Aspartamul, otrava dulce

Aspartamul este o neurotoxină periculoasă, un factor

cancerigen pentru creier, susţinând formarea de
astrocitoame, adenoame hipofizare etc. Consiliul FDA nu a
aprobat mult timp consumul acestei substanţe.
Nocivitatea sa este semnalată anual de mii de oameni...

Aspartamul, cunoscut şi ca aditivul alimentar E 951, este

utilizat în industria alimentară pentru puterea sa de
îndulcire foarte mare - de 200 de ori mai puternică decât
cea a zahărului natural. Acest edulcorant a fost descoperit
la mijlocul anilor ’60 în timpul unui studiu desfăşurat în
laboratoarele Searle pentru obţinerea unui medicament
care să vindece ulcerul. Iniţial, substanţa miraculoasă care
avea o putere de îndulcire atât de mare a fost scoasă pe
piaţă dar apoi, după testarea ei pentru eventuale efecte
nocive, a fost suspendată.

Toate studiile de început, conduse de dr. Harry Waisman,

care s-au realizat pe maimuţe au arătat fără urmă de
echivoc nocivitatea aspartamului: această substanţă
genera tumori cerebrale, mamare, uterine, testiculare,
pancreatice sau/şi tiroidiene. Timp de şaisprezece ani,
comitetul FDA (Food and Drug Administration – Autoritatea
pentru Alimente şi Medicamente) din Statele Unite a
refuzat autorizarea utilizării acestui produs în alimentaţie
datorită studiilor care demonstrau cât de periculos este
aspartamul pentru sănătate.

Scurt istoric referitor la modul în care aspartamul a

fost totuşi acceptat pentru a fi introdus în
alimentaţie

Pe 8 martie 1977, la conducerea companiei Searle ajunge

Donald Rumsfeld, politician şi om de afaceri. Acesta, între
1975 şi 1977 a fost secretar de stat al apărării în guvernul
Ford. După alegerea sa ca preşedinte al companiei Searle,
Rumsfeld s-a implicat în introducerea pe piaţă a
aspartamului. Comunitatea ştiinţifică îşi menţinea
părerea, continuând să refuze acceptarea aspartamului ca
fiind bun de consumat. La 21 ianuarie 1981 Ronald
Reagan a devenit preşedintele Statelor Unite şi a facilitat
reintrarea prietenului său, Donald Rumsfeld, în guvern. Nu
după puţin timp, acesta a făcut să fie îndepărtaţi din FDA
cei care jenau introducerea în consum a aspartamului.
Searle a prezentat FDA-ului, din nou, dosarul aditivului
E951. Acest dosar a fost examinat acum cu un „ochi”
foarte favorabil, în ciuda unor dovezi foarte clare despre
nocivitatea substanţei.

În 1981 acest îndulcitor de sinteză este autorizat sub

formă de pudră în anumite produse alimentare: guma de
mestecat, îndulcitorii de masă de genul Nutrasweet, în
anumite cereale, deserturi şi în cafeaua instant. În toamna
anului 1983 primele sticle cu băuturi răcoritoare conţinând
aspartam au fost puse în vânzare. Un drog dur, 100%
chimic, care în prezent se adaugă nu numai în răcoritoare
ci şi în medicamente, în aproape toate produsele „fără
zahăr”, în produsele pentru diabetici etc., a reuşit să fie
introdus astfel în consumul alimentar.
Cum recunoaştem aspartamul?

