Călătoria în Lumea Sentimentelor

Era noaptea, totul era liniștit. Mâine începea vacanța de vară, abia așteptam să văd de ce
peripeții voi avea parte în următoarele luni.
A doua zi mă trezesc la ora 9:00. Deschid ochii încet și văd o lume ca din vise, sigur nu era
camera mea, totul era complet diferit. Era o câmpie fără urmă de om sau animal, în schimb
erau trandafiri peste tot în jur. Am rămas cu gura căscată când am văzut că se apropiau încet
spre mine.
- Cine ești tu? A întrebat unul dintre ei cu vocea plină de încredere.
- Mă numesc Esmeralda. Unde sunt?
- Ești în Tărâmul Sentimentelor Pozitive! Stăpâna noastră, Fericirea, ea te-a adus aici! Spuse
alt trandafir care părea foarte entuziasmat.
- De ce m-a adus pe mine aici?
- Ea e de părere că ai o inimă plină de iubire și credință. Are nevoie de ajutorul tău,
Sentimentele Negative intenționează să ne atace și să ne cucerească Tărâmul.
- Nu cred că vă pot ajuta, îmi pare rău! Chiar când am spus asta, Fericirea a apărut în fața mea
și mi-a spus lent :
- Bună, Esmeralda. Eu sunt Fericirea. Nu vrem să te forțăm să ne ajuți, dar la fiecare petală
căzută riscul de a deveni un Sentiment Negativ crește. Când toate petalele noastre vor cădea,
Sentimentele Negative vor câștiga acest război. Avem nevoie de tine pentru a ne ajuta să
convingem sentimentele de pe celălalt tărâm că trebuie să trăim în pace, altfel balanța dintre
noi se va distruge, iar oamenii vor avea de suferit.
- Bine, atunci voi face tot ce pot pentru a vă ajuta. Am spus eu curajoasă
Am plecat alături de Sentimentele Pozitive către cealaltă lume. Acolo, stăpânul era fratele
Fericirii, Furia. În momentul în care am intrat am simțit o tristețe și o furie foarte intensă.
Cerul părea înnorat, iar toți trandafirii erau triști. Cât admiram priveliștea monotonă am auzit
o voce plină de furie țipând chiar în spatele meu :
- CE CĂUTAȚI AICI?!
- Îl căutăm pe stăpânul vostru, Furia. Am răspuns eu calmă.
Chiar după ce am spus asta a apărut acesta și a spus cu o voce groasă :
- CINE ÎNDRĂZNEȘTE SĂ ÎMI ROSTEASCĂ NUMELE?
- Eu! Am strigat plină de încredere.
- Ca să vezi! Surioara mea, Fericirea mi-a adus persoana cu cea mai pozitivă inimă! Se miră
Furia.
- Dacă nu oprești războiul oamenii vor avea de suferit din cauza ta! Strigă Fericirea mânioasă,
aceasta mai avea doar o petală.
- Furie! Ce te-a făcut așa de mânios? Am întrebat pentru a o ține pe Fericire departe de el.
- De ce ți-aș spune ție? Răspunse acesta curios.
- Dacă veți câștiga, măcar să știu cine a reușit o asemenea faptă.
- Bine. Atunci când eu și Fericirea eram mici ne jucam un joculeț, iar ea mereu câștiga, de
fiecare dată când ea câștiga eu deveneam tot mai furios. Când tatăl nostru a văzut mânia
ascunsă în mine m-a alungat pe acest tărâm pustiu, am început sa îmi formez o împărăție
pentru a mă răzbuna!
- Frate! L-am întrebat pe tatăl nostru în fiecare zi unde ești și de ce ai plecat, iar el îmi tot
spunea că te-ai rătăcit. Nu știam că poate face ceva așa de crud. Răspunse Fericirea cu lacrimi
în ochi.
Privirea Furiei s-a luminat, și a spus :
- În tot acest timp credeam că a fost ideea ta... Îmi pare rău!
Aceștia doi s-au îmbrățișat, iar cele două tărâmuri și-au revenit. Negativitatea a devenit din
nou o alegere pentru oameni. Mi-am luat adio de la Fericirea și fratele ei, după trezindu-mă la
mine în cameră, crezând că a fost doar un vis.