Mecanisme

LICENTA: TCM, IMC, IS

SL.DR.ING. UNGUREANU LIVIU MARIAN

 Mecanisme

Activităţile întreprinse în cadrul disciplinei Mecanisme se

desfăşoară pe trei direcţii:
Direcţie prioritară – Activitate de curs;
Direcţii secundare – Activitate de laborator;
– Activitate de proiect;
 Mecanisme – Punctaje

TCM IMC, IS
Partial 20% Partial 20%
Examen Final 20% Examen Final 20%
TOTAL PUNCTAJ EXAMEN 40% TOTAL PUNCTAJ EXAMEN 40%
Evaluare laborator 20% Evaluare laborator 40%
Evaluare proiect 20%
Tema de casa 10% Tema de casa 10%
Prezenta curs 10% Prezenta curs 10%

TOTAL PUNCTAJ DIN TIMPUL ANULUI 60% TOTAL PUNCTAJ DIN TIMPUL ANULUI 60%
Bibliografie curs Mecanisme

[1] Ocnărescu, C. Mecanisme, Editura BREN, Bucureşti, 2006.

[2] G. Adîr, Ancuța Adîr, V. Adîr, L. Ungureanu, Luciana Dudici – “Mecanisme – teorie și aplicații”
Ed. Printech, ISBN 978-606-23-0096-8, Bucuresti 2013

[3] Tabară I, Grecu B, Dudici LC, L. Ungureanu s.a. – “Mecanică și Mecanisme – noțiuni teoretice și
aplicații practice rezolvate utilizând softul Mathcad” Ed. Printech, ISBN 978-606-23-0076-0, Bucuresti
2013

[4] Comănescu, A., Comănescu, D. Dugaesescu, L. Ungureanu, C. Alionte: Modelarea şi Simularea

Mecanismelor si a sistemelor biomorfe, Ed. Politehnica Pres,ISBN 978-606-515-857-3 Bucuresti 2019
[5] V. Moise, I. Simionescu, M. Ene, L.M. Ungureanu, A. Rotaru – “Studiul şi animația mecanismelor
aplicate - aplicații în Matlab” Ed. Printech, ISBN 978-606-23-1173-5, Bucuresti 2020
 Structura activităţii de curs la disciplina
Mecanisme
Cursul de Mecanisme se desfăşoară pe o perioadă de 1 semestru în care
vor fi prezentate și însușite următoarele:
1. Noţiuni şi definiţii fundamentale din domeniu mecanismelor;
2. Identificare elementelor structurale ale mecanismelor;
3. Analiza și sinteza structurală a mecanismelor;
4. Analiza cinematică a mecanismelor cu bare;
5. Cinematica directă și inversă pentru mecanisme spațiale;
6. Cinetostatica şi dinamica mecanismelor şi a maşinilor;
7. Echilibrarea mecanismelor;
 Structura activităţii de curs la disciplina
Mecanisme
8. Echilibrarea statică a mecanismelor plane manivelă – balansier şi
manivelă – piston;
9. Mecanisme camă-tachet.;
10. Analiza cinematică a mecanismelor cu camă plană;
11. Sinteza mecanismelor camă-tachet;
12. Mecanisme cu roţi dinţate;
13. Continuitatea transmiterii mişcării. Gradul de acoperire;
14. Mecanisme cu roţi dinţate conice.
 Istoria mecanisme

Știința mecanismelor se confundă până la un moment dat cu cea a mecanicii,

începe la școala lui Aristotel din Stagira (384-322 î.Hr) care este și creatorul logicii
științifice, în această perioadă apar primele mențiuni despre sistemele cu pârghii,
pene și roți dințate.
Perioada 287-212 î.Hr Arhimede din Siracusa este considerat cratorul mecanismelor
cu pârghi și șuruburi.
1453-1519 Leonardo da Vinci a desenat primele mecanisme și mașini simple și le-a
studiat din punct de vedere static.
1501—1576 D. Cardan a studiat mișcarea mecanismelor ceasornicelor și morilor
1707-1783 Leonard Euler a scrsis primul tratat de mecanică în care sunt utilizate
metodele calculului diferențial și integral în studiul mecanimelor.
 Istoria mecanisme