Acel gust dulce insidios din băuturile răcoritoare care

rămâne şi după ce am terminat de băut şi care ne face să
bem din ce în ce mai mult din băutura respectivă, ca şi
cum nu ne-am săturat de gustul respectiv, uneori ca şi
cum ne-ar fi sete în continuare... este aspartamul.
Anumite persoane sensibile au şansa şi suferă aproape
imediat de greaţă sau dureri de cap în minutele sau orele
care urmează după ce au consumat un singur produs ce
conţine aspartam. Dacă ele îşi ascultă corpul, vor deduce
că acele produse nu sunt bune. Vor şti astfel pe viitor să le
evite. Opus faţă de acest tip de persoane, există o mare
parte de fiinţe umane care au devenit foarte rapid
dependente de aceste produse, mai ales datorită
reclamelor care le sugerează fie că printr-un astfel de
consum se evită caloriile, fie că este spre binele copiilor
lor etc. Aceste persoane observă cum sănătatea lor se
degradează mai mult sau mai puţin rapid, dar nu
corelează aceasta cu consumul de aspartam. Ele vor
merge să consulte medicul sau chiar psihiatrul care, ca şi
ele, nu sunt la curent sau, mai rău, nu dau atenţie
materialelor informative privind toxicitatea aspartamului.
Medicul le va prescrie medicamente care adeseori conţin
aceeaşi otravă. Apare astfel o avalanşă de fenomene care
nu sunt corelate cu ingestia de aspartam şi care nu vor
avea nicio şansă de rezolvare dacă nu se abordează
modificarea dietei.

Efectele secundare ale consumului de aspartam

Există 92 de simptome documentate cauzate de consumul

de aspartam, de la creşterea în greutate la comă şi
moarte. Majoritatea simptomelor sunt neurologice. Să
vedem câteva din cele 92 de simptome: dureri de cap,
insomnii, pierderi de memorie, oboseală cronică, depresie,
scăderea inteligenţei, cearcăne, scăderea şi tulburări ale
vederii, reacţii cutanate, roşeaţă a obrajilor, mâncărimi,
creşterea în greutate, căderea părului, foame/sete
excesive, dureri abdominale, balonare, diaree, dureri
articulare, crampe, hemoragii nazale, vertij, sensibilitate
foarte mare la zgomote, senzaţie de frig chiar şi în plină
vară, probleme menstruale, impotenţă, probleme sexuale,
hiperventilaţie, convulsii, epilepsie, greaţă, vomă, hipo- şi
hiperglicemie, dureri în piept, probleme ale tiroidei,
tremurături, dureri la înghiţit, dureri la urinare,
sensibilitate la infecţii, astm.

Dacă utilizaţi îndulcitori artificiali de genul NutraSweet,

Equal, Spoonful, Neotame, etc., care sunt de fapt
denumirile diferite ale aceleiaşi substanţe – aspartamul, şi
suferiţi de simptome caracteristice fibromialgiei (dureri
cronice în diverse zone ale corpului, răspuns alterat şi
dureros la presiune, redori articulare) sau aţi observat
apariţia de spasme, dureri fulgurante, amorţeli ale
picioarelor, crampe, vertij, ameţeli, dureri de cap, ţiuituri
în urechi, dureri articulare, depresie, atacuri de anxietate,
vorbire neclară, vedere înceţoşată, pierderi de memorie,
nu trebuie să vă miraţi şi nu căutaţi mai departe de bolul
cu îndulcitori cauza acestor probleme. Probabil aveţi boala
aspartamului. Da, este o boală şi chiar o ...epidemie, aşa
cum afirmă dr. H.J. Roberts în monografia apărută în 2001
- „Boala aspartamului: o epidemie ignorată”.

Consumul prelungit de produse cu aspartam poate

genera, de asemenea, tulburări de personalitate cum ar fi:
crize de agresivitate uneori soldate cu violenţă fizică,
paranoia, agorafobie (teama de spaţii deschise, de
mulţimi, de a călători singur cu avionul/trenul), alte fobii,
panică, senzaţii de „déjà vu”, iritabilitate, crize de
demenţă, alterarea caracterului, dificultate de
concentrare, confuzie, hiperactivitate şi, mai grav, tumori
cerebrale, ruptură de anevrism, atacuri de apoplexie şi
chiar... moarte subită.

S-a observat că aspartamul agravează manifestările sau

chiar provoacă simptome asemănătoare bolilor următoare:
fibromialgie, artrită, scleroză în plăci, boala Parkinson,
lupus, diabet şi complicaţii ale diabetului, epilepsie, boala
Alzheimer, limfom, malformaţii congenitale, sindromul
oboselii cronice.

