Sunteți pe pagina 1din 9

Cap 2 Finanțarea interna a proiectelor de dezvoltare economico-sociala ale

autoritatilor publice locale

In realizarea oracrui tip de finanțare trebuie să avem in vedere o cunoastere


aprofundata asupra acestui termen de ”Finanțare” pe care il putem avea in vedere
dupa cum urmeaza, Finanțarea sau alocarea de fonduri reprezintă actul prin care o
organizație, o institutie a statului, o societate sau companie furnizează resurse
financiare, sub formă de bani  cu scopul de a finanța o nevoie, un program sau un
proiect, dar si cu scopul de a obține un profit de pe urma dobanzilor, in funcție de
interesul principal a acestei finanțari.

În general, acest termen este utilizat în contextul în care o firmă își folosește
rezervele interne pentru a-și satisface nevoile financiare, în timp ce termenul de
finanțare externă care are radacina tot in termenul de finanțare dar la care este
adaugat cuvantul externă fiind utilizat atunci când firma obține capital din surse
externe.

2.1Finanțarea pe seama veniturilor proprii

Finațarea poate fi realizata prin doua tipuri de surse: proprii si straine. In


funcție de posibilitatile si necesitatea acestora satul român poate accesa unul din
acestea dupa anumite calcule financiare realizate pentru minimizarea cheltuielilor.

Mijloacele de finantare ale unei Avantajele acestor surse Grupa planului


afaceri de conturi
Sursele proprii: mentinerea independentei si Gupele 10, 11 si
autonomiei financiare 12
autofinanțare
nu se creeaza obligatii
aport la capital financiare suplimentare

amortizare asigură pastrarea capacitatii


intreprinderii sau a
instituției de a contracta
credite

constituie un mijloc sigur de


acoperire a necesitatilor
financiare, destul de sigur
Capitalurile proprii

Capitalurile proprii reprezintă sursele de finanțare ale agentilor economici


formate prin aporturile actionarilor sau asociatilor , dar si prin autofinantare,
respectiv din alte surse proprii , cum ar fi profitul obtinut, care și acesta face parte
și el la rândul lui din capitalurile proprii.

Capitalul prorpiu(juridic) se definește ca dreptul de proprietate pe care îl au


asociatii asupra capitalului investit intr – o intreprindere sau o societate la data
incheierii bilantului potrivit formulei economice

Activ – Datorii = Capital

Capital individual sau social are caracter avansabil putăand sa isi schimbe
dimensiunea in functie de dorinta celor care il administrează, aceea de al mentine
la cote si standarde optime dezvoltarii companiei realizând la un moment dat profit
astfel in cat sa fie sustenabila si sa poata oferi sprijin dezvoltarii societatii si
statului. Acest capital social se constituie la infiintarea societatii comerciale sau a
întreprinderii, fiind conditie existentiala a existentei si functionarii acesteia, de
altfel fiind si prima conditie care trebuie indeplinita in momentul realizarii
companiei.

Capitalul social se imparte in două mari părți prima fiind capital subscris
varsat – parte din capitalul subscris care a fost fizic pus la dispozitia societatii sau
a întreprinderii de către stat, iar a doua mare parte este capital subscris nevarsat –
capitalul promis/datorat de asociati ( in cazul de față statul român sau un posibol
asociat la o societate cu capital românesc) in momentul constituirii societatii

Capitalul individual este o sursa pusa la dispozitia agentului economic de catre


porpietari la infiintare, mai exact este pusa la dispoziție societații de catre stat,
acesta luând dimensiuni deferite, putând fi majorat sau diminuat pe parcursul
existentei societatii, ajutând la finanțatrea interna a companiei in măsura in care
lichiditatea disponibilă poate să susțină compania sau staul la nevoie.

Aceasta sumă de bani reprezintă valoarea nominala a actiunilor sau partiilor


sociale subscrise de actionari sau asociati, reprezentând o așa zisă valoare de
sigurantă pentru societate.
Primele de capital de la companiile de stat acestea fiind determinate de operatiile
efectuate de-a lungul timpului , acelea de crestere a capitalului prin obișnuitele
operațiuni : noi aporturi, noi emisiuni de actiune, conversia obligatiunilor in actiuni
dar si des întâlnita fuziune a societații de stat cu o alta sau eventual cu mai multe
societăți, fapt intâmplat foarte des in ultimii ani, mai exact in anii de dupa Revoluția
din 1989, astfel realizându-se profit care a fost reinvestit in deferite proiecte alea altor
companii care aveau nevoie de un suflu nou si revigorant, dar si reinvestirea banilor
in proiecte de infrastructură rutieră, feroviară dar și aeriană.

