Coming of age in Samoa

-Prezentare-
Margaret Mead
Capitolul 9
Grisaru Berbinschi Gabriell

În capitolul al 9-lea Margaret Mead descrie personalitățile samoanilor. Acest capitol

se concentrează asupra personalității acestora, observând modul în care această populație
tratează și reacționează la anumite acțiuni.

Am observat în acest text faptul că populația Samoa atunci când în acțiunile ce le

desfășoară exprimă o cantitate mare de emoție aceștia își îndreaptă privirea în jos. De
asemenea, la nivel comportamental am observat pe baza acestui text faptul că în cea mai mare
parte a timpului populația din Samoa este caracterizată de o stare de calmitate, de liniște. Ceea
ce mi s-a părut oarecum ciudat în descrierea samoanilor este faptul că personalitatea acestora
este un amestec de prudență și fatalism.

Cuvântul "musu" este adus în discuție în prima parte a acestui capitol, Mead
menționând că acesta poate reprezenta faptul că o persoană manifestă încăpățânare, această
descoperire fiind tratată de către autor cu un „respect aproape superstițios”.

Un alt fapt care mi-a atras atenția a fost ideea adusă în discuție de Margaret Mead,
prin care aceasta ne explică faptul că samoanii pentru a evita anumite fenomene psihologice
misterioase aleg să folosească o serie de practici preventive, cum ar fi vanitatea, dorința de
putere sau altele.

Un alt aspect interesant cu privire la comportamentul populației din Samoa este

constituit de ușoara acceptare a diferitor atitudini ale celorlalți membri, fără a lua în
considerare motivele pentru care aceștia regurg la anumite acțiuni. Această lipsă de curiozitate
este motivată de acceptarea printr-un răspuns complet abiguu la orice întrebare personală. Cel
mai des întâlnit răspuns la orice întrebare fiind "Ta ilo" tradus prin "caută-mă" uneori fiind
adăugată și structura "nu știu". Acest răspund este des folosit în comunicarea de zi cu zi, însă
este utilizat cu precădere în anumite evenimente ceremoniale. O altă afirmație la fel de abiguă
este și "Căutați-mă, de ce, nu vreau, asta este tot"
 În momentul în care o persoană dorește să facă anumite mărturisiri împotriva unei
persoane bolnave, acest lucru se face în cadrul unei ceremonii numită "kava", spre exemplu
voi oferi câteva mărturisiri "Săptamâna trecută fratele meu a intrat în casă și a mâncat toată
mâncarea și am fost supărată toată ziua" sau „Fratele meu și cu mine am avut o ceartă, iar
tatăl meu a luat partea fratelui meu și am fost supărat pe tatăl meu pentru favoritismul său față
de fratele meu." Rolul acestei ceremonii fiind mărturisirea anumitor supărări pentru a se evita
mânia, sau alte sentimente asemănătoare. Un alt fapt interesant reiese din afirmația autoarei
conform căreia protecția față de o persoană arată gradul de intimatate al acesteia, astfel cu cât
gradul de intimitate este mai mic, cu atât protecția este mai mare.

Referitor la intimitatea unei persoane am observat faptul că indiferent de rolul unei

persoane în grupul său, fie că este un șef, fie că este un copil, aceștia locuiesc împreună,
bunurile șefului însă fiind supravegheate de către femeile gospodăriei, însă chiar și așa am
putea spune că aceastea fac parte din proprietatea publică a gospodăriei.

Limba vorbită de către samoani nu are în componența sa comparativul, astfel aceștia

văd lucrurile drept "Acesta este bun, acesta este rău". Însă chiar dacă gradul de comparație
este lipsit atunci când este vorba despre un lucru, samoanii privesc anumite trăsături ca fiind
relative, cum ar fi bunătatea, frumusețea, sau înțelepciunea. În ceaa ce privește frumusețea,
înțelepciunea, sau alte calități, aceștia consideră că trăsăturile menționate le-au fost atribuite,
viciile însă fiind o parte negativă a personalității lor, dobândite în timp.

Un alt lucru care mi-a atras atenția, este că atunci când autoarea dorea să facă
anumite interviuri cu localnicii, întrebându-i despre înțelepții satului sau despre bunătatea
celor din jur, aceștia răspundeau că „O, sunt toți buni” sau „Sunt atât de mulți înțelepți”. Însă
foarte curios este faptul că deși aceștia încearcă să își prezinte comunitatea într-un mod bun,
atunci când se vorbește despre o persoană cu rele intenții aceștia sunt capabili să îi identifice
foarte ușor. Margaret Mead încearcă să explice faptul că în ceea ce constă comportamentul,
fie el bun sau rău, acesta este considerat ca o capacitate inerentă a individului. Foarte
interesantă de alt fel, mi s-a părut și clasificarea emoțiilor, acestea putând fi "cauzate" sau
"necauzate". Am putea spune așadar observând spusele autoarei faptul că în ceea ce privește
atitudinea, sau anumite sentimente, samoanii preferă să se exprime discret, echilibrat.

Concluzionând, populația din Samoa este caracterizată ca având personalități

similare, potrivit autorului. Cea mai mare variație a personalității este manifestată prin
entuziasmul arătat în desfășurarea diferitelor activități. Margaret Mead evidențiază faptul că
aceștia că au un mod ciudat de a încerca să împiedice oamenii să simtă tristețe sau mânie, dar
atunci când apare această stare, aceștia încearcă să o împiedice prin diferite modalități, una
dintre acestea fiin în cadrul ceremoniei kava.