FARMACOLOGIE

GENERALĂ
Noțiuni introductive
 Definiții
Farmacologia = știința care studiază interacțiunile dintre
medicamente și organism (pharmakon = medicament, logos =
știință)
Farmacologia generală studiază legile obiective pe baza cărora
se desfășoară interacțiunile medicament – organism
Farmacologia aplicativa (specială) studiază medicamentele
grupate in grupe farmacodinamice, in functie de actiunea
principala a medicamentului

Medicament = substanță sau produs destinat sau utilizat pentru

studierea sau modificarea unui sistem fiziologic sau a unei stări
patologice în interesul subiectului căruia i se administrează

Cristea AN, Chiriță C, Cuciureanu M, Jaba I, Ștefănescu E, Velescu BȘ, Zbârcea CE: Farmacologie generală. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, Ediţia a II-a, 2009
 Principalele ramuri ale
Farmacologiei
RAMURI RAMURI
FUNDAMENTALE APLICATIVE

Farmacocinetică Farmacografie

Farmacodinamie Farmacoterapie

Farmacotoxicologie Farmacoepidemiologie

Cristea AN, Chiriță C, Cuciureanu M, Jaba I, Ștefănescu E, Velescu BȘ, Zbârcea CE: Farmacologie generală. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, Ediţia a II-a, 2009
 Principalele ramuri ale
Farmacologiei
Farmacocinetica studiază evoluția med în organism.

Farmacodinamia studiază efectele biologice ale med în

organism.

Farmacotoxicologia studiază efectele adverse și

intoxicațiile acute și cronice.

Farmacografia studiază regulile de prescriere a med ce

țin de formele farm, căile și modul de administrare.

Farmacoterapia studiază indicațiile terapeutice.

Farmacoepidemiologia studiază contraindicațiile și

precauțiile med, precum și bolile induse de med.
Cristea AN, Chiriță C, Cuciureanu M, Jaba I, Ștefănescu E, Velescu BȘ, Zbârcea CE: Farmacologie generală. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, Ediţia a II-a, 2009
 Alte ramuri ale
Farmacologiei
Farmacodinamia fundamentală – studiază locul și
mecanismul de acțiune al med la nivel celular și
molecular

Farmacoeconomia – studiază raportul beneficiu/cost

Farmacogenomica – studiază influența codului genetic

asupra răspunsului organismului la diferite med

Gerontofarmacologia – studiază efectele med asupra

organismului îmbătrânit

Psihofarmacologia – studiază substanțele psihotrope și

acțiunea med asupra comportamentului psihologic

Cristea AN, Chiriță C, Cuciureanu M, Jaba I, Ștefănescu E, Velescu BȘ, Zbârcea CE: Farmacologie generală. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, Ediţia a II-a, 2009
 Utilitatea Farmacologiei
Din punct de vedere științific, cunoașterea farmacologiei
este indispensabilă atât pentru cercetarea în vederea
introducerii de noi medicamente în terapie cât și pentru
monitorizarea post-marketing a acestora în scopul confirmării
eficacității și siguranței terapeutice a acestora
Din punct de vedere al modului de executare al
cercetării farmacologice, sunt definite:
► Farmacologia experimentală preclinică ce studiază
substanțele cu potențial de introducere în terapie, iar testarea
se efectuează pe animale de laborator
► Farmacologia clinică studiază medicamentele
administrate la om
Din punct de vedere practic, farmacologia stă la baza
profesiilor de farmacist și asistent de farmacie.
Cristea AN, Chiriță C, Cuciureanu M, Jaba I, Ștefănescu E, Velescu BȘ, Zbârcea CE: Farmacologie generală. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, Ediţia a II-a, 2009
 FAZELE EVOLUȚIEI
MEDICAMENTULUI ÎN ORGANISM
• Faza biofarmaceutică ce se desfășoară la
1 locul de administrare

• Faza farmacocinetică ce se desfășoară în

2 tot organismul

• Faza farmacodinamică ce se desfășoară la

3 locul de acțiune al medicamentului

• Faza farmacotoxicologică ce se poate

desfășura sau nu, în paralel cu una sau
4 toate fazele anterioare
Cristea AN, Chiriță C, Cuciureanu M, Jaba I, Ștefănescu E, Velescu BȘ, Zbârcea CE: Farmacologie generală. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, Ediţia a II-a, 2009
 Faza Biofarmaceutică

Eliberarea din • Dezintegrarea

comprimatelor în granule
forma • Dezagregarea granulelor
farmaceutică în particole fine

• Dispersarea granulelor
fine la nivel molecular în
Dizolvarea lichidele biologice de la
locul de administrare