T. Olivier (1793—1858) a fundamentat metoda sintezei suprafețelor conjugate în

angrenajele plane și spațiale cu ajutorul suprafeței exterioare. Savantul englez R.
Willis (1800—1875) a demonstrat teorema principală a angrenajului plan și a
propus metoda analitică de cercetare a mecanismelor planetare cu roți dințate.
1821 —1894 P.L. Cebîșev savant și matematician rus a contribuit cu peste 15 lucrări
în domeniul structurii și sintezei mecanismelor (formula gradului de mobilitate).
1826—1893 F. Grasshoff savant german a elaborat formularea matematică a
condiției de rotație a elementului mecanismului plan cu pârghii care este necesară
la sinteza acestuia.
D. Silvestr (1814—1897) și S. Roberts (1827—1913) au elaborat teoria
mecanismelor cu pârghii destinate transformării curbelor (pantografe).
 Istoria mecanisme
1831 — 1895 I.A. Vîșnegradski este unul din fondatorii teoriei reglării automate,
a construit o serie de mașini și mecanisme (prese automate, elevatoare,
regulatorul pompei)
1878—1920 L.V. Assur a descoperit legitatea generală în structura mecanismelor
plane complexe, care se folosește și astăzi la analiza și sinteza lor. Tot el a
elaborat metoda „punctelor speciale” pentru analiza cinematică a mecanismelor
cu pârghii complicate.
1879— 1962 A. P. Malîșev a propus teoria analizei structurale și sintezei
mecanismelor plane complexe și spațiale.
1907—1993 Nicolae. I. Manolescu este promotorul introducerii cursului de
Teoria Mecanismelor și Masinilor în România, membru fondator al Federatiei
Internationale de Teoria Mecanismelor Masinilor, IFTOMM.
 Importanţa disciplinei Mecanisme

Disciplima mecanisme are un rol deosebit de important în pregătirea studenţilor ca

viitori ingineri. După parcurgerea disciplinei studenţii vor fi capabili:
- Să cunoască elementele componente ale unui mecanism din punct de vedere
constructiv, al modului de calculul şi al proiectării;
- Să cunoască principiile fundamentale de proiectare în tehnologia construcţia de
maşini;
- Să înţeleagă rolul funcţional al unui mecanism, modul de transmmitere al
sarcinilor şi a mişcării, respectiv principiile de calcul ale acestora;
- Să ştie să utilizeze documentaţia tehnică necesară proiectării transmisiilor
mecanice;
 Importanţa disciplinei Mecanisme

De asemenea după parcurgerea disciplinei studenţii vor fi capabili:

- Să utilizeze noțiuni teoretice necesare în proiectare (MathCAD, INVENTOR,
COSMOS, Linkage etc...).
- Să analizeze influenţa condiţiilor de funcţionare asupra asupra unui sistem
mecanic și/sau a unei transmisiilor mecanice studiate.
- Să interpreteze rezultatele încercărilor experimentale ale mecanismleor şi
transmisiilor mecanice studiate.
 Noţiuni şi definiţii fundamentale

Mecanismele sunt sisteme mecanice formate din corpuri rigide și/sau elastice care
au în general rolul de a transmite mișcarea. Studiul mecanismelor are drept obiectiv
stabilirea principiilor și a relațiilor de calcul pentru analiză și sinteză:
- analiză - avem mecanismul și dorim să determinăm parametrii acestuia în vederea
optimizării functionării
- sinteză nu avem mecanismul, trebuie să-l proiectăm (să determinăm lungimile
elementelor, poziţiile bazelor, unghiurile dintre elemente) cu ajutorul unor condiţiilor
impuse prin tema de proiectare)
Mașina – este un sistem format din corpuri care au mișcări relative și absolute
determinate și care este folosit pentru transformarea energiei dintr-o formă în alta
una dintre ele fiind energie mecanică, sau pentru efectuarea lucrului mecanic util
 Noţiuni şi definiţii fundamentale

Modelarea unui sistem mecanic presupune reprezentarea fiecărei componente a

mecanismului de preferat 3D și asamblarea acestora conform condiţiile impuse
prin tema de proiectare.
Simularea unui sistem mecanic se face ulterior etapei de modelare a
mecanismului si presupune utilizarea unor softuri CAD de preferat cu module
3D ce ajută la îndeplinirea condiţiilor impuse prin tema de proiectare.
Def:
Mecanismul este sistem tehnic realizat pentru obținerea unor anumite mișcări.
Acesta este alcătuit din mai multe elemente cinematice mobile și un singur element
fix care sunt unite intre ele prin intermediul unor cuple cinematice. Mișcarea estre
transmisa de la elementul cinematic motor către end-efector prin intermediul unor
elementele cinematice pasive.
 Noţiuni şi definiţii fundamentale

Mecanismul este sistem tehnic realizat pentru obținerea unor anumite mișcări.
Acesta este alcătuit din mai multe elemente cinematice mobile și un singur element fix
care sunt unite intre ele prin intermediul unor cuple cinematice. Mișcarea estre
transmisa de la elementul cinematic motor către end-efector prin intermediul unor
elementele cinematice pasive.
Elementul cinematic – reprezintă corpul rigid sau ansamblu de corpuri rigidizate
caracterizat de o anumită stare de mișcare. Exemple: (rota dințată, bara, arc, arbore
cotit, biela, manivela, piston).
Cupla cinematică - reprezintă legătura directă, mobilă și permanentă dintre două
elemente cinematice.
 Elementul cinematic -clasificare:

După criteriul funcţiei îndeplinite în sistemul mecanic mobil se pot distinge

următoarele clase de elemente cinematice, după criteriul funcţiei îndeplinite în sistemul
mecanic mobil:
- element motor – transformă în energie mecanică o altă formă de energie; de
exemplu turbine utilizate în centrale eoliene sau turbine utilizate în hidrocentrale.
- element efector – element cinematic pe care se aplică forţele tehnologice; un
astfel de element este scula; scula este un corp solid (o piesă), utilizată pentru a
modifica forma sau dimensiunile corpurilor; exemple de scule sunt: pânza de ferăstrău,
pila, cuţitul de strung etc..
- element de legătură - transmite numai forţe, cupluri de forţe, între alte
elemente.
- element fix – element considerat fix, la care se asociază sistemul de
coordonate în raport cu care se studiază mişcarea mecanismului;
 Clasa unui element cinematic

