UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRONOMICE ȘI

MEDICINĂ VETERINARĂ BUCUREȘTI

FACULTATEA DE HORTICULTURĂ

Cercetări privind efectul fertilizării radiculare asupra producției de salată

în sera rece

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:

Prof. univ. dr. Hoza Gheorghița

ABSOLVENT: Milescu Cristina-Andreea

2020

București
 CUPRINS

Capitolul I – STUDIUL ACTUAL AL CERCETĂRILOR PRIVIND

CULTURA SALATEI
1.1. Originea și aria de răspândire
1.2. Importanța alimentară și economică
1.3. Importanța terapeutică a salatei
1.4. Particularități botanice
1.5. Relațiile cu factorii de mediu
1.5.1. Temperatura
1.5.2. Lumina
1.5.3. Umiditatea
1.5.4. Solul
1.5.5. Elementele nutritive
1.6. Tehnologia de cultură a salatei în sera rece

Capitolul II – CONTRIBUȚII PROPRII

2.1. Justificarea temei
2.2. Obiectivele propuse
2.3. Material și metodă
2.3.1. Locul de desfășurare a axperienței
2.3.2. Descrierea hibrizilor / soiurilor
2.3.3. Produse de fertilizare
2.3.4. Schema experimentală
2.3.5. Pregătirea răsadului și înființarea culturii
2.3.6. Observații și măsurători
2.4. Rezultate obținute
Concluzii și recomandări
Bibliografie

1
 Capitolul I

STADIUL ACTUAL AL CERCETĂRILOR PRIVIND CULTURA SALATEI

1.1. Originea și aria de răspândire

Salata (Lactuca sativa) face parte din familia Asteraceae, iar originea ei este controversată,
majoritatea ipotezelor susțin că la apariția formei actuale au participat patru specii de origine
europeană: Lactuca sativa, Lactuca saligna, Lactuca serriola și Lactuca virosa.
(Kesseli și colab, 1991). Salata se mai numește popular și lăptucă și este cultivată din cele mai
vechi timpuri de către egipteni, greci și romani. Sunt mai multe pareri despre originea salatei, se
crede că salata cultivată din specia sălbatică Lactuca serriola L. a fost consumată initial în zona
mediteraneană (Durst CEE 1930; Harlan 1992), contrar faptului că specia sălbatică Lactuca
serriola L. are originea in centrul Asiei de Sud.(De Vries 1997). Alti autori, Keimer 1924,
Harlan 1986 afirmă că, dovezile istorice scrise referitoare la cultivarea salatei își au originea în
Egiptul Antic. Aceste dovezi datează din a-IV-a dinastie a Egiptului Antic (2500 î.e.n), cu
reprezentare reală a salatei în picturile din cavouri. Picturile reprezintă o salată cu tulpini groase
și lungi, cu frunze înguste și ascuțite. Chiar dacă salata de frunze s-a cultivat cu mii de ani în
urmă, salata de căpățână a fost semnalată pentru prima oară în cultură abia în secolul al-XVI-lea.
În Europa de Vest și Nord numeroase forme sunt descrise la începutul secolului al-XV-lea.
Acestea includ tipurile untoasă și de căpățână. Cristofor Columb se pare că a răspândit salata în
Lumea Nouă, în 1494, în cea de-a doua călătorie. Ultimul pas în răspândirea tipurilor de salată a
fost făcut în 1941, cu aducerea în Europa a soiului “Great Lakes”, primul tip adevărat de iceberg.
Este mai mare și mai ferm decât salatele de căpățână cultivate în Europa, cunoscute ca tip
“Batavia”. Salata a ajuns de asemenea în China unde a fost semnalată pentru prima dată în
secolul al-V-lea (e.n). Salata chinezească este de tip tulpină și este consumată mai degrabă gătită
decât în stare proaspătă. În prezent salata se cultivă în toate țările cu climat temperat și
continental. În țara noastră cultura salatei se practică în toate zonele, dar mai ales în jurul
orașelor populate, atât în culturi de câmp cât și în culturi forțate și protejate, ceea ce permite
aprovizionarea populației pe o perioada cât mai mare a anului cu salată și mai ales în perioadele
deficitare în legume proaspete (iarna, primăvara devreme, toamna târziu).