În 1994 în SUA au fost raportate, în urma a 7000 de

plângeri ale consumatorilor de aspartam, nu mai puţin de
2621 de efecte secundare ale ingestiei de aspartam – o
parte dintre acestea fiind enumerate mai sus.

În anul 2005 apare în format DVD un film documentar,

„Mizeria dulce: o lume otrăvită”, realizat de o victimă a
aspartamului care a fost atinsă de scleroza în plăci şi care
avea doisprezece amprente ale bolii la nivel cerebral în
februarie 2002. O dată dezintoxicată de acest edulcorant,
această persoană a pierdut 34 de kg, a părăsit scaunul cu
rotile şi aproape i-au disparut de pe creier însemnele
afecţiunii.

Un studiu italian al institutului Ramazzini din Bolonia a

dovedit că aspartamul provoacă leucemii şi limfoame, dar
aceasta nu a făcut subiectul primelor pagini din jurnalele
de specialitate! Rezultatele acestui studiu au fost însă
fundamentul unui articol de 12 pagini care a apărut în
revista engleză The Ecologist, în septembrie 2005.

Nu există studii pe termen lung referitoare la efectul

aspartamului asupra omului, dar foarte multe studii au
fost realizate pe animale. Unul dintre aceste studii,
realizat în 2006 de Fundaţia Ramazzini în Italia, a arătat,
din nou, că ingestia pe termen lung de aspartam
determină la animalele de laborator un risc crescut de
cancer şi aceasta chiar cu doze mai mici decât limita
minimă cunoscută oficial. În Europa, un aport de 40mg de
aspartam/kg-corp/zi este considerat sigur. Totuşi un risc
crescut de cancer a fost observat la şobolani cărora li s-a
administrat doar jumătate din această doză.

Dar... ce este aspartamul?

Pentru marea parte a oamenilor aspartamul este pur şi

simplu un îndulcitor de sinteză făcut pentru a înlocui
zahărul, un îndulcitor pe care milioane de femei
supraponderale şi diabetici din lumea întreagă îl utilizează
sub formă de pudră sau pastile asemănătoare zaharinei,
un îndulcitor care aduce miliarde de dolari firmelor
producătoare şi, prin efectele secundare pe care le are,
miliarde de dolari sistemului medical şi diferitelor
companii farmaceutice!

Din punct de vedere al compoziţiei chimice aspartamul

(aspartil-fenilalanil-1-metil-ester) este alcătuit din doi
aminoacizi, fenilalanină (50%) şi acid aspartic (40%), uniţi
printr-o moleculă de metanol (10%). Din cauza acestei
compoziţii, pe etichetele produselor ce conţin aspartam se
poate citi scris cu litere de-o şchioapă „conţine o sursă de
fenilalanină”; ceea ce nu este scris este faptul că derivatul
de fenilalanină, DKP – diketopiperazina, care apare prin
descompunerea edulcorantului datorită stagnării
produselor în depozite, este un factor cancerigen pentru
creier, susţinând formarea de astrocitoame, adenoame
hipofizare etc. – aspecte demonstrate în studiile de
început asupra aspartamului. Pe această bază şi a altor
efecte nocive ale E951 demonstrate experimental,
consiliul FDA nu a aprobat mult timp consumul acestei
substanţe. FDA, la momentul respectiv, nu numai că nu a
aprobat această neurotoxină dar a urmărit acuzarea
companiei Searle de înşelătorie! Să vedem în continuare
ce anume produc componentele aspartamului după ce
acesta este ingerat şi se „topeşte” în cele trei componente
ale sale:

