VALOAREA INSTRUCTIV EDUCATIVĂ A OPEREI LUI CREANGĂ

Prof. ANDREI IULIA MIHAELA

G.P.N. ,,SPIRU VERGULESCU” SLATINA, OLT

Neîntrecutul povestitor Ion Creangă a creat un bogat și valoros tezaur de

povești, care au fermecat copilă ria a zeci de generații și care vor constitui
mereu lectura preferată a copiilor. Poveștile și anecdotele marelui clasic
contribuie din plin la dezvoltarea personalită ții copiilor preșcolari.
Povestirea este un instrument cognitiv de comunicare și expresie cu statut
de activitate obligatorie în gră diniță . Are valoare etică și estetică , contribuind
la dezvoltarea personalită ții copilului preșcolar. Rezultă că receptarea
fenomenului literar de că tre copiii de 3-6 ani este nu numai posibilă , dar și
indicată . Reflecțiile mesajului etic al litaraturii asupra componentului infantil
sunt benefice, influențâ nd conștiința morală .
Ascultâ nd poveștile lui Creangă , copiii cunosc numeroase figuri din viața
satului- oameni harnici, curajoși, înzestrați cu stă ruință și dâ rzenie, optimiști,
veseli, glumeți, dar și hotă râ ți să lupte pentru o viață mai bună , pentru
izbâ nda dreptă ții, a cinstei, a adevă rului. Deosebit de valoroase sunt ,,Povestea
unui om leneș”, ,, Fata babei și fata moșneagului,” ,,Punguța cu doi bani”,
poveștile despre animale:,, Capra cu trei iezi” sau ,,Ursul păcălit de vulpe”, unde
personajele sunt animale dar au tră să turi omenești.
În precesul ascultă rii unei povești este antrenată întreaga activitate
psihică a copilului: atenția, memoria, gâ ndirea, imaginația. Poveștile au o
deosebită valoare etică , ele contribuie la formarea conștiinței morale, a unor
tră să turi pozitive, la dezvoltarea personalită ții. Prin intermediul poveștilor,
copiii desprind mesajul etic ce influențează benefic conștiința morală a
preșcolarului. Lumea poveștilor oferă copiilor o varietate de personaje și
situații față de care copilul ia atitudine, de unde el își alege sau e ajutat să -și
alegă modele etice.
După a analiză atentă a comportă rii copiilor la activitatea de povestire,
ne dă m seama că , deși în aparență lecturile, poveștile, povestirile, fiind statice
par monotone, acestea implică un grad mare de participare din partea
copiilor. În atmosfera lecturilor preșcolarul nu participă motric, ci intelectual
și afectiv. Însoțind firul poveștilor care se deapă nă dintr-o lume, uneori total
necunoscută , copilul nu face altceva decâ t un intens efort de a și-o reprezenta
și, în același timp, încearcă a o judeca cu modesta sa putere de discernă mâ nt,
după fapte și situații. Copilul este creatorul propriilor imagini, povestitorul
fiind cel ce le sugerează verbal. Efortul copilului de a-și imagina și înțelege nu
poate fi conceput în afara unei gimnastici imense a memoriei, a gâ ndirii, a
voinței și limbajului.
Copiii iubesc și ascultă cu plă cere poveștile pentru că ră spund
necesită ții lor de a ști, de a cunoaște, de a înțelege, cum se împlinesc
nă zuințele spre mai bine, spre frumos.
Ei participă afectiv-imaginar la acțiune, se identifică cu personajul
preferat. Poveștile contribuie la dezvoltarea exprimă rii orale, a creativită ții și
expresivită ții limbajului. Prin receptarea poveștilor, preșcolarul participă la
activitate, atâ t în calitate de vorbitor, câ t și de auditor, învață să creeze (cu
ajutor) rime, ghicitori, expresii verbale hazlii, avâ nd ca bază textele lui
Creangă . Poveștile conțin o anumită temă , personaje, iar fiecare din aceste
personaje poate fi caracterizatîn termeni de intenții, scopuri, motivații,
convingeri, stă ri afective, valori.
Am observat că poveștile sunt percepute în mod diferit:
 La 4 ani memorează foarte multe episoade , dar le relatează dezordonat;
 La 5 ani menține firul acțiunii și o duce spre final, dar nu pot desprinde
concluziile;
 La 6 ani relată rile ajung să fie similare narațiunilor adulte.
Să ne amintim de valoarea inestimabilă a creațiilor pentru copii
aparținâ nd lui Ion Creangă . În povestea ,,Capra cu trei iezi”, Ion Creangă redă o
întâ mplare dramatică : nelegiuirea comisă din lă comie și cruzime, ca și