2
 Conform FAO salata in ultimii 5 ani, ocupă un loc important în sortimentul legumicol atât în
țările europene cât și în lume.
România prezintă un flux constant de cultivare a salatei mai ales în intervalul 2014-2017
când s-au înregistrat aproximativ 3.500 de tone. În 2018 țara noastră prezintă o creștere și
ajunge la 4.104 de tone salată cultivată (tabelul 1.1). Totuși România nu se poziționează pe cele
mai bune locuri, Franța și Germania atingând cele mai mari cifre cu peste 200.000 de tone
cultivate pe an.
Tabelul 1.1

Producția totală de salată verde și cicoare

(tone)

Țări
România Belgia Franța Germania Olanda
Ani
2014 3.332 52.700 238.029 341.505 89.000
2015 3.456 54.790 231.364 343.083 119.500
2016 3.402 52.568 228.556 333.034 118.200
2017 3.609 53.370 220.537 353.883 107.300
2018 4.104 47.935 217.448 350.445 101.181
Sursă: http://www.fao.org/faostat/en/#data/QC

Ce este cu rosu este modelul de scriere pentru toate tabelele si

figurile: comentariu, citarea tabeluluiin text si apoi tabelul sau figura

Tabel 1.2

Suprafața cultivată de salată verde și cicoare

(ha)

Țări
România Belgia Franța Germania Olanda
Ani
2014 281 1.200 8.955 14.313 3.500
2015 288 1.285 8.827 14.150 3.480
2016 268 1.294 8.847 14.278 3.524
2017 253 1.279 8.588 15.096 3.451
2018 268 1.176 8.353 15.468 3.518
Sursă: http://www.fao.org/faostat/en/#data/QC

3
 Cele mai mari cifre pentru suprafața cultivată în ha le înregistrează Germania. În perioada anilor
2014-2016 Germania rămâne constantă pe o suprafață de aproximativ 14.000, iar în 2017-2018
prezintă o creștere substanțială, respectiv 15.096 și 15.468. Deși Franța se apropie destul de mult
cu producția totală față de Germania suprafețele cultivate sunt puțin peste jumătate din
suprafețele cultivate ale Germaniei. Cifrele înregistrate se păstrează la un flux constant de
aproximativ 8.000 de ha. România rămâne pe untimul loc în topul celor 5 țări din tabelul 1.2 cu
circa 260-280 ha

Tabel 1.3

Producția totală de salată verde și cicoare

(tone)

Continente Australia
Africa America de America Asia Europa și Noua
Ani Nord de Sud Zeelandă
2014 396.682 3.873.204 333.060 16.785.672 2.908.837 165.125
2015 463.000 3.880.162 339.029 17.825.278 2.906.498 179.390
2016 446.175 4.773.502 339.892 18.181.498 2.948.800 179.473
2017 453.352 4.594.341 339.612 18.483.990 3.053.176 186.705
2018 449.717 3.764.651 367.945 18.890.955 2.979.445 186.502
Sursă: http://www.fao.org/faostat/en/#data/QC

În cazul producției totale pentru categoria continentelor, Asia de departe a înregistrat cele mai
mari producții, având în anul 2018, 18.890.955 . Comparativ cu restul continentelor, Europa se
apropie cu mult față de înregistrarile din ultimii 5 ani pentru America de Nord. Aceasta a
înregistat în anul 2017 o valoare de 3.053.176 o valoare foarte apropiată de cifrele înregistrate
in anul 2018, respectiv 3.764.651. Contrar faptului că suprafața Europei este mult mai mică decât
cea a Americii de Nord.

4
 Tabel 1.4

Suprafață cultivată de salată verde și cicoare

(ha)

Continente Australia
Africa America de America Asia Europa și Noua
Ani Nord de Sud Zeelandă
2014 21.160 110.934 24.718 851.622 123.771 9.534
2015 26.282 109.458 25.081 897.931 123.570 8.407
2016 26.135 132.158 24.837 907.126 125.429 10.176
2017 24.860 135.473 25.320 921.587 125.518 9.819
2018 24.511 120.823 26.886 936.644 123.438 9.231
Sursă: http://www.fao.org/faostat/en/#data/QC

Suprafețele cultivate de salată verde sunt direct proporționale cu cifrele înregistrate la producția
totală, astfel că Asia își menține primul loc în top, Europa se menține cu cifre de cele
înregistrate în America de Nord, iar în ordine descrescătoare se află America de Sud, Africa și
Australia Noua Zeelandă, având înregistrări aproximativ de 25.000 de ha, respectiv 24.000 și
9000.