1. Fenilalanina este un aminoacid esenţial (aminoacid pe

care organismul nu îl poate produce şi pe care trebuie să îl
ia din alimentaţie) din care sunt produşi mai mulţi
neurotransmiţători şi hormoni. Vă veţi gândi că o dată cu
consumul de aspartam se asigură nivelul de fenilalanină
ce trebuie consumat zilnic. Să ştiţi că fenialanină există în
multe produse naturale, iar consumul de aspartam nu face
decât să aducă un surplus nenatural din acest aminoacid.
La nivelul sistemului nervos central, fenilalanina este
transformată în tirozină, din care apoi rezultă dopamina,
noradrenalina, adrenalina şi hormonii tiroidieni. Consumul
crescut de aspartam generează cantităţi crescute de
catecolamine (noradrenalină, adrenalină) care vor
determina o creştere a excitabilităţii cerebrale. Aceasta
poate avea ca rezultat o stare de tensiune psihică de
fundal, reacţii agresive, convulsii, crize epileptice etc. Pe
de altă parte, cantităţile crescute de fenilalanină la nivel
cerebral interferează cu producerea de serotonină, un alt
neurotransmiţător care se ştie că susţine stările de fericire
ale fiinţei. Astfel, ingestia cronică de produse conţinând
aspartam ne transformă încet-încet în nişte persoane
apatice, terne şi prezentând diverse afecţiuni.

2. Acidul aspartic se acumulează în ţesutul cerebral, iar

când atinge niveluri crescute poate determina crize de
angoasă, de hiperactivitate şi obsesii. Acidul aspartic
afectează de asemenea şi aparatul reproducător şi chiar
fetusul, având capacitatea de a traversa placenta.

3. Esterul de metil, imediat după ce aspartamul este

ingerat, se transformă în metanol, una din cele mai toxice
substanţe pentru organism. Se cunoaşte nocivitatea
metanolului mai ales pentru vedere. La cei care au
consumat/consumă în mod frecvent aspartam s-a
observat: vedere înceţoşată, voalată sau obscură, vedere
dublă, îngustarea câmpului vizual, afectarea retinei şi
chiar pierderea vederii. De asemenea, metanolul, ajuns în
ficat, este convertit în aldehidă formică – o substanţă
puternic neurotoxică şi cancerigenă, cunoscută ca putând
provoca malformaţii congenitale, migrene, vertij, zgomote
în urechi, greaţă, stări de rău, tulburări gastro-intestinale,
slăbiciune, frisoane, goluri de memorie, dureri fulgurante
în extremităţi, tulburări de comportament, nevrite, putere
de concentrare scăzută şi împiedicarea ADN-ul de a se
multiplica. Molecula de formaldehidă (aldehidă formică)
este puternic reactivă şi se leagă în celule de proteine şi
de acizii nucleici, formând legături puternice care sunt
dificil de „tăiat” prin căile metabolice uzuale.
Formaldehida se transformă la rândul ei în acid formic
care se concentrează în creier, rinichi şi alte organe, fiind
un produs foarte toxic pentru celule.

Acestea sunt „beneficiile” consumului de aspartam pe

care producătorii acestuia nu le-au adus la cunoştinţa
consumatorilor.

De ce ne îngrăşăm într-un mod ciudat de la

aspartam?

Dr. Sanda Cabot explică faptul că după ce aspartamul este

înghiţit, digerat şi apoi absorbit de la nivel intestinal,
ajunge în ficat unde este metabolizat, rezultând cele trei
componente ale sale. Acest proces se face cu consum
important de energie, ceea ce înseamnă că în celulele
ficatului (hepatocite) va rămâne o cantitate mai mică de
energie disponibilă pentru alte procese metabolice. Ficatul
este cunoscut ca fiind „uzina chimică” a organismului,
întrucât toate principiile alimentare absorbite din intestin
ajung la ficat şi sunt transformate, metabolizate în
substanţe necesare organismului. Consumând o parte
importantă din energia hepatocitelor, aspartamul va
îngreuna foarte mult procesele metabolice care au loc aici.
Între procesele care se produc în ficat, este şi arderea
grăsimilor care, datorită consumului de aspartam, nu se
va mai putea realiza cu aceeaşi intensitate. Astfel, printr-
un consum constant de aspartam, o cantitate din ce în ce
mai mare de grăsimi va fi stocată în ficat, generând ceea
ce poartă numele de steatoză hepatică (ficat gras).
Experienţa clinică medicală arată că în momentul în care
începe o supraîncărcare a ficatului, apare tendinţa de
îngrăşare. De asemenea, îngrăşarea la consumatorii
cronici de E951 apare şi prin alte mecanisme: creşterea
apetitului şi nevoia de dulciuri/zahăr, retenţie de lichide.
Îngrăşarea prin consum cronic de aspartam are un aspect
particular nenatural: corpul are un aspect pufos şi umflat.

