncă pe anumite faze ale procesului, influenţînd utilizarea raţională a forţei de muncă şi a bazei
tehnico-materiale.
În acţiunea managementului depozitării mărfurilor, se determină gradul de centralizare cel
mai adecvat, se alege la rîndul său amplasarea corespunzătoare a depozitului, modul de aranjare a
stocurilor în depozit şi mijloacele optime pentru depozitare şi transport-manipulare care să asigure
desfăşurarea unei depozitări sistematice.
Într-un depozit, în funcţie de destinaţie, se realizează următoarele activităţi:
 primirea materiilor prime, a semifabricatelor şi a produselor finite;

39
  verificarea documentelor însoţitoare;
 recepţia;
 depozitarea;
 selecţionarea;
 trimiterea pentru livrare;
 ţinerea evidenţei.
Managerii de vârf al întreprinderilor trebuie să caute în continuu ca să îmbunătăţească
eficacitatea proceselor organizaţionale, şi să nu aştepte apariţia unor probleme care să indice
oportunităţile de îmbunătăţire. În întreprindere trebuie să fie asigurată îmbunătăţirea continuă a
eficacităţii sistemului de depozitare al calităţii, prin valorificarea:
 analizei datelor;
 rezultatelor auditurilor interne şi externe;
 oportunităţilor de îmbunătăţire identificate prin audituri sau propuse de angajaţi;
 analizelor efectuate de departamentul de logistică, respectiv prin aplicarea de acţiuni
corective/preventive.
Modul de stabilire, realizare, implementare şi evaluare a acţiunilor de îmbunătăţire organizării
depozitării este descris în anumite proceduri de sistem în care se stabilesc cerinţe pentru:
 determinarea neconformităţilor în depozite potenţiale şi a cauzelor acestora;
 evaluarea necesităţii de acţiuni pentru a preveni apariţia unor neconformităţi care pot să
apară în depozite;
 determinarea şi implementarea acţiunilor necesare;
 înregistrările rezultatelor acţiunilor întreprinse spre îmbunătăţire;
 analiza acţiunilor preventive întreprinse spre a îmbunătăţi organizarea depozitării
mărfurilor.
Un sistem bine pus la punct al organizării depozitării vizează, în primul rând, factorul uman,
din perspectiva tratării unor calităţi nu numai ca o problemă tehnică, ci ca un demers complex în
care este schimbată mentalitatea începând de la manageri până la ultimul angajat. Consider că ar
trebui să se facă nişte date statistice asupra perceperii îmbunătăţirii organizării depozitelor cum se
prezintă calitatea schimbărilor acestora, în ordinea importanţei, căile de creştere a calităţii, pe
primele locuri ar trebui să se afle instruirea personalului, controlul de proces şi schimbarea
mentalităţii la nivel de întreprindere. Monitorizarea şi măsurarea proceselor de îmbunătăţire a
organizării depozitării se poate realiza prin următoarele metode:
autoevaluarea periodică efectuată de managerii de procese;
verificări efectuate de personal specializat, prin audituri interne;
analize periodice ale îmbunătăţirii organizarea depozitării;
evaluari efectuate de persoane anumite;
şedinţe operative, în cadrul cărora se analizează:
stadiul derulării contractelor;
necesarul de aprovizionat produse;
asigurarea condiţiilor de muncă;
rezolvarea operativă a problemelor curente apărute.
Necesitatea amenajării raţionale a depozitării a condus la o tehnică de depozitare care se poate
aplica la toate întreprinderile. Unele firme mici şi mijlocii, au renunţat la stocuri şi implicit la
depozite şi magazii, folosindu-se, în principal, de facilităţile oferite de unităţile de depozitare aflate
în proprietate privată. Depozitarea materiilor prime, a materialelor, a combustibililor, a
subansamblelor, a produselor semifinite şi finite etc., rămîne unul din parametrii decizionali
importanţi ai managementului întreprinderilor şi firmelor, cu repercursiuni directe asupra costurilor
şi, în final, asupra valorii produselor finite.

40
 Bibliografie:
1. Bălan, C. Logistica: funcţie integratoare şi factor de competitivitate. Bucureşti: Editura
Uranus, 2004.
2. Сârstea, Gh. Asigurarea şi gestiunea resurselоr materiale. Marketingul aрrоviziоnării.
Buсureşti: Editura Eсоnоmiсă, 2000.
3. VASILIU, C., MĂRUNŢELU, I., Distribuţia şi logistica mărfurilor. Bucureşti: Teora,
2004.
4. http://scritube.com/economie/comert/Tehnologia-amenajarii_depozitului61872.php.
5. http://teoraeco.blogspotcom/2009/12/procesul-tehnologic-comercial.html.

41