1.2. Importanța alimentară și economică

Legumele fac parte din rația zilnică de alimentație a omului, fie în stare proaspătă, fie prelucrate
termic în diverse preparate. Salata verde are o importanță alimentara deosebită deoarece are un
conținut ridicat în vitamina C, A, K, complexul B, și săruri minerale, calciu, fier, fosfor, potasiu,
magneziu. Marula (var. Longifolia) este cea mai bogată în substanțe nutritive dintre salate,
prezentând cantități însemnate din vitaminele A, B1, C, acid folic, Mn și Cr. Salata are o
importanță economică foarte mare atat pentru producatori cât și pentru consumatori. Salata are o
perioadă scurtă de vegetație, dar fiind rezistentă la frig se cultivă mai ales primăvara devreme și
toamna târziu, în sistemul culturilor succesive, lucru ce micșorează deficitul de aprovizionare cu
legume din această perioadă și aduce venituri mari cultivatorilor. Salata verde este cultivată
tpentru căpățâni și pentru frunze, fiind potrivită pentru export în sezonul natural optim.
Cultivarea salatei este o activitate profitabilă, având o importanță economică în opținerea de
venituri stabile proporționale cu dimensiunea activității în câmp sau în spații protejate. În Statele

5
Unite salata este înregistrată ca fiind a doua cea mai importantă legumă cultivată, aproximativ
75% din producția de salată este cultivată în California, iar în combinație cu producția din
Arizona ajunge la 96% din producția totală din Statele Unite. De altfel China produce jumătate
din producția totală a salatei de pe glob, fiind dublă față de producția totală a Statelor Unite.
Producția înregistrată pe FAO pentru recolta din 2005 a expus o creștere constantă încă din anul
1980, având o creștere mai mare decat producția tomatelor sau chiar a cartofului, acest lucru
reflectă că resursele genetice mai mari dezvoltate pentru aceste culturi de tip alternativ poate
duce câștigul la cote mult mai mari. În concluzie deși salata nu poate fi cultivata pe tot parcursul
anului este totuși a doua legumă cultivată după tomate.Afirmatia aceasta nu este adevarata. Cine
este autorul?

1.3. Importanța salatei pentru sălătate

Căpățânile au un conținut mare de vitamina C, A, K, complexul B, și săruri minerale (720 mg

pentru 100 g, dintre care 234 mg potasiu, 37 mg calciu, 24 mg fosfor , 11 mg magneziu, restul
fiind fier și zinc). (Burzo I. și colab., 2005), precum și cantități însemnate de zahar, polifenoli și
celuloză. Datorită conținutului mare de vitamina C, mărește rezistenta la infecții și virusuri.
Este indicat consumul acesteia în amestec cu alte legume crude. Astfel, vitaminele sunt
conservate iar organismul le absoarbe eficient. Este o legumă slab calorică, fiind recomandată în
toate regimurile de slăbire. Consumul de salată reduce riscul bolilor de inimă, al cancerului și al
apariției cataractei. Salata verde este foarte bogată în apă și fibre vegetale, care pot reduce
semnificativ colesterolul și poate preveni constipația, poate induce mult mai rapid senzația de
sațietate și astfel ajută la pierderea în greutate sau la menținerea greutății în limite optime.
Substanțele care dau frunzelor de salată gustul amărui au proprietăți miraculoase, mai ales atunci
când salata este consumată constant, în cantități mai mari. Salata verde este un bun adjuvant
dietetic în afecțiunile gastrointestinale. Salata este bună pentru detoxifiere. Salata verde este o
legumă bună pentru remineralizare, detoxifiere, sedativ, emolient. Valoarea sa energetică este de
16 calorii. Sucul de salată are proprietăți foarte bune datorită conținutului ridicat de magneziu și
fier. (Indrea, D. and al., 2007) Amestecând suc de salată cu suc de lămâie, suc de mentă și miere
de albine, putem obține un medicament eficient care tratează greața, vărsăturile, balonările și
indigestia.

6
 1.4. Particularități botanice

Salata este o plantă anuală cu perioadă scutră de vegetație, de 45-50 zile până la recoltarea
pentru consum. Are o rădăcină pivotantă, înrădăcinarea este superficială, la o adâncime de
aproximativ 25-30 de cm. Tulpina este scurtă și îngroșată, frunzele fiind dispuse pe ea în spirală.
Frunzele de salată sunt scurt pețiolate, glabre, dispuse în rozetă, de formă obovată. Florile sunt
hermafrodite, mici, galbene, grupate în antodii mici corimbiforme. Polenizarea este autogamă,
dar se întâlnesc și cazuri de polenizare alogamă (2-6%). Inflorește în iulie-august. Fructul este o
achenă prevăzut cu papus simplu, susținut de un rostru filiform, mai lung decât achena. Aceasta
este de culoare gri-argintie, cafenie sau neagră. Semintele sunt mici 900-1000 buc./g. Facultatea
germinativă este de 65-86% și se păstrează 4-5 ani.