Interacţiunea cu diverse medicamente

Aspartamul, fiind o substanţă neurotoxică pe de o parte şi

pe de altă parte o substanţă implicată în producerea
anumitor neurotransmiţători şi hormoni, va interacţiona cu
multe categorii de medicamente: antidepresive, agenţi
psihotropi, insulina, medicaţia cardiacă, medicamentele
de susţinere a funcţiei tiroidiene (hormonii tiroidieni),
analgezicele.
Piloţii consumatori de aspartam acuză dezorientare,
dificultăţi în gândire şi concentrare, înceţoşarea privirii,
orbire unilaterală, convulsii, insuficienţă cardică, moarte
subită după cum afirmă dr. Russell Blaylock, neurochirurg
şi nutriţionist care a investigat sute de persoane afectate
de consumul de aspartam şi care a scris monografia
„Excitotoxinele - gustul care ucide” (1984). Cum v-aţi simţi
să ştiţi că în avionul cu care călătoriţi piloţii consumă
Coca-cola sau diverse băuturi „diet” şi că sunt în fiecare
moment expuşi acestor riscuri?

Aspartamul poate genera moarte subită

Unul din locurile primare de acţiune a aspartamului este

hipotalamusul; stimularea toxică, repetitivă a anumitor
zone din hipotalamus poate determina aritmie cardiacă şi
moarte subită – afirmă dr. Russell Blaylock. Dr. Bowen
explică apariţia morţii subite prin faptul că muşchiul
cardiac este foarte sensibil la toxicitatea alcoolului. Faptul
că afectarea muşchiului cardiac datorită alcoolului se
finalizează în mod frecvent cu moarte subită şi că
molecula de aspartam este o otravă alcoolică de 20.000
de ori mai toxică decât etanolul (alcoolul obişnuit) ar
explica modul de producere al morţii subite în cazul
consumului cronic de aspartam.
Aspartamul provoacă impotenţă, disfuncţii sexuale
Dr. Bowen a arătat că aspartamul distruge răspunsul
sexual feminin şi induce disfuncţii sexuale masculine, prin
distrugerea neuronilor din hipotalamus răspunzători de
controlul secreţiei anumitor hormoni sexuali. De
asemenea, aspartamul afectează dezvoltarea fetusului
generând avort sau diferite defecte, chiar la nivelul ADN-
ului.

Acţiunile profund distructive pe care le are acest

edulcorant asupra sănătăţii fiinţei umane, acţiuni
certificate iniţial de experimentele de laborator şi ulterior
de cei care au consumat în mod susţinut această
substanţă, ne atrag încă o dată atenţia asupra faptului că
forurile care aprobă diversele substanţe spre utilizare şi
consum nu mai sunt atât de riguroase în ceea ce priveşte
respectarea sănătăţii şi bunăstării fiinţei umane, ci au în
vedere mai ales profitul financiar al diferitelor concernuri
care vor să scoată pe piaţă anumite substanţe. Dictonul
„dacă este scris pe etichetă, este pentru că a fost testat şi
autorizat de către cei în măsură să facă aceasta, deci nu
este periculos, în caz contrar am fi fost informaţi!” nu mai
funcţionează! Nu mai este în vigoare! De aceea este
absolut necesar să ne informăm asupra ingredientelor - şi
efectelor acestora - oricărui produs pe care îl cumpărăm.