Cursul I

Prima parte a cursului de Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

se referă la noţiuni de bază, dintre care amintim: matrice, determinanţi, sis-
teme de ecuaţii liniare.

1 Matrice
Intuitiv, tabelele de tip matriceal sunt modalităţi de a organiza anumite
date, ı̂ntr-un mod uşor de utilizat, care să permită, totodată, şi realizarea
unor comparaţii ı̂ntre diversele tipuri de informaţii care sunt conţinute ı̂n
acestea.
Un exemplu tipic ı̂n sensul celor afirmate mai sus este tabelul de mai jos,
ı̂n care sunt prezentate punctajele obţinute de candidaţii la ocuparea unui
post ı̂ntr-o anumită firmă.

Interviu Proba scrisă Total

Candidat #1 21 14 35
Candidat #2 19 17 36
Candidat #3 20 14 34

Este evident că organizarea pe linii şi coloane prezintă avantaje impor-
tante, de exemplu sunt uşor de identificat punctajele fiecărui candidat ı̂n
parte, dar şi performanţele la diferitele probe.
Din punct de vedere matematic, modelarea acestor tabele de tip matriceal
se realizează printr-o funcţie, numită matrice.

Definiţie 1.1 Fie A: {1, 2, . . . , m} × {1, 2, . . . , n} → S se numeşte matrice

de tip (m, n) cu coeficienţi ı̂n mulţimea S.

1
 În situaţia ı̂n care codomeniul acestei funcţii este, de exemplu, mulţimea
numerelor reale, sau mulţimea numerelor complexe, se spune că matricea are
coeficienţi reali, respectiv complecşi.
Pentru uşurinţa scrierii, se foloşeşte convenţia A(i, j) = aij , având ı̂n
vedere că {1, 2, . . . , m} × {1, 2, . . . , n} = {(i, j)|i = 1, m, j = 1, n}. De
asemenea, utilizăm A = (ai,j ) pentru a nota matricea ı̂n sine. Se observă
că matricea din Definiţia 1.1 are m linii şi n coloane. Indicii i şi j folosiţi
ı̂n scrierea aij se referă la linia, respectiv coloana din care face parte acest
element; deci orice matrice se poate reprezenta sub forma
 
a11 a12 . . . a1n
 a21 a22 . . . aa n 
2
A= .
 
..
 . 
am1 am2 . . . amn

Mulţimea matricelor cu m linii şi n coloane, cu elemente din mulţimea

S, se notează Mmn (S). O matrice ı̂n care numărul liniilor este egal cu cel al
coloanelor se numeşte matrice pătratică; mulţimea matricelor pătratice, cu
elemente din mulţimea S, se notează Mn (S) (mulţimea matricelor pătratice
de ordinul n). Elementele aii , i = 1, n, din matricea pătratică A, formează
diagonala principală a acestei matrice.

Exemplu 1.1 Să considerăm matricea cu două linii şi trei coloane
 
−2 1 0
A= .
4 1 −6

De exemplu, este uşor de identificat că elementul de pe linia a doua şi

coloana a treia este a23 = −6.

Exemplu 1.2 Matricea pătratică de ordinul 3

 
5 1 3
A =  −3 1 −6 
2 1 0

are, pe diagonala principală, elementele 5, 1, 0.

2
 Dintre matricele pătratice, remarcăm rolul matricei zero, On , care are
toate elementele nule, precum şi matricea unitate In , ı̂n care diagonala prin-
cipală are toate elementele egale cu 1, restul lor fiind zero.
În ceea ce priveşte egalitatea a două matrice, problema se poate pune
doar pentru matrice care au acelaşi număr de linii, respectiv coloane. În
acest caz, cele două matrice A = (aij ), B = (bij ) sunt egale dacă aij = bij
pentru orice i, j.

1.1 Operaţii cu matrice

Prima operaţie pe care o putem asocia matricelor de orice tip este ”transpu-
nerea”.

Definiţie 1.2 Fie A o matrice cu m linii şi n coloane, cu elemente dintr-

o mulţime S. Matricea At , care se obţine scriind liniile matricei A drept
coloane ale noii matrice se numeşte transpusa matricei A. Mai precis, dacă
A = (aij ), atunci At = (aji ), j = 1, m, iar i = 1, n.