1.5. Relația cu factorii de mediu

1.5.1. Temperatura
Salata face parte din categoria plantelor legumicole care nu sunt foarte pretențioase la
căldură. Aceasta vegetează bine la 16-20°C, semințele încep procesul de germinare la 2-3°C.
Plantele necălite pot rezista la temperaturi de -4...-5°C, iar plantele călite în prealabil pot
rezista până la -12°C la soiurile obișnuite și până la -18°C la soiurile de iarnă (Indrea 1968).
Soiurile timpurii sunt plante de zi lungă, care sunt cultivate în timpul verii, din acest motiv
formând repede lăstari floriferi fără să formeze căpățâni, excepție făcând soiurile Fulton, Great
Lakes, Bohemia, care sunt neutre din punct de vedere al fotoperiodismului (autorul, anul,)
Între sfârșitul lunii mai și prima jumătate a lunii iunie se manifestă sensibilitatea față de
lungimea zilei, deoarece este o perioadă în care lungimea zilei este de mai mult de 14 ore.
Seceta, temperaturile ridicate și condițiile sărace de nutriție pot accentua sensibilitatea
fotoperiodică a salatei.
1.5.2. Lumina
Salata nu are pretenții deosebite față de intensitatea luminii, aceasta putându-se intercala
printre alte specii, dar nu suportă prea bine umbra prelungită. În seră iarna se cultivă soiuri care
formează căpățâni și în condiții mai slabe de iluminare.

7
1.5.3. Umititatea
Salata are cerințe ridicate față de umiditatea solului, în timpul formării frunzelor și a
căpățânilor având nevoie de aproximativ 70-80% din capacitatea de câmp a solului pentru apă.
Acestea preferă solurile reavene, iar irigarea prin picurare sau aspersie este aproape obligatorie.
Lipsa apei din sol și temperaturile ridicate duc la emiterea tulpinii florale iar umiditatea în
exces favorizează apariția bolilor.
1.5.4. Solul
Solurile cele mai potrivite pentru salată sunt cele mijlocii, bogate în humus, și cu pH 6-7,2, dar
vegetează în valori mai mari de pH 5,5-7,2. Preferă solurile mijlocii, ușoare, fertile, bine
drenate, reavene, afânate. Reacționează bine pe soluri luto-nisipoase, aluviale, argilo-nisipoase,
lutoase. Poate suporta și solurile grele, compacte, argiloase sau argilo-lutoase.
1.5.5. Elemente nutritive
Salata nu suportă o concentrație prea mare de săruri în sol. Consumul specific este de 1,6-2,6
kg N, 0,6-3 kg P2O5, 3,7-5,2 kg H2O, 0,9-1,5 kg CaO și 0,2-0,5 kg MgO, pentru o tonă de
produs recoltat.
1.6. Tehnologia de cultură a salatei în sere

Salata de căpățână se pretează foarte bine la cultura forțată, deoarece are o perioadă scurtă
de vegetație și se consumă crudă, fiind căutată în cursul iernii și primăverii. Neavând
cerințe prea mari față de căldură nu necesită cheltuieli prea mari de încălzire a spațiilor de
cultură. În sere, salata se cultivă atât în cultură pură, cât și intercalată printre răsadurile de
tomate, castraveți, ardei, fasole. Semănatul pentru producerea răsadurilor se face în lădițe
sau pe un strat nutritiv, cu 4-5 săptămâni înainte de data plantării. La producerea răsadului
este recomandat să se folosească un amestec de pământ format din mraniță, turbă și nisip în
părți egale sau două părți mraniță o parte pământ și o parte nisip. Repicatul se face în palete
alveolare sau ghivece de 4-5 cm, când plantele au 2-3 frunze adevărate. Experimental s-a
dovedit că producerea răsadului în ghivece, grăbește recoltarea cu 30 zile și sporește
producția și venitul la unitatea de suprafață (Maier și Ceaușescu 1965). Udatul se face
moderat și se menține o temperatură de 10-16°C. Pregătirea serei şi a solului pentru plantat
se face ca şi pentru celelalte culturi: dezinfecţie, fertilizarea de bază, afânarea, mărunţirea şi
nivelarea solului. Plantarea salatei se execută manual, cu ajutorul lingurii plantatoare se fac
copci, în care se așează răsadul. În cazul culturilor pure plantatul se face mecanizat.

