Fondul Social European

Programul Operațional Capital Uman 2014-2020

Axa prioritară: Componentă 1 - Apel : POCU/74/6/18/105515

Prioritatea de investiții: Operațiune compozită OS. 6.2, 6.3, 6.4, 6.6

Beneficiar: Fundatia World Vision Romania

Titlul proiectului: „Alege Școala - educație de calitate, viitor în comunitate!”

Contract de finanțare nr. 26350/19.04.2018

Cod SMIS: 105515

Raport de Studiu

Tipul familiei, calitatea relatiei parinte – copil si efectele asupra

adaptarii scolare.”

Modul tradiţional de organizare a sistemelor de învăţământ era, până în a

doua jumătate a anilor ’70, unul puternic ierarhizat, bazat pe control şi
supervizare – de la nivelul ministerului de resort până la nivelul clasei de elevi.
Resursele financiare, cele umane, documentele şcolare (programe, planuri de
învăţământ, manuale, proceduri de evaluare etc) erau stabilite la nivelul ierarhic
cel mai înalt, în timp ce şcolile aveau doar rolul de a le transpune în practică. Un
astfel de mod de organizare nu avea cum să permită relaţii de colaborare, de

1
cooperare nici în interiorul sistemului de învăţământ, între compenentele
acestuia şi cu atât mai puţin între sistemul de învăţământ şi celelalte sisteme ale
societăţii.
Începând cu anii ’80, modul tradiţional de organizare al sistemelor de
învăţământ este văzut ca fiind mult prea greoi, ineficient, rigid comparativ cu
alte sisteme ale societăţii, incapabil să răspundă cerinţelor actuale şi de
perspectivă ale societăţii şi economiei. Din considerente financiare dar şi la
presiunile populaţiei sistemele de învăţământ optează pentru schimbare,
modernizare atât la nivel de structură, organizare cât şi la nivel de conţinut. Una
dintre cele mai importante schimbări de la nivelul majorităţii sistemelor de
învăţământ este descentralizare sub diferite variante, de la acordarea autonomiei
totale şcolilor până la transferarea doar a unor responsabilităţi de la nivel central
la nivel local şi/sau la nivelul instituţiilor de învăţământ.
Procesul de descentralizarea a sistemelor de învăţământ nu a rămas fără
efect asupra relaţiei dintre familie şi şcoală. Pe de o parte restrângerea
atribuţiilor autorităţilor centrale a încurajat şi motivate implicarea familiei în
viaţa şi activitatea şcolii: identificarea problemelor cu care se confruntă aceasta
şi găsirea celor mai adecvate soluţii, atragerea de noi surse de finanţarea a
şcolii, eficientizarea gestionării resurselor etc. Democratizarea învăţământului
răspunde de asemenea şi unor obiective civice: posibilitatea de asociere a
părinţilor în asociaţii, comitete, organizaţii care să le reprezinte interesele în
raport cu şcoala, manifestarea liberă a opiniei vis-à-vis de calitatea, performanţa
unui sistem al societăţii, posibilitatea de a alege instituţia, tipul, forma de
învăţământ, specializarea, profilul pe care individul o consideră cea mai
potrivită pentru el şi copiii lui etc. Pe de altă parte însă nu toate familiile şi nici
toate instituţiile de învăţământ s-au dovedit pregătite pentru a-şi asuma un plus
de responsabilitate.
2
 În România, preocupările privind relaţia dintre şcoală şi familie sunt
relativ recente datorită în special contextului socio-economic şi politic.
Învăţământul românesc a cunoscut o dezvoltarea cantitativă accelerată după cel
de-al Doilea Război Mondial dar până la sfârşitul anilor ’90 acesta a fost
organizat după cerinţele şi obiectivele unui regim totalitar în care dominante
erau relaţiile de subordonare, de comandă. Relaţiile de cooperare, de colaborare
nu erau agreate la nivelul nici unui sistem al societăţii şi cu atât mai puţin la
nivelul sistemului de învăţământ care avea ca principal obiectiv “formarea