Exemplu 1.3 Să considerăm matricea

 
5 1 −4
A= ,
3 1 −6

cu două linii şi trei coloane. Matricea transpusă va fi

 
5 3
A= 1 1 ,
−4 −6

deci o matrice cu trei linii şi două coloane, după cum era de aşteptat.

Adunarea matricelor se defineşte, intuitiv, prin intermediul regulii ”se

adună elementele de pe poziţii corespunzătoare”; operaţia are sens doar pen-
tru matrice de acelaşi tip (ı̂n care numărul liniilor, respectiv al coloanelor,
este acelaşi).

3
Definiţie 1.3 Fie A = (aij ) şi B = (bij ) matrice din Mmn (R). Suma A + B
a celor două matrice este o nouă matrice din Mmn (R),
C = (cij ), cij = aij + bij , i = 1, m, j = 1, n.

Înmulţiea unei matrice cu un scalar real se realizează ı̂n mod natural,

multiplicând fiecare element al matricei cu respectivul scalar.

Definiţie 1.4 Fie A = (aij ) o matrice cu elemente numere reale, şi α ∈ R.

Matricea αA se defineşte astfel:
αA = (αaij ), i = 1, m, j = 1, n.

   
3 −1 5 2
Exemplu 1.4 Fie matricele A =  1 1 , B =  −1 1 .
−4 −6 −4 −4
Suma lor este  
8 1
A= 0 2 ;
−8 −10
ı̂n plus  
6 −2
2A =  2 2 ,
−8 −12
deci  
11 0
2A + B =  1 3 .
−12 −16

În ceea ce priveşte ı̂nmulţirea matricelor, facem obsrevaţia că, spre de-
osebire de adunarea matricelor, avem de a face cu o operaţie care se poate
efectua ı̂ntre două matrice care au proprietatea că numărul de coloane ale
primului factor este egal cu numărul de linii al celei de a doua matrice.

Definiţie 1.5 Fie A ∈ Mmn (R) şi B ∈ Mnp (R). Produsul acestor două
matrice este o matrice cu m linii şi p coloane,
C = AB = (cik ), cik = ai1 b1k +ai2 b2k +. . .+ain bnp , i = 1, m, j = 1, p.

4
 Pe scurt, ”se ı̂nmulţeste linia i a primei matrice cu coloana k a celei de a
doua matrice”.
   
2 1 0 −3 1
Exemplu 1.5 Fie A = şi B = . Produsul AB
3 −4 −1 −1 2
nu are sens, deoarece numărul coloanelor primei matrice nu este egal cu cel
al liniilor matricei B. În schimb, putem calcula produsul BA, după cum
urmează
 
−3 · 2 + 1 · 3 −3 · 1 + 1 · (−4) (−3) · 0 + 1 · (−1)
BA =
−1 · 2 + 2 · 3 −1 · 1 + 2 · (−4) −1 · 0 + 2 · (−1)
 
−3 −7 −1
= .
4 −9 −2

Exemplul de mai sus arată că nu are sens să ne punem problema comu-
tativităţii ı̂nmulţirii matricelor. Această proprietate nu are loc nici măcar
pentru situaţia ı̂n care ambele matrice sunt pătratice, de acelaşi ordin, după
cum reise de mai jos.
   
1 1 0 0
Exemplu 1.6 Fie matricele A = şi B = . Se observă
0 0 1 1
imediat că  
1 1
AB = ,
0 0
dar  
0 0
BA = ,
1 1
aşadar AB 6= BA.

În schimb, asociativitatea este o proprietate care este ı̂ndeplinită de ı̂nmulţirea

matricelor.

În mod natural, apare problema definirii ridicării la putere a unei matrice
pătratice.

Definiţie 1.6 Fie n un număr natural şi A o matrice pătratică de ordinul

p. Inductiv, puterea p + 1 a matricei A se defineşte astfel

Ap+1 = Ap · A.