Cristea AN, Chiriță C, Cuciureanu M, Jaba I, Ștefănescu E, Velescu BȘ, Zbârcea CE: Farmacologie generală. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, Ediţia a II-a, 2009
 Faza Farmacocinetică

ABSORBȚIE DISTRIBUȚIE EPURARE

1. Absorbția  este etapa de trecere a substanței active

dizolvate de la locul de administrare în circulația sanguină
2. Distribuția  este etapa cuprinsă din momentul intrării
medicamentului în circulația sanguină până la sosirea acestuia
la locul de acțiune și are mai multe subetape:
► Transportul în sânge, liber sau legat de proteinele
plasmatice
► Difuziunea în țesuturi prin membranele capilare și celulare
► Distribuirea propriu-zisă la nivel tisular
► Stocarea (fixarea) preferențială în unele țesuturi
Cristea AN, Chiriță C, Cuciureanu M, Jaba I, Ștefănescu E, Velescu BȘ, Zbârcea CE: Farmacologie generală. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, Ediţia a II-a, 2009
 Faza Farmacocinetică
3. Epurarea cu următoarele subetape:

a. Metabolizarea (biotransformarea) = etapă în care

substanța medicamentoasă suferă modificări la nivelul
structurii chimice sub acțiunea sistemelor enzimatice
transformându-se în metaboliți activi sau inactivi
Obs:  majoritatea proceselor de biotransformare se
realizează la nivel hepatic

b. Eliminarea = excreția din organism la nivelul căilor de

eliminare ca atare sau sub formă de metaboliți
Obs:  principala cale de eliminare este cea renală

Cristea AN, Chiriță C, Cuciureanu M, Jaba I, Ștefănescu E, Velescu BȘ, Zbârcea CE: Farmacologie generală. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, Ediţia a II-a, 2009
 Faza Farmacodinamică
Are 2 etape:

► fixarea moleculelor de substanță activă pe substratul

reactiv cu formarea unui complex medicament – receptor

► declanșarea modificărilor biologice locale (acțiunea

primară), urmată de manifestarea acestora la nivel de țesut,
organ și organism (acțiunea farmacodinamică propriu-zisă)

Cristea AN, Chiriță C, Cuciureanu M, Jaba I, Ștefănescu E, Velescu BȘ, Zbârcea CE: Farmacologie generală. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, Ediţia a II-a, 2009
Noțiuni de Biofarmacie
 Echivalență și Bioechivalență
Postulatul echivalenței: doza indicată pe etichetă = doza absorbită

Observații efectuate în decursul a 30 ani de practică farmaceutică

au evidențiat insuccese terapeutice pe fond de subdozare sau
accidente pe fond de supradozare utilizând același medicament,
în aceeași doză, dar sub forme farmaceutice diferite la indivizi cu
caracteristici diferite  postulatul echivalenței este fals

Postulatul bioechivalenței: doza de pe etichetă diferă de doza

absorbită, care la rândul ei diferă de doza ce ajunge la locul de
acțiune, ca urmare a diferențelor de biodisponibilitate

Cristea AN, Chiriță C, Cuciureanu M, Jaba I, Ștefănescu E, Velescu BȘ, Zbârcea CE: Farmacologie generală. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, Ediţia a II-a, 2009
 Tipuri de echivalență
1. Echivalența chimică = echivalența între medicamente care
conțin aceeași substanță activă, în aceeași doză, dar în forme
farmaceutice diferite
2. Echivalență farmaceutică = echivalența între medicamente
care conțin aceeași substanță activă, în aceeași doză, sub
aceeași formă farmaceutică, dar cu substanțe auxiliare diferite
3. Echivalență farmacologică = echivalență între medicamente
cu același efect farmacologic, chiar dacă substanța activă
diferă, cu condiția ca ambele să se metabolizeze la aceeași
structură activă (prodrogurile)
4. Echivalență biologică (Bioechivalență) = echivalență
chimică + echivalență farmaceutică + biodisponibilitate identică
între preparate
Cristea AN, Chiriță C, Cuciureanu M, Jaba I, Ștefănescu E, Velescu BȘ, Zbârcea CE: Farmacologie generală. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, Ediţia a II-a, 2009
 Biodisponibilitatea
Definiție: Biodisponibilitatea = cantitatea de substanță activă și
viteza cu care aceasta este cedată din forma farmaceutică, este
absorbită în organism, ajunge la locul de acțiune și își manifestă
efectul biologic
Consecințele variațiilor de biodisponibilitate:
► de ordin terapeutic  variații privind latența, durata și
intensitatea efectului
► de ordin toxicologic  efecte adverse sau intoxicații