Aceste prime de capital se calculaeza ca diferență dintre valoarea noilor aporturi si


valoarea nominală a acțiunilor, diferența dintre pretul de emisiune si valoarea
nominala a actiunilor poate fii numita tot primă de capital.

Dacă avem in vedere valoarea obligatiunilor convertibile si valaorea nominala a


actiunilor, o simplă diferență între acestea poate sa ne arăte valoarea primelor de
capital a unei societăți.

Rezervele din reevaluare reprezinta plusuri create in urma reevaluarii activelor


imobilizate ale unei societăți sau companii a statului, astfel se poate crea un plus
valoare pentru acea companie iar mai apoi banii rezultați din această reevaluare se pot
reinvesti inteligent fiind recunoscuti ca o alternativa de finnațare internă, aceasta fiind
una din solutiile de a avea lichiditaet cu costuri minime.

Totodata reevaluarea financiară poate aduce o micșorare dacă in urma unor


calcule ulterioare valoarea activelor scade, implicit o să scadă și valoare companiei pe
piață astfel o să avem un deficit inregistrat in cadrul societății.

Rezervele rezultate din reevaluare sunt menținute cat timp bunurile la care s-au
raportat instituțiile statului in momemtul in care s-au realizat calculele pentru
reevaluare, menținerea acestora făcând referire la faptul că nu au fost amortizate sau
vandute. Pe masura amortizarii sau realizarii bunurilor, rezerva este transferata la
rezultatul reportat

Rezervele reprezinta profitul net sau brut relizat de societatea pe acțiuni deținută
de statul român bineinteles in raport cu cotele specificate prin lege sau printr-un act
adițional ori act constitutiv, se pot considera rezerve alte resurse capitalizate de
intreprindere pana la o decizie contrara realizata de catre conducerea societății.
In cele ce urmează se regăsesc structurate rezervele asa cum pot fi intâlnite in
parcursul existenței orcărei companii, împărțite atât in mod legislativ cat si structural,
acestea sunt:

o      Legale – constituite din profitul brut pentru protejarea capitalului


și pentru a crea companiei o rezervă chas ușor de accesat

o      Statutare - constituite din profitul net sau alte surse si utilizate 


potrivit statutului aprobat de conducerea societății

o      Surplus din rezerve din reevaluare – preia soldul final creditor


al contului realizând astfel rezerve din reevaluare, atunci cand
imobilizarea pentru care s-a constituit iese din patrimoniul
companiei

 Alte rezerve – constituite din profitul net sau alte surse interne si
utilizate potrivit hotararilor adunarii generale a asociatilor

Pentru realizarea unei noi categorii de finanțare internă in cele ce urmează


Rezultatul reportat o sa fie tema unei scurte dar amănunțite analize pentru a trece in
revistă și această noutate.

Rezultatul Reportat reprezintă profitul nerepartizat in urma hotărârii luate de


adunarea generală a asociatiilor sau dupa caz a conducerii companiei, in cazul in care
aceasta realizează pierdere fiind nevoită să o acopere rezultatul reportat din exercițiile
financiare precedente este folosit pentru acoperirea acestuia.

Rezultatul exercițiului, ultima dintre metodele finanțării interne prezentate, acesta


se calculează ca diferență dintreveniturile și cheltuielile corespunzătoare exercițiului
financiar. Privind in profunzime putem realiza că prin acest simplu calcul se poate
observa daca societatea este sustenabilă și dacă necesită sau nu susținere sau din
contra aceasta este capabilă să finanțeze la rândul ei o nouă investiție.
Plusul adus de toate aceste soluții de finanțare internă este unul comun care se
poate rezuma la banii necesari intr-un timp util și fără costuri suplimentare dar cu
responsabilitatea că o sa fie investiți intelligent și cu un simț al răspunderii crescut
deoarece se lucrează cu banii statului munciți de conaționalii noștrii.
2.2Finanțarea pe seama fondurilor împrumutate
Atunci acand avem in vedere finanțarea prin fonduri împrumutate putem aborda cu
încredere unul din subiectele; Împrumuturi bancare, fonduri împrumutate, conturi de
plătit.