5
 Determinarea formei generale a puterii unei matrice este, ı̂n general,
destul de dificil de calculat, ı̂n acest sens fiind dezvoltate metode care nece-
sită noţiuni de algebră superioară (metoda binomului lui Newton, metoda
şirurilor recursive etc.)

Este uşor de observat faptul că ecuaţiile matriceale se pot transforma ı̂n
sisteme liniare, după cum se ı̂ntâmplă ı̂n exemplul următor.

Exemplu 1.7 Ne propunem să calculăm elementele matricei A care verifică

relaţia  
−1 2  
1 5
X  1 0  = .
−3 10
0 −1
 
x1 x2 x3
Dacă notăm , ecuaţia iniţială se transformă ı̂n următorul
y1 y2 y3
sistem 

 −x1 + x2 = 1
2x1 − x3 = 5


 −y1 + y2 = −3
2y1 − y3 = 10


Rezolvând acest sistem, rezultă

 
2 3 −1
X= .
4 1 −2

2 Determinanţi
Dezvoltarea teoriei matricelor cu elemente numere reale (complexe etc.) a
condus şi la necesitatea asocierii unui număr real (complex etc.) fiecărei
matrice pătratice, ı̂ntr-un mod bine precizat.

2.1 Detreminanţi de ordinul ı̂ntâi

Pentru matricele pătratice de ordinul ı̂ntâi, A = (a11 ) ∈ M1 (R), numărul
a11 se numeşte determinantul matricei A.

6
2.2 Determinanţi de ordinul al doilea
Considerăm cazul general al unei matrice pătratice de ordinul al doilea, cu
coeficienţi reali.
Definiţie 2.1 Fie matricea
 
a11 a12
A= .
21 a22

Numărul real
 
 a a
det A =  11 12

 = a11 a22 − a12 a21
a21 a22 

se numeşte determinantul matricei de ordinul al doilea A.

Vom ilustra această definiţie prin exemplul următor.

 
−2 3
Exemplu 2.1 Determinantul matricei A = este
1 4
 
 −2 3 
 1 4  = (−2) · 4 − 3 · 1 = −11.
 

2.3 Determinanţi de ordinul al treilea

Definirea determinantul de acest ordin este puţin mai complexă; vom prezenta
ı̂n acest sens mai multe metode, aplicarea lor fiind decisă ı̂n funcţie de adec-
varea la fiecare caz ı̂n parte.

Definiţie 2.2 Fie matricea de ordinul al treilea A ∈ M3 (R),

 
a11 a12 a13
A =  a21 a22 a23  .
a31 a32 a33
Numărul real
 
 a11 a12 a13 
 
det A =  a21 a22 a23 

 a31 a32 a33 
     
a11 a12   a a  + (−1)1+3 a13  a21 a22
+ (−1) a12  22 23
2
 1+2
  
= (−1) a11  
a21 a22  a32 a33   a31 a32 

7
se numeşte determinantul de ordinul al treilea asociat matricei A (dezvoltare
după prima linie a matricei)

Explicitând determinanţii care apar ı̂n definiţia de mai sus, se poate găsi
o expresie a acestuia, ı̂n funcţie de elementele matricei A. De asemenea, dez-
voltări similare se pot defini şi pentru celelalte linii sau coloane ale matricei
A (evident, rezultatul este mereu acelaşi).
 
−2 1 0
Exemplu 2.2 Dacă A =  3 −1 1 , determinantul acestei matrice,
0 4 −2
dezvoltat după prima linie, este
   
 −1 1   3 1 
det A = (−1)2 · (−2)   + (−1)1+2 · 1  
4 −2   0 −2 
 
1+3
 3 −1 
+(−1) · 0 
0 4 
= −2 · (−2) − (−6) = 10.

Dacă dezvoltăm după cea de a treia coloană, se obţine

   
1+3
 3 −1  2+3
 −2 1 
det A = (−1) · 0   + (−1) · 1  
0 4  0 4 
 
3+3
 3 −1 
+(−1) · (−2) 
 
0 4 
= −2 · (−2) − (−6) = 10.

