Migraţia este un fenomen socio-economic ce a afectat aproape toate statele lumii (în calitate de stat de

origine, tranziţie sau destinaţie). Migraţia a devenit o componentă tot mai importantă a societăţii
contemporane şi poate fi considerată „un indicator fidel al stării de sănătate al organismului social şi
rezultatul unor fenomene cumulate, dintre care cel mai important este sărăcirea continuă a populaţiei”
(Dobrescu & Bârgăoanu, 2001, p.73) acest aspect fiind tot mai pregnant dacă ne raportăm la ţara
noastră. După cum am constatat anterior, migrația nu este altceva decât forma prin care resursa umană
circulă dintr-o țară în alta. În ultimii ani, piaţa muncii s-a mondializat şi a cunoscut o creştere fără
precedent, fapt ce a dus la declanșarea unui ,,complex de factori ce determină, pe de o parte nevoia
atragerii de capital uman din exterior, iar pe de altă parte dorinţa de a emigra spre societăţi care oferă
împlinirea aspiraţiilor indivizilor” (Dănăcică, 2010, p.192). Migranţii, în general, urmăresc un singur scop
și anume să-şi îmbunătăţească nivelul calității vieţii sau, mai 8 curând, nivelul veniturilor. Acest aspect,
însă, poate fi îndeplinit cu riscul ca, în ţara de destinaţie, să fie obligaţi să suporte anumite costuri şi
tratamente discriminatorii legate de salarizare sub nivelul pregătirii şi capacităţii profesionale, de
pericolul şomajului, dar şi de alte aspecte privind dificultăţile de integrare în noile comunităţi locale. Iar,
pe de altă parte, să stea departe de familie. Fenomenul migraţiei a stârnit multe controverse, nu numai
în cercurile politice, ci şi în straturile societăţii, adică la nivel interpersonal, divizând fizic si emoţional
prieteni, familii şi comunităţi. Efectele negative ale emigrării se observă şi asupra familiilor care, de
multe ori, se destramă. Deplasarea unuia dintre membrii familiei sau a ambilor părinţi pentru o perioadă
în străinătate poate să ducă la modificări de roluri şi funcţii în familie, unul dintre membrii familiei
rămaşi în ţară preluând în totalitate funcţia de sprijin al familie. Efortul membrilor familiei de a îndeplini
sarcinile celui plecat este adesea resimţit negativ, şi totuşi, banii trimişi în ţara reprezintă pentru familiile
rămase acasă un venit suplimentar, dacă nu chiar unicul sprijin financiar. Pentru România, problema
imigrației deține implicații majore. De departe, cel mai mare val migraţionist a fost înregistrat în 2007,
odată cu intrarea României în Uniunea Europeană, an care a marcat plecarea a peste 544.000 de români
din ţară. Acest trend a fost menţinut şi în anii următori, astfel că în 2008 au plecat peste 300.000 de
români, în timp ce în 2009 s-au înregistrat aproape 250.000 de plecări. În 2014 numărul emigranţilor
români a fost de aproape 184.603 persoane. În prezent, migrarea românilor atinge cote alarmante. Cel
mai recent raport al Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU) prezintă faptul că ţara noastră este a doua într-
un top mondial al migraţiei, imediat după Siria, ţară lovită de un război civil. Mai exact, potrivit acestui
raport, cu date din 2015, România înregistrează a doua cea mai mare creştere a diasporei unei ţări.
Concret, ţara noastră a înregistrat o creştere a migraţiei de 7,3% pe an, în timp ce pe primul loc este Siria
cu 13,1% , urmând pe locul trei Polonia, cu 5,1%. Cercetătorii Naţiunilor Unite arată faptul că România
are cea mai accelerată creştere a numărului de migranţi într-un stat care nu s-a confruntat cu războiul.
La rândul lor, românii se văd constrânşi spre a pleca la muncă în străinătate pentru că şi-au pierdut
locurile de muncă sau li sau diminuat masiv veniturile, iar şanse reale pentru un trai decent mai găsesc
doar în străinătate. Tendinta migranţilor români de a se stabili în țările de destinație este foarte mare și
conduce la pierderi considerabile în rândul populatiei (Roman & Voicu, 2010, p.58). Familia este, totuşi,
9 îndreptăţită să aleagă acest comportament migratoriu şi să se separe de copiii săi, deoarece statul nu
poate interveni în această decizie. Totuşi, migraţiile produc efecte în dublu sens, atât în ţările de
destinaţie cât şi în ţările de origine. Problema migranţilor este privită în ţările de destinaţie şi în cele de
origine prin prisma a două perspective: ca sursă de beneficii, dar şi ca sursă a problemelor.