Pedagogie II, Curs 3

COMPONENTE CURRICULARE DIN PUNCTUL DE VEDERE AL

PRODUSULUI
(Produsele curriculare)

Din punctul de vedere al produsului, curriculum-ul se obiectivează în

documente şi materiale ale învăţământului: planul de învăţământ, orarul şcolar,
programa şcolară, manuale şcolare, metodicile şi proiectele pedagogice, materiale
auxiliare de lucru pentru profesor sau elevi, pachete de studii, softuri educaţionale.
Planul de învăţământ este un document oficial care include: obiectele de
învăţământ studiate într-un anumit nivel şi tip de învăţământ, ordinea studierii lor,
numărul de ore - săptămânal sau lunar - alocat fiecărui obiect, organizarea anului
şcolar.
În acelaşi timp, planul de învăţământ include concepţia pedagogică ce
fundamentează ştiinţific procesul instructiv-educativ la nivel naţional. Acesta este
elaborat de către o echipă formată din persoane aflate la diferite niveluri de decizie.
Fiecărui nivel sau ciclu de învăţământ îi corespunde un plan specific de
învăţământ (de exemplu, planul de învăţământ al ciclului primar).
Succesiunea obiectelor în planul de învăţământ se defineşte în funcţie de
gradul de accesibilitate a cunoştinţelor sau de nivelul de dezvoltare a capacităţilor de
învăţare ale elevilor şi de măsura în care cunoştinţele prezentate într-o etapă sunt
anticipate de cunoştinţele anterioare şi pregătesc elevul pentru a se angaja într-un
nou stadiu de învăţare
Numărul de ore repartizat fiecărui obiect depinde atât de volumul de
cunoştinţe şi dificultatea problemelor, cât şi de ritmul de învăţare al elevilor de o
anumită vârstă. Gradul de dificultate a unei probleme se stabileşte prin
considerarea naturii intrinseci a acesteia şi a timpului necesar unui elev de nivel
mediu pentru a o rezolva disciplinele incluse în planul de învăţământ al ciclului
primar au un rol fundamental în formarea personalităţii copilului
Deprinderile, temeinic consolidate, nu numai că asigură elevului
frecventarea cu succes a următoarelor trepte de învăţământ, dar au maximă utilitate
1
Pedagogie II, Curs 3
de-a lungul întregii vieţi în rezolvarea diverselor probleme practice.
Ciclurile curriculare reprezintă periodizări ale şcolarităţii, grupând mai
mulţi ani de studiu, care au în comun anumite finalit ăţi. Plan-cadru de înv ăţământ
românesc stipulează constituirea următoarelor cicluri curriculare:
• Ciclul achiziţiilor fundamentale (grupa pregătitoare a grădiniţei şi clasele I-II)
care-şi propune acomodarea la cerinţele sistemului şcolar şi alfabetizarea iniţială;
• Ciclul de dezvoltare (clasele III-IV) – formarea capacităţilor de bază necesare
pentru continuarea studiilor.
• Ciclul de observare şi orientare (clasele VII-IX) – orientarea în vederea
optimizării opţiunii şcoalre şi profesionale ulterioare.
• Ciclul de aprofundare (clasele X-XI) – aprofundarea studiului în profilul şi
specializarea aleasă, asigurînd, în acelaşi timp, o pregătire generală.
• Ciclul de specializare (clasele XII-XIII) – prespecializarea în vederea integrării
eficiente în învăţământul universitar de profil sau pe piaţa muncii.
Orarul şcolar este instrumentul de alocare a timpului de instruire
Planul de învăţământ stă la baza planificării zilnice şi săptămânale a
activităţii şcolare a unei clase de elevi în forma orarului. Construirea orarului se
realizează în funcţie de o multitudine de factori ce ţin de psihoigiena muncii
intelectuale, dar şi de disponibilitatea spaţiului de învăţământ, numărul claselor de
elevi, programul cadrelor didactice.
Psihoigiena muncii intelectuale presupune:
- asigurarea unei ritmicităţi a predării şi învăţării în concordanţă cu
curba de efort zilnic şi săptămânal.