Una dintre metodele cele mai utile privind calculul determinanţilor este
regula lui Sarrus. Se procedează ı̂n felul următor: se scrie determinantul, ı̂n
final adăugându-se prima şi cea de a doua linie, ca mai jos.
 
 a11 a12 a13 
 
 a21 a22 a23 
 
 a31 a32 a33 
a11 a12 a13
a21 a22 a23
Valoarea determinantului se obţine adunând cele trei produse ale ele-
mentelor care se găsesc pe diagonala principală sau pe ”paralele” la diago-
nala principală, din sumă scăzându-se cele trei produse ale elementelor de pe

8
diagonala secundară sau pe ”paralele” la diagonala secundară. Mai precis,

det A = a11 a22 a33 + a31 a12 a23 + a21 a32 a13 − a11 a32 a23 − a21 a12 a33 − a31 a22 a13 .

Ca exerciţiu util, se pot calcula determinanţii anteriori cu ajutorul for-

mulei lui Sarrus.
O altă modalitate de a reţine mai uşor formula de calcul a determinanţilor
de ordinul al treilea este regula triunghiului, care constă, pe scurt, ı̂n formarea
de triunghiuri cu una dintre laturi paralelă cu diagonala principală, respectiv
secundară a determinantului, ulterior procedându-se după modelul descris ı̂n
metoda lui Sarrus.

2.4 Determinanţi de ordin superior

Pentru a putea defini determinantul de ordinul cel puţin patru, vom gene-
raliza Definiţia 2.2.

Definiţie 2.3 Fie A = (aij ) o matrice pătratică de ordinul n, cu elemente

numere reale. Numărul real
X
det A = (σ)a1σ(1) a2σ(2) . . . anσ(n) ,
σ∈Sn

unde Sn este mulţimea permutărilor elementelor mulţimii {1, 2, . . . , n}, se

numeşte determinantul matricei A.

Având ı̂n vedere mulţimea după care se face sumarea termenilor din
dezvoltarea determinantului, se observă că, pentru a ı̂l calcula, trebuie să
adunăm n! termeni, ceea ce, din punct de vedere practic, nu este tocmai
convenabil.
Ţinând seama de proprietăţile determinanţilor, se poate demonstra ur-
mătoarea formulă (dezvoltarea determinantului după linia i).

Propoziţie 2.1 Fie A = (aij ) o matrice pătratică de ordinul n, cu cu ele-

mente numere reale. Atunci

det A = (−1)i+1 ai1 Ai1 + (−1)i+2 ai2 Ai2 + . . . + (−1)i+n ain Ain ,

unde Aij este determinantul de ordinul n − 1 ce se obţine eliminând linia i

şi coloana j din determinantul matricei A.

9
 Similar, se poate scrie dezvoltarea determinatului după coloana j.

 
−2 1 0 −1
 3 −1 1 1 
Exemplu 2.3 Să consierăm matricea A =  . For-
 0 4 −2 −2 
1 2 1 1
mula de calcul a determinantului acestei matrice, prin dezvoltare după linie/co-
loană, sugerează alegerea unei linii/coloane ı̂n care apar (cât mai multe) ele-
mente nule. Aici putem opta pentru dezvoltarea după linia ı̂ntâi sau a treia,
respectiv după coloana ı̂ntâi sau cea de a treia.
Dezvoltı̂nd după linia a treia, se obţine
   
 1 0 −1   −2 0 −1 
   
det A = (−1)3+1 · 0  −1 1 1  + (−1)3+2 · 4  3 1 1 
 2 1 1   1 1 1 
   
 −2 1 −1   −2 1 0 
3+3
  3+4
 
+ (−1) · (−2)  3 −1
 1  + (−1)
 · (−2)  3 −1 1 

 1 2 1   1 2 1 
= −4 · (−2) + 2 · 3 + 2 · 4 = 22.

Similar se pot dezvolta determinanţi de ordin mai mare decât patru,

generalizarea fiind evidentă.
Continuăm recapitularea noţiunilor referitoare la determinanţi cu menţionarea
anumitor proprietăţi ale acestora, utile ı̂n aplicaţii.