pedeapsa binemeritată spre a se râ zbuna pe cel vinovat. Preșcolarii recunosc
cu ușurință pe mama iubitoare, care, în grija ei deosebită pentru copiii ră mași
singuri acasă , le dă sfaturi înțelepte spre a-i feri de nenorociri. După ce lupul îi
mă nâ ncă pe cei doi iezi, capra îndurerată știe să se răzbune pe lup.
Ră zbunarea ei elimină din societatea ființelor pașnice elementul negativ și
dă ună tor, care tulbură bunul trai, viața și munca celor din jur. Lupul, cu
tră să turile caracteristice oamenilor ră i:e șiret, fă țarnic, crud și laș. Cu
deosebită artă , Creangă a umanizat personajele și a zugră vit succint și
convingă tor portretul moral al fiecă ruia atâ t prin atitudinile și acțiunile lor,
câ t și prin limbaj. Dialogul cu replici scurte contribuie la caracterizarea
personajelor și evidențierea tră să turilor morale. Preșcolarii își însușesc una
din noțiunile morale specifice vâ rstei – aceea de a fi ascultă tori și de a
respecta sfaturile celor mai în vâ rstă . Povestea iezilor arată copiilor urmă rile
neascultă rii, consecința neascultă rii ce influențează conturarea personalită ții
copilului.
,,Ursul păcălit de vulpe” este un text în care Ion Creangă înfă țișează , prin
cele două personaje animale, două tipuri umane antagonice: omul viclean,
isteț, capabil să -și satisfacă necesită țile, dar și ră ută cios, batjocoritor și omul
greoi, încet la minte și naiv, ușor de înșelat prin prefă că torie și viclenie. Un
comentariu amă nunțit pe marginea textului, o analiză detailată a
comportamentului personajelor conduc spre formarea unor tră să turi pozitive
de voință și caracter: vigilență , sinceritate, hă rnicie și excluderea din
comportament a celor negative:viclenie, înșelă torie, lene, minciună , zgâ rcenie.
În ,,Punguța cu doi bani” eroul principal, un cocoș este caracterizat în
primul râ nd prin istețime și stă ruință în că utarea dreptă ții. Conform tradiției,
încheierea este pozitivă fă câ ndu-se dreptate, iar boierul cel lacom ră mâ nâ nd
sâ rac.
,În povestea ,,Fata babei și fata moșneagului” scoate în evidență
antagonismul dintre oamenii buni, cinstiți și harnici și cei clevetitori, ră i la
suflet și leneși care disprețuiesc munca și o fac în silă . Paralelismul expunerii
urmă rește prin situații antitetice să pună în valoare învă ță tura morală . Fata
moșneagului ,,era frumoasă, harnică, ascultătoare și bună la inimă…, era
robace și răbdătoare” ea ducea tot greul gospodă riei: ,,fata babei era slută,
leneșă, țâfnoasă și rea la inimă…, lăsând tot greul pe fata moșneagului.”
Pedepsită ră mâ ne și baba care este condamnată nu numai că este zgâ rcită și
nu-și ajută semenii, dar și pentru metodele violente pe care le propune pentru
prosperitate.
Rolul educativ al poveștilor și basmelor create pentru cei mici arată
cum normele morale simple de ,,bine” și de ,,ră u” sunt însușite cu ușurință de
copii prin exemplul oferit de basme și povești. Chiar și în lumea basmului
copilul nu face confuzie între lumile fictive și reale ale imaginarului. Pentru
copil, ficțiunea, visarea au valoare de tră ire, dar o tră ire aievea cu realitatea.
Lumea basmului oferă copilului o complexitate de personaje și teme față de
care copilul își arată simpatia sau antipatia de unde își recrutează modelele
etice, sau față de care își manifestă repulsia , dezacordul. Aici copilul se
regă sește într-o lume în care virtuțiile sunt ră splă tite, iar tică loșiile sunt
pedepsite. El tră iește imaginar acet asemenea eroilor preferați și simțindu-se
viteaz, deși se știe mic și fricos, încearcă să devină mai curajos. Valoarea
instructiv educativă a basmelor și poveștilor este deosebită . Ele aduc o
prețioasă contribuție la dezvoltarea proceselor afective, la formarea
tră să turilor de voință și caracter- în general la formarea personalită ții
copiilor. Rezultă că receptarea fenomenului literar de copiii de 3-6 ani este nu
numai posibilă , dar și indicată privind traiectoria afectivă pe care o înscrie.
Reflecțiile mesajului etic al literaturii asupra comportamentului infantil sunt
benefice, influențâ nd conștiința morală .