Există o variantă de împărțire a fondurilor împrumutate pe care statul roman le


poate accesa de la terțe persoane sau de instituții europene și nu numai :

 fonduri pe termen scurt - Acestea sunt fonduri utilizate pentru plata salariilor,
plata urgentă a unor datorii, plata pentru materii prime și materiale, mai exact
diverse cheltuieli curente. Formele de implementare și menținere a surselor de
finanțare în acestă situație întâlnim după cum urmează:
 descoperit de cont bancar - suma primită la banca europeană sau
internațională peste soldul contului curent. Descoperirea se plătește la
cererea băncii fară a implica vreo hotărâre din partea statului român care
dorește suma de bani. De obicei, aceasta este cea mai ieftină formă de
împrumut pe care o poate efectua un stat de drept, suma dobânzii la acesta
nu depășește 1-2% din rata de bază a actualizării băncilor care au acordat
împrumutul;
 cambie (proiect) - un document monetar, conform căruia cumpărătorul in
cazul de față statul român se obligă să plătească o anumită sumă
vânzătorului care poate fii orice persoană fizică cetățean român sau străin
sau juridical cu sediul social pe teritoriul țării noastre sau în afara granițelor
țării, suma împrumutată fiind achitată în perioada specificată de părți.
Conturile bancare pentru bilete la ordin sau Cambie, oferind proprietarilor
lor un împrumut pentru perioada până la scadența lor. Banca percepe o
reducere (procentuală in funcție de rata inflației) ca plată pentru un
împrumut la ordin emis, a cărui valoare se modifică zilnic. Cambiile sunt
utilizate cel mai adesea de către statul român în plățile comerciale externe;
 creditul de acceptare- se aplică atunci când o bancă in cazul de față putem
vorbi despre Banca Centrală Europeană sau o altă instituție de creditare la
care statul Român poate accesa un împrumut, aceasta acceptă o cambie
emisă în numele clienților săi pentru efectuarea unei plăți (revânzare de către
cel care in primă instanță a achiziționat cambia, acesta vinde dreptul de a
colecta datorii - factoring). În acest caz, banca care a creditat plătește
creditorului valoarea facturii după deducerea reducerii și, la expirarea
scadenței sale, încasează această sumă de la debitor;
 împrumutul comercial - achiziționarea de bunuri sau servicii cu plată
amânată timp de una sau două luni și, uneori, mai mult, astfel realizând o
oportunitate finaciară pana in mimentul încasării baniilor de la clienții
societăților pentru achitarea datoriilor către furnizori. Utilizarea unui
împrumut comercial este determinată de un anumit tip de activitate
economică in special cea in care poate intervene întârzâierea și decalajul
intre cheltuieli și încasări .

 fonduri pe termen mediu(de la 2 la 5 ani) acestea sunt folosite pentru a plăti


mașini de producție ,autoturisme, echipamente, dar și material rulant pentru
companiile și instituțiile statului român și lucrări de cercetare.
Achiziționarea de mașini, echipamente, material rulant și vehicule de către o
întreprindere la credit are loc în condiții fixe împotriva securității bunurilor
achiziționate cu rambursare regulată a împrumutului în rate, după cum este
comvenit in contract de către cele două părți.

Grupul de fonduri pe termen mediu include închirierea de utilaje, material rulant


și echipamente. Plata pentru utilizarea fondurilor de închiriere se efectuează în rate
regulate fără a depăși termenul limită, în timp ce dreptul de proprietate nu este
transferat niciodată debitorului, deoarce in contract nu este stipulate acest drept;

fonduri pe termen lung (peste 5 ani) acestea sunt folosite pentru achiziționarea


de terenuri pentru diferite proiecte, immobile deservind ca sedii pentru instituții
sau societăți ale statului și investiții pe termen lung aici find inclusă o plajă largă
de bunuri care se pot considera o investiție de lungă durată. Alocarea fondurilor în
acestă manieră se realizează cu ajutorul uini set de norme, reglementări și reguli
stricte ca cele de mai jos:
 împrumuturi pe termen lung (ipotecare) - acordate de companii de asigurări
statului român pentru achiziționarea și dotarea companiilor și instituțiilor de
stat sau acordate de Fondul Monetar Internațional pentru achiziționarea de
de terenuri, clădiri pe o perioadă de 25 de ani
 obligațiuni - bilete la ordin emise de către statul român cu o rată a dobânzii
stabilită încă de la începutul contractului ce vânzare cumpărare și scadență
specificate la data emisiunii acestora. O parte semnificativă a obligațiunilor
emiste de statul român au valoare nominală;
 emiterea de acțiuni - primirea de fonduri asa zis împrumutate prin vânzarea
diferitelor tipuri de acțiuni la companiile de stat.