Propoziţie 2.2 Pentru determinanţii de ordin n au loc următoarele pro-

prietăţi:
1. Determinantul care are pe o linie/coloană doar elemente nule este egal
cu zero.
2. Dacă un determinant are două linii/coloane identice, atunci acesta este
nul.
3. Un determinant care are două linii/coloane proporţionale este nul.
4. Dacă o linie/coloană a unui determinant este combinaţie liniară a
celorlalte linii/coloane, atunci acesta este nul.
5. Permutarea a două linii/coloane ale unui determinant conduce la
obţinerea unui determinat cu valoarea egală cu opusul valorii determinan-
tului iniţial.

10
 6. Determinantul transpusei unei matrice pătratice este egal cu determi-
nantul matricei iniţiale.
7. Dacă a ∈ R, atunci det aA = an det A.
8. Valoarea unui determinant nu se modifică dacă la o linie/coloană se
adaugă o altă linie/coloană multiplicată cu un număr real.
9. Determinantul produsului a două matrice pătratice de acelaşi ordin
este egal cu produsul determinanţilor celor două matrice.

Se observă că unele dintre aceste proprietăţi pot fi utile ı̂n calculul direct
al determinanţilor de ordin superior, prin formarea a cât mai multor zerouri
pe o linie/coloană aleasă ı̂n mod adecvat.
 
−2 1 0 −1
 3 −1 1 1 
Exemplu 2.4 Să consierăm matricea A =  .
 0 4 −2 −2 
1 2 1 1
Ne propunem ca, folosind proprietatea 8 din propoziţia anterioară, să
formăm, pe linia a treia a determinantului matricei A, trei zerouri. Reţinem
că, pentru a forma zerouri pe linii, se lucrează cu coloane (şi reciproc).
Pentru ı̂nceput, vom aduna coloana a treia ı̂nmulţită cu doi, la coloana a
doua a determinantului, rezultând astfel
 
 −2 1 0 −1 
 
 3 1 1 1 
det A =  ,
 0 0 −2 −2 

 1 4 1 1 
deci pe linia a treia avem, momentan, două elemente nule.
Să scădem acum coloana a treia din coloana a patra; se obţine
 
 −2 1 0 −1 
 
 3 1 1 0 
det A = 
 .
 0 0 −2 0 
 1 4 1 0 
Dezvoltând acest determinant după linia a treia, se observă că
 
 −2 1 −1 
 
det A = (−1)3+3 · (−2)  3 1 0  ,
 1 4 0 

11
 de unde, dezvoltând după coloana a treia, rezultă
 
1+3
 3 1 
det A = −2 · (−1) · (−1) 
  = 22.
1 4 

În general, metoda cea mai comfortabilă şi facilă din punctul de vedere al
calculului este bazată pe formarea de zerouri pe linii/coloane, şi dezvoltarea
ulterioară a determinantului după linia/coloana considerată.

3 Matrice inversabile
Una dintre problemele cu care ne-am confruntat ı̂n momentul ı̂n care am făcut
comparaţie ı̂ntre operaţiile pe care le putem efectua pe mulţimi de numere
şi cele permise ı̂n mulţimile de matrice pătratice a fost imposibilitatea de a
asocia unei matrice o ”inversă”, după modelul numerelor reale.

Definiţie 3.1 Fie A o matrice pătratică de ordinul n, cu elemente reale.

Matricea B ∈ Mn (R) se numeşte inversa matricei A dacă

AB = In , BA = In .

Dacă avem ı̂n vedere proprieatea de unicitate, inversa unei patrice, dacă
aceasta există, este unică. Într-adevăr, dacă B, B 0 ∈ Mn (R) sunt inverse ale
matricei A, atunci

B = BIn = B(AB 0 ) = (BA)B 0 = In B 0 = B 0 ,

deci unicitatea a fost probată. Având ı̂n vedere acest lucru, inversa matricei
A se va nota A−1 .
Prin verificare directă, rezultă următoarele proprietăţi ale inversei unei
matrice.

Propoziţie 3.1 Fie A şi B matrice inversabile de ordinul n. Atunci:

−1
1. (A−1 ) = A;
2. (At )−1 = (A−1 )t ;
3. (AB)−1 = B −1 A−1 .