Obs:  se numește latență, timpul scurs din momentul

administrării medicamentului, până în momentul apariției efectului
 se numește durată, timpul scurs din momentul apariției
efectului până în momentul dispariției lui

Cristea AN, Chiriță C, Cuciureanu M, Jaba I, Ștefănescu E, Velescu BȘ, Zbârcea CE: Farmacologie generală. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, Ediţia a II-a, 2009
Determinarea biodisponibilității
Se realizează în funcție de 2 criterii:
1. ► farmacocinetic:  se evaluează concentrația
substanțelor active în lichidele biologice ale organismului la
diferite intervale de la administrare

Cristea AN, Chiriță C, Cuciureanu M, Jaba I, Ștefănescu E, Velescu BȘ, Zbârcea CE: Farmacologie generală. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, Ediţia a II-a, 2009
Determinarea biodisponibilității
2. ► farmacoterapeutic:  se determină efectul
farmacodinamic la diferiți timpi de administrare

Cristea AN, Chiriță C, Cuciureanu M, Jaba I, Ștefănescu E, Velescu BȘ, Zbârcea CE: Farmacologie generală. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, Ediţia a II-a, 2009
 Tipuri de biodisponibilitate
Din punct de vedere al metodologiei de determinare, există
3 tipuri de biodisponibilitate:

► absolută

► relativă

► relativ – optimală

Cristea AN, Chiriță C, Cuciureanu M, Jaba I, Ștefănescu E, Velescu BȘ, Zbârcea CE: Farmacologie generală. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, Ediţia a II-a, 2009
 Biodisponibilitatea absolută (BdA)
► corespunde cantității de substanță activă care ajunge la locul
de acțiune (în biofază)
► se determină la nivelul circulației sanguine arteriale sau
venoase deoarece este extrem de dificil la nivel de biofază
► BdA corespunde fracțiunii de substanță activă din forma
farmaceutică de soluție apoasă, care după administrare, ajunge în
circulația generală
► calea intraarterială este calea de referință absolută, cu
biodisponibilitate maximă deoarece, prin administrarea direct în
artere, etapa de absorbție și fenomenul de prim pasaj sunt evitate
► BdA se determină când se cercetează Bd unei substanțe active
noi, comparându-se Bd acesteia după administrarea în soluție
apoasă pe diverse căi, cu Bd pe cale intraarterială sau
intravenoasă
Cristea AN, Chiriță C, Cuciureanu M, Jaba I, Ștefănescu E, Velescu BȘ, Zbârcea CE: Farmacologie generală. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, Ediţia a II-a, 2009
 Estimarea BdA
Valoarea BdA este determinată de 2 procese:
 absorbția, exprimată prin coeficientul de absorbție (f)
 primul pasaj, exprimat prin coeficientul de extracție (E)
Primul pasaj exprimă fracțiunea de substanță activă extrasă la
nivelul unui organ de epurare (intestin, ficat, plămâni),
metabolizată și sustrasă circulației generale înainte de a ajunge la
locul de acțiune.

Considerând doza administrată unitară D=1 și fracțiunea de

substanță activă ce scapă epurării, rămânând nemetabolizată
F`= 1 – E, rezultă următoarea relație ce exprimă BdA:

F = f x F` = f(1 – E)
Cristea AN, Chiriță C, Cuciureanu M, Jaba I, Ștefănescu E, Velescu BȘ, Zbârcea CE: Farmacologie generală. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, Ediţia a II-a, 2009
 Estimarea BdA
Biodisponibilitatea absolută globală este calculată după formula:
F = ASCpo/ ASCiv sau F = ASCpo/ ASCia
Unde: F = fracția de substanță activă absorbită pe cale orală
ASC = aria de sub curbă
po = calea orală
iv = calea intravenoasă
ia = calea intraarterială
Dacă nu se poate utiliza aceeași doză pe ambele căi și dacă
farmacocinetica substanței active este lineară, atunci formula
poate fi ajustată astfel:

F = ASCpo/ ASCiv x Div/Dpo, unde D = doză

Acest raport trebuie să fie cât mai aproape de 1

Pentru ca un med să poată fi administrat pe o anume cale F>75%
Cristea AN, Chiriță C, Cuciureanu M, Jaba I, Ștefănescu E, Velescu BȘ, Zbârcea CE: Farmacologie generală. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, Ediţia a II-a, 2009
 Estimarea BdA