Apariția unei astfel de clasificări a surselor este asociată cu gândirea strategică


și luarea deciziilor in momente de maxima importanță pentru investițiile de pe
teritoriul țării noastre. Dintre totalitatea modelelor și modurilor prezentate mai sus
și care ajuta la accesarea împrumuturilor statului român cele mai des utilizate
forme de împrumuturi pe care guvernanții noștrii le selecteză răman cele de la FMI
(Fondul Monetar Internațional), BCE (Banca Centrală Europeană), instituții
acreditate și competente pentru acordarea unor astfel de credite.

2.3 Finanțarea pe seama surselor atrase și a altor surse legal constituite

Sursele atrase sunt constituite din datorii de exploatare și în afara exploatării


acumulate de o societate sau de o instituție a statului în decursul unei perioade de
gestiune ca urmare a realizării obiectului de activitate și a obiectivelor din acest
plan și care până în momentul stingerii sau lichidării lor sunt asimilate surselor
proprii fiind utilizate ca sursa de venit pentru finanțarea activității curente ori
pentru alte investiții. Gestiunea financiară a acestei categorii special și mai rar
uzilizată in țara noastră vizează analiza structurii lor, rata de utilizare a acestora
urmărirea scadenței acestora, corelația creanțe-obligații-încasări, viteza de rotație a
datoriilor și factorii de influență interni și externi. Versiune revizuită și tecturată a
bilanțului contabil delimitează sursele atrase in două mari categorii de datorii, care
trebuie achitate într-o perioadă de până la un an și respectiv o perioadă care
depășește un an . În cadrul acestor două tipuri de datorii sursele atrase sunt
reprezentate de: avansuri încasate în contul comenzilor efectuate ; datorii
comerciale catre furnizori sau clienți; sume datorate societăților partenere; − sume
datorate privind interesele de participare la diferite licitații; − alte datorii, inclusiv
datorii fiscale sau financiare și alte datorii pentru asigurările sociale.

Analiza vitezei de rotație a acestor surse atrase se poate face pe baza


indicatorilor deja cunoscuți, durata în zile a unei rotații și numărul total de rotații.
Literatura de specialitate împreuna cu specialiștii din domeniul economic propun
două modalități de calcul a acestor surse atrase : in primăm fază prin cifra de
afaceri și, respectiv, prin cheltuielile totale. Calcularea vitezei de rotaie a surselor
atrase prin prima modalitate adică cifra de afaceri permite și analiza raportului
creanțe-obligații-încasări, de aceea tindem spre această modalitate.

Aici daca poti sa pui Formulele din pdf.

Deși aceste surse de finanțare au un caracter neoneros, întreprinderea sau


instituția nu poate să amâne sau să decaleze termenul efectiv de plată al acestora
deoarece acesta este reglementat prin contracte sau legi de impozitare, iar
depășirea termenului de plată este penalizată conform legii in vigoare. Este necesar
însă ca serviciul de trezorerie și contabilitate al firmelor să gestioneze în așa fel
fluxul de încasările și plățile încât să beneficieze cât mai mult de decalajul dintre
acestea, pentru a utiliza acești bani in favoarea societății. Sursele atrase mai poartă
numele și de surse temporare ori surse ciclice. Acestea se reînnoiesc permanent
odată cu desfășurarea ciclului de exploatare, schimbându-și totodată și valoarea de
circulație in funcție de cheltuieli.

https://i-topmodel.ru/ro/vnutrennie-i-vneshnie-istochniki-finansirovaniya-
predprinimatelskoi/

https://www.creeaza.com/afaceri/economie/finante-banci/Surse-proprii-si-surse-
straine431.php

S-ar putea să vă placă și