12
 Demonstraţie
1. Proprietatea este o consecintă directă a definiţiei inversei unei matrice
date.
2. Ţinând seama de proprietăţile transpusei matricei unui produs şi a
definiţiei inversei unei matrice, concluzia rezultă uşor.
3. Se observă că au loc relaţiile
(B −1 A−1 )AB = B −1 (A−1 A)B = B −1 In B = B −1 B = In ,
de unde rezultă concluzia.
 
−1 1
Exemplu 3.1 Fie matricea A = . Pentru a determina inversa
1 1  
x y
acestei matrice cu ajutorul definiţiei, vom căuta matricea B = ,
z t
astfel ı̂ncât AB = BA = I2 . După efectuarea ı̂nmulţirilor şi identificare, se
obţine sistemul liniar 
 −x + z = 1

x+z = 0


 −y + t = 0
y + t = 1.


Rezolvându-l, rezultă
 
1 1
 −
B =  2 2 .

1 1
2 2
Este evident că modul de determinare a inversei unei matrice, cu ajutorul
definiţiei, este dificil, având ı̂n vedere volumul mare de calcul. De aceea se
pune problema găsirii unui algoritm adecvat pentru astfel de operaţii. În
acest sens, dacă avem ı̂n vedere egalitatea AA−1 = In , aplicând determinantul
ambilor membrii, se obţine
det A det A−1 = 1,
deci o proproetate importantă a matricelor care posedă inversă este aceea că
au determinantul nenul. O matrice pătraticăce are determinantul diferit de
zero se numeşte matrice nesingulară.
Se poate demonstra următoarea condiţie necesară şi suficientă pentru ca
o matrice sa fie inversabilă.

13
Teoremă 3.1 Matricea pătratică A de ordinul n este inversabilă dacă şi
numai dacă este nesingulară.

 
−2 4 0 −3
 2 3 1 −2 
Exemplu 3.2 Fie matricea A =   4
. Calculând deter-
4 0 1 
4 −1 1 1
minantul acestei matrice, se obţine det A = 0, deci matricea A nu este in-
versabilă.

Exemplu 3.3 Ne propunem

 să determinăm
 valorile numărului real a pentru
−4 0 −3
care matricea A =  3 1 −2  să fie inversabilă.
1 a2 −5
Determinantul acestei matrice este
 
 −4 0 −3   
  2
 3 −2 
det A =  3 1 −2  = −(1 − a )   = 17(1 − a2 ).
 −1 a2 −5  −1 −5 

Condiţia de inversabilitate, det A 6= 0, implică 1 − a2 6= 0, obţinând astfel

a ∈ R \ {−1, 1}.
Se poate remarca faptul că Teorema 3.1 este utilă doar pentru a decide
dacă o matrice este inversabilă sau nu, ı̂nsă nu furnizează o metodă de calcul
a acestei inverse, ı̂n cazul ı̂n care aceasta există.

În continuare, ne propunem să furnizăm un algoritm de calcul al inver-

sei unei matrice inversabile. Vom ı̂ncepe cu situaţia matricei pătratice in-
versabile de ordinul
 al doilea.

a11 a12
Fie A = , o matrice inversabilă, deci det A = a11 a22 −
a21 a22  
b11 b12
a12 a21 6= 0. Dacă B = este inversa matricei A, conform
b21 b22
definiţiei matricei inversabile, AB = BA = I1 , se obţine


 a11 b11 + a12 b21 = 1;
a21 b11 + a22 b21 = 0;


 a11 b12 + a12 b22 = 0;
a21 b12 + a22 b22 = 1


14
 Rezolvând sistemul, rezultă soluţia
a22 a12
b11 = ; b12 = − ;
det A det A
a21 a11
b21 = − ; b22 = ;
det A det A
pe scurt
 
a22 a12
 det A − det A 
 
1 a22 −a12
B= = .
a21 a11 det A −a21 a22
−
det A det A
Cu alte cuvinte, pentru a determina inversa unei matrice pătratice de
ordinul al doilea, se urmează paşii:
1. Se calculează determinantul matricei; dacă acesta este nul, matricea
nu are inversă, caz ı̂n care algoritmul se opreşte; dacă valoarea acestuia este
nenulă se trece la pasul al doilea.
2. Se formează matricea A∗ , schimbând ı̂ntre ele valorile de pe diag-
onala principală a matricei, iar pe diagonala secundară schimbând semnul
elementelor. Matricea inversă este
1
A−1 = A∗ .
det A
Acest algoritm este valabil doar pentru matricele pătratice de ordinul al
doilea.