omului nou”. Abia după schimbarea regimului şi trecerea la o societate
democratică, s-a pus problema relaţiilor de cooperare, colaborare dintre sistemul
de învăţământ şi celelalte sisteme ale societăţii, dintre şcoală şi familie,
comunitate. Concluzia studiilor realizate până în momentul de faţă este aceea
că, în general părinţii din România acordă atenţie educaţiei copiilor lor şi se
implică în viaţa şi activitatea şcolii dacă văd în acesta o soluţie pentru a-i
sprijini să reuşească în viaţă.
Adaptarea sistemului românesc de educaţie la noile realităţi  economice,
politice, socio-culturale presupune revizuirea sistemului de relaţii care se
stabilesc între factorii educaţionali alături de reconsiderarea şi restructurarea
curriculum-ului, introducerea mai multor variante de abordare a acestuia,
înlocuirea terminologiei unor segmente specifice actului educativ, introducerea
unor metode alternative de evaluare.
Se vorbeşte din ce în ce mai mult despre utilizarea unui sistem de relaţii
democratice, bazate pe adoptarea unei noi atitudini faţă de elev şi pe
flexibilitatea relațiilor între actorii educaţiei.Una dintre cele mai importante
condiţii ale creşterii eficienţei activităţii educative desfăşurate cu elevii o
constituie asigurarea unei depline unităţi de acţiune a tuturor factorilor
educativi: şcoala, familia şi alte instituţii de educaţie. Şcoala şi familia sunt
3
două instituţii care au nevoie una de alta. Familia şi şcoala pot fi considerate ca
reţele de interdependenţă structurate în forme de relaţii sociale specifice,
„eşecul” şi „reuşita” şcolare fiind înţelese ca rezultate a unei contradicţii mai
mici sau mai mari, ale unui grad mai mic sau mai mare de disonanţă sau de
consonanţă a formelor de relaţii sociale ce caracterizează cele două reţele de
interdependenţă. Un factor important al educației sistematice și continue îl
constituie instituția școlară. La nivelul acestei instituții, educația și instrucția
ajung într-un stadiu de maximă dezvoltare prin caracterul programat, planificat
și metodic al activităților instructiv-educative.
Situațiile de învățare sunt construite premeditat de factorii responsabili
din perimetrul acestei instituții. Conținuturile care se transmit sunt selectate cu
grijă, după criterii psihopedagogice, activitățile educative se cer a fi structurate
respectându-se principiile didactice, sunt dimensionate cele mai pertinente
metode de predare-învățare, iar atitudinile și conduitele trebuie să fie apreciate
și evaluate. Cei care realizează procesele formative sunt cadre specializate care
dețin, pe lângă competențele disciplinare, academice și pe cele de ordin
psihologic, pedagogic și metodic (Constantin Cucoș, 2006, pag. 49).
Școala este o organizație care învață și produce învățare (learning
organization). Specificul ei decurge, în esență, din faptul că ea este investită cu
funcția de a produce învățare și își structurează toate celelalte aspecte
organizaționale și funcționale în această direcție.
Termenul de „parteneriat școală-familie” este folosit pentru a sublinia
faptul că școlile și familiile împart responsabilitățile care vizează copiii, prin
suprapunerea sferelor de influnță. Ele pot fi separate, în cazul în care instituțiile
respective își alocă foarte puțin în ceea ce privește resursele, scopurile sau
responsabilitățile sau se pot suprapune creând un spațiu pentru activitățile de
parteneriat.
4
 Realitatea de zi cu zi a familiei este diferită azi de cea a generațiilor
anterioare. Părinții si copiii își petrec mult mai puțin timp împreună și aproape
toți adulții se confruntă cu o permanentă dorință de a echilibra cererile vieții de
familie, cu cele ale slujbei. Într-o vreme în care părinții se află sub presiuni