Cristea AN, Chiriță C, Cuciureanu M, Jaba I, Ștefănescu E, Velescu BȘ, Zbârcea CE: Farmacologie generală. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, Ediţia a II-a, 2009
 Efectul de prim pasaj
Definiție: ► primul pasaj reprezintă procesul prin care substanța
activă suferă o epurare (metabolizare) între momentul
administrării și cel în care ajunge în circulația generală
► efectul primului pasaj este reprezentat de pierderea
de substanță activă prin metabolizare înainte de atingerea
biofazei, cu reducerea concentrației sanguine circulante și implicit
a efectului terapeutic
Nivelele primului pasaj:
 tubul digestiv  prin aciditatea gastrică (penicilina G
este degradată în stomac și nu se poate administra oral)
 prin enzimele de la nivel intestinal
(insulina este degradată de enzimele proteolitice și nu se poate
administra oral)
 ficatul  sediul central al proceselor de biotransformare
 plămânii
Cristea AN, Chiriță C, Cuciureanu M, Jaba I, Ștefănescu E, Velescu BȘ, Zbârcea CE: Farmacologie generală. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, Ediţia a II-a, 2009
 Biodisponibilitatea relativă (BdR)
► este o metodă comparativă
► măsoară cantitatea de substanță activă care ajunge în
circulația generală precum și viteza acestui proces pentru 2
medicamente (unul de testare și celălalt de referință), sau pentru
2 forme farmaceutice sau 2 căi de administrare pentru substanțe
active greu solubile în apă, a căror BdA nu a putut fi determinată

BdR = ASCT/ASCR x 100

Unde: ASCT = ASC a preparatului testat
ASCR = ASC a preparatului de referință
Valoarea ASC exprimă întreaga cantitate de substanță
activă absorbită, dar nu reflectă și viteza absorbției  este posibil
ca valoarea celor 2 ASC să fie egale dar ele să fie
nesuperpozabile întrucât desfășurarea lor în timp nu este aceeași
Cristea AN, Chiriță C, Cuciureanu M, Jaba I, Ștefănescu E, Velescu BȘ, Zbârcea CE: Farmacologie generală. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, Ediţia a II-a, 2009
 Biodisponibilitatea relativă (BdR)

Se impune introducerea vitezei de absorbție ca parametru

esențial pt caracterizarea BdR: va = cmax/tmax

Pentru ca 2 medicamente să aibă aceeași BdR este

necesară întrunirea simultană a 2 condiții:
ASCT = ASCR
vT = vR
Cristea AN, Chiriță C, Cuciureanu M, Jaba I, Ștefănescu E, Velescu BȘ, Zbârcea CE: Farmacologie generală. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, Ediţia a II-a, 2009
 Factori care influențează
biodisponibilitatea

Se cunosc 3 categorii de factori:

► factori ce țin de medicament

► factori ce țin de organism

► factori ce țin de substanțele asociate (alte

medicamente sau alimente)

Cristea AN, Chiriță C, Cuciureanu M, Jaba I, Ștefănescu E, Velescu BȘ, Zbârcea CE: Farmacologie generală. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, Ediţia a II-a, 2009
 Factori ce țin de medicament
I. Forma farmaceutică:
 tipul de formă farmaceutică
 compoziția
 tehnologia de fabricație
 adjuvanții
II. Substanța activă:
 dimensiunea particulelor
 solubilitatea (hidro- sau liposolubilitatea)
 starea fizică: formă cristalină sau polimorfă
 starea chimică: complex, sare, ester
 doza administrată
 profilul farmacocinetic de tip retard

Cristea AN, Chiriță C, Cuciureanu M, Jaba I, Ștefănescu E, Velescu BȘ, Zbârcea CE: Farmacologie generală. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, Ediţia a II-a, 2009
 Factori ce țin de organism
I. Factori generali ce țin de caracteristicile membranelor biologice:
 încărcătura lipidică/ porozitatea membranelor
 suprafața și grosimea membranelor
 particularitățile mediilor de pe cele 2 suprafețe ale
membranelor
II. Factori particulari:
 calea de administrare (numărul și tipul membranelor
biologice străbătute, suprafața și grosimea lor; vascularizația la
locul de administrare; pH-ul la locul de absorbție; timpul de
contact)
 modul de administrare (perfuzie sau bolus; doză unică
sau doză repetată)
 stări fiziologice particulare (gravide, nou-născuți)
 stări patologice la nivelul căii de administrare, organelor
de epurare sau genetic
Cristea AN, Chiriță C, Cuciureanu M, Jaba I, Ștefănescu E, Velescu BȘ, Zbârcea CE: Farmacologie generală. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, Ediţia a II-a, 2009