Procedând ı̂n mod asemănator cu cazul matricelor pătratice de ordinul al

doilea se poate ajunge la algoritmul general de determinare a inversei unei
matrice pătratice de ordin oarecare. Vom descrie mai jos acest algoritm.
Algoritm pentru determinarea inversei unei matrice pătratice
de ordin n
Fie A o matrice pătratică de ordin n, cu elemente reale (complexe). Pen-
tru a studia existenţa inversei şi, ı̂n cazul ı̂n care aceasta există, pentru a o
determina, se parcurg următorii paşi:
1. Se calculează determinantul matricei. Dacă acesta este nul, matricea
nu este inversabilă, şi algoritmul se opreşte. Dacă det A 6= 0, se trece la pasul
al doilea.

15
 2. Se scrie transpusa At a matricei A, şi se calculează matricea adjunctă
∗
A = (Aij ), Aij = (−1)i+j ∆ij , i, j = 1, n, unde ∆ij este determinantul care
se obţine prin eliminarea liniei i şi a coloanei j din determinantul matricei
At . Aij se numeşte complement algebric.
3. Matricea inversă A−1 se calculează după formula
1
A−1 = A∗ .
det A

În problemele efective, este indicat, de fiecare dată, să se şi verifice dacă
AA = A−1 A = In , pentru a evita greşelile cauzate de volumul destul de
−1

mare de calcul.

 
1 0 1
Exemplu 3.4 Să considerăm matricea A =  1 1 0 , a cărei inversă
0 1 1
(dacă aceasta există), ne dorim să o determinăm.
Pentru ı̂nceput, un calcul direct ne conduce la det A = 2 6= 0, aşadar
matricea este inversabilă.
Transpusa lui A, At este
 
1 1 0
A =  0 1 1 .
1 0 1

Trecem acum la determinarea complemenţilor algebrici, după cum urmează:

   
1+1  1 1  1+2  0 1 
   
A11 = (−1)  = 1; A12 = (−1)  = 1;
0 1  1 1 
   
1+3  0 1  2+1  1 0 
   
A13 = (−1)  = −1; A 21 = (−1)  0 1  = −1;
1 0 
   
2+2  1 0  2+3  1 1 
   
A22 = (−1)  = 1; A 23 = (−1)  1 0 =1
1 1 
   
3+1  1 0  3+2  1 0 
   
A31 = (−1) 
1 1 
= 1; A 32 = (−1)  0 1  = −1;
 
3+3  1 1 
 
A33 = (−1)  = 1,
0 1 

16
deci  
1 1 −1
A∗ = A11 =  −1 1 1 .
1 −1 1
Se obţine, astfel,
 
1 1 −1
1
A−1 =  −1 1 1 .
2
1 −1 1

Pentru verificare, se calculează produsele AA−1 şi A−1 A, de fiecare dată

rezultând matricea identică I3 .

Posibilitatea de a calcula inversa unei patrice pătratice inversabile este

de ajutor şi ı̂n rezolvarea ecuaţiilor matriceale.

Exemplu 3.5 Fie ecuaţia matriceală

   
1 −1 0 2 1 −1
 0 1 1  X =  −3 0 1 ,
1 0 2 1 0 1

unde X este o matrice pătratică de ordinul al treilea pe care trebuie să o

aflăm.      
1 −1 0 2 1 −1 2 1 −1
Dacă notăm A =  0 1 1  X =  −3 0 1  şi B =  −3 0 1 ,
1 0 2 1 0 1 1 0 1
egalitatea iniţială se scrie AX = B.
Deorece det A 6= 0, matricea A este inversabilă, şi ı̂nmulţind ecuaţia ma-
triceală cu A−1 , la stânga, se obţine
    
2 2 −1 2 1 −1 −3 2 −2
X = A−1 B =  1 2 −1   −3 0 1  =  −5 1 −2  .
−1 −1 1 1 0 1 2 −1 1

Dacă am fi preferat să rezolvăm ecuaţia transformând-o ı̂ntr-un sistem

liniar cu nouă ecuaţii şi nouă necunoscute, problema putea deveni dificilă,
din cauza numărului mare de ecuaţii.