fantastice, care-i fac mai puții capabili să participe la viața copiilor lor, există o
nevoie și mai mare de a se implica, mai ales în educație. Școlile trebuie să
răspundă nevoilor părinților și să le ofere acestora sprijinul necesar pentru ca ei
să se poată implica în procesul de învățare al copilului. În același timp, părinții
trebuie să încetinească ritmul vieții cotidiene, acordând mai multă importanță
deținerii de către urmașii lor, a unei educații. E util ca ei să servească drept
model pentru copiii lor.
O bună parte din această problemă se rezolvă în măsura în care părinții și
profesorii dispun de mecanisme de evaluare a activității școlare. Discuțiile
critice ale specialiștilor și politicienilor despre instituția școlară, protestele
elevilor, studenților și cadrelor didactice, alte tensiuni de acest gen au tendința
de a slăbi susținerea parentală a școlii. Relația familie-școală apare justificată în
măsura în care restabilește încrederea colectivității în instituția educativă. În
aceste condiții, soluțiile care s-au relevant pentru înfăptuirea, consolidarea și
menținerea pe termen cât mai lung a unui astfel de parteneriat ar putea fi cele
enumerate mai jos:
- O mai mare implicare a fiecareia dintre părti – prin asumarea
reponsabilităților aferente. Probleme sunt și vor fi întotdeauna de fiecare
parte, însa miza este mare, anume formarea copiilor, și nu ne putem permite
să o plasăm în continuu de la unii la alții.
- Sporirea transparenței – de obicei, schimburile de informații se fac la nivel
restrâns. Doar dacă luăm în discuție din nou învățământul integrat, este
important ca părinții să aibă cunoștință de noile strategii didactice.
5
- Oferirea de modele de implementare a unor astfel de metodologii care au
avut succes și asigurarea perfecționării unor specialiști care să ghideze
procesul.
- Realizarea de parteneriate între școli, pentru schimburi de experiență,
precum și de parteneriate între diferite insituții și școală.
- Organizarea de lectorate cu părinții, pe diferite teme, atât la nivelul
comunitățiiț cât și la nivelul școlii.
- Promovarea schimbărilor vizate prin afișe, realizarea de documentare,
spoturi etc.
- Gândirea schimbărilor în pași, cu acordarea unui timp de grație pentru
adaptare la noile norme.
- Asigurarea unei informări solide și transparente, accesul la informație
trebuind să fie facil, deschis.
În condițiile respectării acestor deziderate, cu sigurață ca integrarea
școlară a copiilor va fi mai facilă și de mai mare success, iar cei doi parteneri,
școala și familia vor culege roadele acestei colaborari. Important este ca fiecare
dintre ei să depuna toate eforturile, dragostea și profesionalismul și să se
implice cu încredere și bune intenții în derularea lui. Aceasta este încă o situație
care demonstrează că acolo unde există piedici, cu siguranță se pot găsi și
soluții.

https://www.slideshare.net/ralucacrisan5/relatia-parinte-copil-in

https://www.qualform.snsh.ro/baza-de-date-online-cu-resurse-educationale-pentru-

sustinerea-educatiei-incluzive-de-calitate/beneficiile-relatiei-scoala-familie

https://www.researchgate.net/publication/268076226_Parintii_si_scoala_Parteneria

t_pentru_un_obiectiv_comun_-_binele_copilului
6
http://www.isjiasi.ro/documente/minoritati/strategii-de-consolidare-a-cooperarii-

scoala-familie-comunitate4.pdf

https://doctorat.ubbcluj.ro/sustinerea_publica/rezumate/2010/sociologie/crisan_ione

la_raluca_ro.pdf

https://search.proquest.com/openview/2151ce29373b610723cce020eb169cbc/1?

pq-origsite=gscholar&cbl=626463

https://www.ceeol.com/search/article-detail?id=62498

file:///C:/Users/bmari/AppData/Local/Temp/543-Article%20Text-990-1-10-

20191230.pdf

Intocmit de,

Butnaru Marius Dumitru