- succesiunea lecţiilor în aceeaşi zi trebuie să evite transferul negativ
în condiţii de similitudine a solicitărilor, oferind alternanţe variate
şi adecvate.
- temele pentru acasă trebuie dozate raţional.
Programa şcolară conţine :
a) definirea obiectivelor specifice ale obiectului de învăţământ considerat
b) elaborarea structurii tematice a obiectului
c) formularea de indicaţii metodice (privitoare la strategiile de predare-
2
Pedagogie II, Curs 3
învăţare-evaluare
d) planificarea activităţii de predare-învăţare-evaluare în timpul de instruire
alocat prin planul de învăţământ.
Primele trei cerinţe se concretizează, prin corelări adecvate, în programa
analitică a unui obiect de învăţământ dat. Pe baza acesteia şi având în vedere
structura anului şcolar, se procedează la planificarea calendaristică anuală şi
trimestrială a activităţilor didactice.
Structura tematică a unui obiect de învăţământ este elaborată dintr-o dublă
perspectivă: ştiinţifică şi psihopedagogică.
Prima accentuează necesitatea corespondenţei dintre conţinutul disciplinei
ştiinţifice şi conţinutul obiectului de învăţământ.
In acest sens, trebuie avute în vedere cerinţele derivate din teoria
psihogenetică piagetiană şi din teoriile învăţării: stadiile dezvoltării intelectuale la
care se află elevii (conform vârstei lor cronologice), gradul lor de pregătire pentru
receptarea anumitor conţinuturi, bazele psihologice ale învăţării specifice vârstei.
Cerinţele pedagogice de elaborare a structurii tematice sunt:
-relevanţa:informaţiile şi problemele selectate tematic trebuie să corespundă
obiectivelor formulate pe de altă parte, trebuie să răspundă unor anumite nevoi
sociale şi personale de formare intelectuală, profesională, culturală),
-secvenţialitatea adică ordonarea structurală a temelor atât vertical (când
cunoştinţele prezentate într-o lecţie sunt anticipate de cele anterioare şi le pregătesc
pe cele de data viitoare) cât şi orizontal ( în cadrul aceleiaşi secvenţe de instruire
-consistenţa (internă) vizând logicitatea structurii tematice şi structura
semantică ,marcarea exactă a distincţiilor şi consecvenţă în utilizarea de concepte,
definiţii, reguli, principii, descrieri, aplicaţii; externă, ce rezultă din disocierile
conţinuturilor specificate în structura tematică a unui obiect de învăţământ cu
conţinuturile altor obiecte).
Manualele şi celelalte materiale didactice auxiliare reprezintă atât sursele
primare de transmitere a cunoştinţelor necesare, cât şi instrumentele fundamentale
utilizate în repetarea şi fixarea informaţiilor. Manualul trebuie considerat drept
„mediu pedagogic de prezentare a cunoaşterii ştiinţifice". Conţinutul unui manual
3
Pedagogie II, Curs 3
nu este rezultatul unui simplu transfer ideatic din lucrări ştiinţifice de specialitate,
ci un proces de adaptare pedagogică a conţinuturilor relevante conform principiilor
didactice. Regula fundamentală a elaborării unui manual se referă la corespondenţa
necesară dintre starea de pregătire (informativă şi formativă) a elevului pentru
receptarea unor noi conţinuturi şi modul de prezentare a acestora pentru a declanşa,
menţine şi perpetua învăţarea. Unui manual îi sunt atribuite următoarele funcţii: de
informare, de formare, de stimulare şi de autoinstruire.
Mijloacele de învăţământ sunt medii distincte de comunicare şi prelucrare a
informaţiei (planşe, retroproiector, computer). Unele sunt pentru uzul exclusiv al
profesorului, altele pot fi folosite individual sau pe grupe de către elevii.
Materialele auxiliare manualului (culegeri de probleme, antologii de texte, atlasuri
şi albume etc.) alcătuiesc împreună cu acesta „pachetele de instruire şi învăţare".

4
Pedagogie II, Curs 3