Clasa unui element cinematic este dată de numărul de cuple; clasa elementului se
notează cu i; un element se poate modela ca:
1. Element monar (cu o cuplă), de clasa i=1; ca exemplu de utilizare se poate da
elementul de execuţie; se simbolizeaz.ă, conform SR ISO 3952 ca în fig. 1

Fig. 1 - Element cinematic monar

 Clasa unui element cinematic

2. Element binar (cu două cuple), de clasa i=2; se pot da următoarele exemple:
o Manivela; element cu rotaţie continuă şi cu o cuplă la bază se simbolizează,
conform SR ISO 3952 ca în fig. 2, pentru mecanisme cu mişcarea într-un sigur plan
şi respectiv ca în fig. 3 pentru mecanisme cu mişcarea în spaţiu
o Balansierul; element cu rotaţie incompletă (sub un unghi mai mic de 2π), in
ambele sensuri şi cu o cuplă la bază; se simbolizează, conform SR ISO 3952 ca în
fig. 2 pentru mecanisme cu mişcarea într-un sigur plan şi respectiv ca în fig. 3
pentru mecanisme cu mişcarea în spaţiu;

Fig. 2 - Element binar în plan Fig. 3 - Element binar în stațiu

 Clasa unui element cinematic

2. Element binar (cu două cuple), de clasa i=2; se pot da următoarele exemple:
o Manivela; element cu rotaţie continuă (2π)
o Balansierul; element cu rotaţie incompletă (sub un unghi mai mic de 2π)
o Biela; element cu mişcare plan paralelă sau generală care nu are nici-o cuplă fixă; se
simbolizează, conform SR ISO 3952 ca în fig. 4 pentru mecanisme cu mişcarea într-
un sigur plan şi respectiv ca în fig. 4 pentru mecanisme cu mişcarea în spaţiu;

Fig. 4 - Bielă binar în plan Fig. 3 - Bielă binar în stațiu

 Mecanism patrulater – Element fix (0)-
Manivela (1) – Bielă(2) – Balansierul(3)

2 Biela; element cu mişcare

Balansierul; element
plan paralelă sau generală
cu rotaţie incompletă
3
1

element fix –se o Manivela; element cu

asociază sistemul rotaţie continuă (2π)
de coordonate în 0 0
raport cu care se
studiază mişcarea 0
mecanismului
Mecanism patrulater – Element fix -
Manivela – Bielă – Balansierul
 Clasa unui element cinematic

2. Element binar (cu două cuple), de clasa i=2; se pot da următoarele exemple:
o Manivela; element cu rotaţie continuă (2π)
o Balansierul; element cu rotaţie incompletă (sub un unghi mai mic de 2π)
o Biela; element cu mişcare plan paralelă sau generală care nu are nici-o cuplă fixă;
o Glisieră - element cu mişcare de translaţie; alte denumiri, sinonime, sunt piston,
patină; se simbolizează, conform SR ISO 3952 ca în fig. 7; un exemplu de astfel
de element este pistonul motorului cu ardere internă Diesel.

Fig. 7 – Glisieră (patină/piston)

 Mecanism patrulater – Element fix -
Manivela – Bielă - Piston
Biela; element cu mişcare
Manivela; element cu
plan paralelă sau generală
rotaţie continuă (2π)
1 2
3
0 0 Glisieră/patină/piston
element fix –se
element cu mişcare de
asociază sistemul 0 translaţie
de coordonate în
raport cu care se
studiază mişcarea
mecanismului
Mecanism patrulater – Element fix -
Manivela – Bielă - Piston
 Clasa unui element cinematic

3. Element ternar (cu trei cuple), de clasa i=3; se simbolizează, conform SR ISO 3952
ca în fig. 10 astfel de elemente se folosesc frecvent în structura mecanismelor cu mai
mult de 6 elemente.

Fig. 10 – Element ternar

Toate elementele ce au clasă i>3 se hasurează pentru a arătă că este un singur element.
3. Element ternar (cu trei cuple), de clasa i=3; se simbolizează, conform SR ISO 3952
ca în fig. 10 astfel de elemente se folosesc frecvent în structura mecanismelor cu mai
mult de 6 elemente.

Fig. 10 – Element ternar

Toate elementele ce au clasă i>3 se hasurează pentru a arătă că este un singur element.
 Clupa cinematică - clasificare

Se pot distinge următoarele clase de cuple cinematice

- cuplă motoare - cuplă cinematică în care se transformă în energie mecanică o
altă formă de energie.
- cuplă tehnologică (pasivă) - cuplă cinematică care se transmite energie
mecanică către elementul final, sau preia de la elementul final o anumita forma de
energie pe care o transmite sistemului de acționare