8
 Distanele de plantare sunt de 40/30 cm, în functie de vigoarea soiurilor. Lucrările de
îngrijire se fac cu scopul de a asigura calitatea culturii, iar printre acestea reamintim
completarea golurilor, prașile pentru eliminarea buruienilor, afânarea solului. Aerisirile se
vor face cu atenție iar temperatura se va regla la 10-18°C ziua și 6-8°C noaptea. Pentru o
producție cât mai bună se recomanda o fertilizare la sol cu îngrășăminte solide bogate în N.
În cazul fertilizării cu CO2 0,1-0,3% se pot aduce sporuri de 30-40% (autor, anul).
Recoltarea se face în funcție ce plantele formează căpățâni. Producția se încadrează între
3-5 kg/m2 la culturile pure, iar la cele asociate sunt mai mici. Culturile foarte timpurii se
pot face în solarii încălzite, reci sau prin protejare cu polietilenă. În aceste cazuri cultura se
realizează prin plantare de răsad, din toamnă sau primăvara foarte devreme. Recoltările se
vor face cu 10-15 zile înainte de culturile din câmp.

Capitolul este bine facut, dar nu este limbajul tau.Este copiat din carte si ai grija ca lucrarea este
pe platforma, este vizibila si poti avea probleme. E pacat pt ca la a doua parte ai multe date, ai
lucrat si ar fi pacat. ATENTIE

9
 Bibliografie

1. Indrea Dumitru, Alexandru Apahidean, Maria Apahidean, Dănuț N. Măniuțiu, Rodica Sehea,
2007. Cultura legumelor, Editura Ceres, București.
2. Indira Dumitru, Al. S. Apahidean 1997. Cultura legumelor timpurii, Editura Ceres, București.
3. Hoza Gheorghița, 2014. Legumicultură generală, Editura Ceres, București.
4. Hoza Gheorghița, 2003. Sfaturi practice pentru cultura legumelor, Editura Nemira.
5. Lagunovschi-Luchian Viorica, Costel Vânătoru, 2016. Legumicultură, Editura ALPHA MAN.
6. Săvulescu Elena, 2016. Sistematica plantelor, Editura PRINTECH, București.
7. Elena Drăghici, 2002. Legumicultură, Editura Granda, București.
8. Ciofu Ruxandra, N. Stan, V. Popescu, P. Chilom, S. Apahidean, A. Horgoș, V. Berar, K. F.
Lauer, N. Atanasiu, 2003. Tratat de legumicultură, Editura Ceres, București.
9. Nistor Stan, Neculai Munteanu, Teodor Stan, 2003. Legumicultură Volumul III, Editura “ION
IONESCU DE LA BRAD”, Iași.
10. Valentin Voican, Victor Lăcătuș 2004. Cultura protejată a legumelor în sere și solarii, Editura
Ceres, București.
11. Constantin Pârvu, 1991. Mica enciclopedie UNIVERSUL PLANTELOR, Editura
ENCICLOPEDICĂ.
12. Durst CE (1930) Inheritance in lettuce. Univ Illinois Agri Exp Sta Bull 356 FAO (2006)
http://faostat.fao.org/faostat/sevlet/. Cited 20 April 2006.
13. Harlan JR (1992) Crops and Man. Am Soc Agron, Madison, WI Hohl U, Neubert B, Holger P,
Schonhof I, Böhm H (2001) Flavonoid concentrations in the inner leaves of head lettuce
genotypes. Eur Food Res Technol 213:205–211.
14. De Vries IM (1997) Origin and domestication of Lactuca sativa L. Genet Resour Crop Evol
44:165–174.
15. Indrea, D. and al., 2007. Culture of vegetables.Ceres Publishing House, Bucharest, p.76-77 .Este
cartea aceasta in engleza. Eu nu stiu. De unde ai luat-o?
16. https://www.realitatea.net/stiri/actual/beneficiile-nestiute-pe-care-le-aduce-organismului-salata-
verde_5dcc91f1406af85273cf88d9
17. http://www.fao.org/faostat/en/#data/QC

Autorii de la bibliografie trebuie sa fie citati in text. De unde ai luat-o?

10