17
4 Rangul unei matrice
Să considerăm o matrice A cu m linii şi n coloane, cu elemente reale, şi
p ≤ min{m, n}, p ∈ N∗ . Dacă eliminăm m − p linii şi n − p coloane din
matricea A, rezultă o nouă matrice, de data aceasta pătratică, de ordinul
p. Determinantul acestei noi matrice se numeşte minor al lui A şi este un
concept important ı̂n definirea noţiunii de rang al unei matrice.

Definiţie 4.1 Dacă matricea A ∈ Mmn (R) are un minor nenul de ordin p,
şi toţi minorii de ordin p + 1 sunt nuli, atunci se spune că matricea A are
rangul p; notăm rangA = p.
Matricea nulă are rangul zero.

Se observă uşor că, dacă o matrice are rangul p, atunci orice minor de
ordin mai mare dacât p este nul.
 
1 2 3
Exemplu 4.1 Dacă se consideră matricea A =  2 4 6 , se poate
  −1 2 3
 2 4 
observa că   = 8 6= 0, dar det A = 0, deci matricea A are rangul
−1 2 
rangA = 2.

La prima vedere, rangul unei matrice este dificil de calculat, presupunând

determinarea valorilor determinanţilor tuturor minorilor matricei A. Prob-
lema se poate simplifica, dacă ţinem seama de teorema următoare.

Teoremă 4.1 Fie A o matrice cu m linii şi n coloane, cu elemente reale,

care are un minor de ordin p nenul, şi toţi minorii de ordin p + 1 care se
obţin prin bordarea acestuia cu linii sau coloane ale matricei iniţiale sunt
nuli. Atunci matricea A are rangul p.

Teorema micşorează considerabil numărul de minori care trebuie calulaţi

pentru a afla rangul unei matrice.
Pornind de la această teoremă, se poate deduce următorul algoritm pentru
determinarea rangului unei matrice:
1. Se identifică un minor de ordinul ı̂ntâi sau al doilea care este nenul (de
obicei, situat ı̂ntr-unul din ”colţurile” matricei).

18
 2. Se bordează acest minor de ordin p (egal cu unu sau doi), calculându-se
minorii de ordin p + 1 obţinuţi prin acest procedeu. Dacă unul dintre aceştia
este nenul, se trece la pasul 2; dacă nu, atunci toate valorile obţinute au fost
nule.
3. Dacă la pasul 2 s-a obţinut un minor nenul, se reia procedura de la
pasul 2 pentru acest minor; dacă toţi minorii de la pasul 2 sunt nuli, rangul
matricei este p.

Exemplu 4.2 Ne propunem să determinăm rangul matricei

 
1 −1 3 −2
 4 −4 1 −8 
A= .
 2 3 0 −1 
2 −7 1 −7
Dacă vom ı̂ncerca să aplicăm algoritmul ı̂ncepând cu partea din  stânga
 1 −1 
sus a matricei, vom observa că determinantul de ordinul al doilea  
4 −4 
este nul, deci ne ı̂ndreptăm spre o altă alegere, de exemplu partea din dreapta
sus a acestei matrice.
Remarcăm că  
 3 −2 
 1 −8  = −22 6= 0,
 

deci acesta este minorul pe care ı̂l vom borda.

Cum  
 −1 3 −2 
 
 −4 1 −8  = −77 6= 0,
 
 3 0 −1 
procedeul continuă, cu bordarea acestui ultim determinant. Rezultă exact
determinantul matricei iniţiale,
 
 1 −1 3 −2 
 
 4 −4 1 −8 
det A =   = 0,
 2 3 0 −1 
 2 −7 1 −7 
aşadar rangul matricei este trei.
Rangul unei matrice este o noţiune de importanţă deosebită ı̂n dezvoltarea
unei teorii privind rezolvarea sistemelor liniare, după cum vom vedea ı̂n cursul
viitor.

19