Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Schimbarea În Serviciile Educaționale
Schimbarea În Serviciile Educaționale
6. Principiul eficienței schimbării are un caracter integrator, conținutul său definindu-se prin apelul la
celelalte principii.
Eficiența obligă raportarea la obiective, stabilirea priorităților pe criteriul importanței, al
urgenței, stabilirea termenelor, gestionarea timpului, a conținutului schimbării și a
resurselor necesare pentru implementarea ei.
Cum vom ști dacă schimbarea este sau nu eficientă? Pentru aceasta se impune cu necesitate
evaluarea, măsurarea eficienței, chiar dacă la nivel educațional aceasta este mai dificil de
realizat. Ea poate deveni o operație stimulatoare, cu rol reglator în raport cu obiectivele
propuse. Măsurarea eficienței oferă posibilitatea identificării surselor de ineficiență, pentru
depășirea cărora este necesară revizuirea proiectului de implementare a schimbării.
Asigurarea caracterului eficient al schimbării trebuie să fie preocuparea permanentă a
managerului școlar, dar și una dintre țintele strategice ale fiecărei școli.
IV. Dinamica schimbării educaționale în organizația școlară
Odată cu dezvoltarea societății, îndeosebi a celei capitaliste, termenul instituție a fost înlocuit treptat cu cel
de organizație, cu următoarele caracteristici:
structura organizațională (complexitate, mărime, roluri și statut, relații, diferențierea
activităților);
controlul organizațional (structura ierarhică, relațiile de autoritate și putere, staff, birocratizare);
comportamentul organizațional (suport, climat și structură organizațională);
schimbarea organizațională (flexibilitate, promovarea inovațiilor, dezvoltarea personalului).
Schimbarea trebuie să reprezinte un element cheie pentru fiecare școală, căpătând astfel un caracter
instituționalizat. (E. Păun, 1999)
Dezvoltarea organizațională vizează schimbări strategice, planificate, nu schimbări de conjunctură.
Există cel puțin două dimensiuni ale dezvoltării organizației școlare:
dimensiunea teleologică-structurală și
dimensiunea interacționalăNeglijarea uneia dintre dimensiuni conduce la adoptarea de către cadrele didactice a
unor comportamente defensive, adevărate mecanisme de apărare a eu-lui de aspectele inevitabile ale realității în
schimbare. Pentru a preîntâmpina situațiile de acest gen se poate apela la următoarele tipuri de schimbare:
un caracter multideterminat (de necesitățile interne ale școlii sau cerințele mediului social);
un caracter multidimensional (schimbarea având puternice influențe psihologice, educaționale,
sociale, etc.);
un caracter multinivelar (vizează atât nivelul individual, cât și pe cel organizațional).
CELE MAI IMPORTANTE BARIERE ÎN CALEA SCHIMBĂRII:
1. Rezistențe individuale:
a) Inexistența unei nevoi de schimbare (ca percepție individuală);
b) Alterarea vieții sociale, pierderea libertății (se consideră că le va fi afectat programul, vor fi
obligați la o muncă suplimentară);
c) Interese partizane;
d) Teama de a pierde ceea ce au câștigat deja;
e) Teama de necunoscut;
f) Toleranța scăzută la schimbare;
g) Nevoia de securitate (teama că schimbarea va duce la reducerea personalului);
h) Interpretări contradictorii;
i) Moment prost ales (la tineri e prea devreme, la vârstnici e prea târziu).
2. Rezistențe organizaționale:
a) Normele și coeziunea grupului, presiunea sa generând bariere serioase;
b) Schimbarea puterii și a influenței (indivizii își reorganizează puterea în interes propriu);
c) Schimbări eșuate;
d) Structura organizatorică, în special cea birocratică, bazată pe relații ierarhice;
e) Lipsa încrederii în agentul schimbării;
f) Cultura organizațională, dacă ea presupune un centru unic de comandă, care promovează
schimbări ce contravin sistemului de valori al angajaților; (V. Anghelache, 2012)
Pentru a putea fi realizată, schimbarea trebuie să răspundă la următoarele criterii: