SCOALA SANITARA POSTLICEALA HIPOCRATE

NITULESCU FLORENTINA

Scleroza multipla Nițulescu Elena Florentina,

anul 3, AMG.
Scleroza multipla este o boala progresiva, care afecteaza sistemul nervos central
(SNC) si care este diagnosticata, de obicei, la adultii tineri, care au varsta cuprinsa
intre 20 si 40 de ani. Totusi, afectiunea se poate declansa oricand intre 15 si 60 de
ani, iar statisticile arata ca, in lume, numarul de femei care sufera de aceasta boala
este mai mare decat cel al barbatilor. Cauzele care ii determina declansarea nu se
cunosc, insa scleroza multipla este considerata a fi autoimuna. Persoanele afectate nu
se vindeca, insa pot tine simptomele bolii sub control, daca urmeaza tratamentul
corect.

Simptome
Persoanele care sufera de scleroza multipla resimt diverse simptome care, in
unele cazuri, le impiedica sa aiba un parcurs normal al vietii.

Simptomele sclerozei multiple pot fi grupate sub mai multe forme. O clasificare
imparte simptomele in primare, secundare si tertiare.

Simptome primare

Simptomele primare sunt primele care apar in cazul sclerozei multiple. Acestea se
declanseaza ca urmare a procesului de demielinizare, prin care teaca de mielina care
acopera axonii neuronilor din creier este afectata. Mielina permite transmiterea
impulsurilor electrice de la o celula nervoasa la alta, astfel ca, atunci cand aceasta
este distrusa, apar tulburarile neurologice.

Printre simptomele primare ale sclerozei multiple se numara:

▪ senzatia de slabiciune a organismului;

▪ pierderile senzoriale;
▪ incapacitatea de a controla miscarile musculare (ataxie).

Simptome secundare

Deoarece functionarea vezicii urinare este controlata de centrii nervosi aflati la

nivelul maduvei spinarii, al trunchiului cerebral si al scoartei cerebrale, evolutia
sclerozei multiple va avea ca simptome secundare infectii ale tractului urinar. Acestea
vor aparea in urma retentiei urinare, una dintre efectele problemelor neurologice,
constand in situatia cand o persoana nu poate sa isi goleasca vezica urinara in
totalitate sau voluntar.

Simptome tertiare
SCOALA SANITARA POSTLICEALA HIPOCRATE
NITULESCU FLORENTINA
Din cauza simptomelor pe care le are, scleroza multipla nu afecteaza pacientul
doar din punct de vedere fizic, ci si social si psihologic. In timp, pe masura ce boala
evolueaza, iar manifestarile devin mai frecvente si mai greu de controlat, exista riscul
ca persoana suferinda sa intre in depresie reactiva sau sa recurga la izolare sociala.

Simptomele sclerozei multiple pot fi grupate si in functie de frecventa cu care apar,

astfel:

▪ frecvente: oboseala, slabiciune, probleme de mers si spasticitate (incordare

neobisnuita a muschilor sau cresterea tonusului muscular), dificultati in
mentinerea echilibrului, depresie, pierderi senzoriale
▪ mai putin frecvente: probleme de vorbire
▪ rare: convulsii, paralizie, reducerea auzului.

O alta clasificare este in functie de sistemul si simturile afectate. Astfel, exista

urmatoarele tipuri de manifestari:

▪ senzitive: amorteli, dureri

▪ motorii: spasticitate, contractii spastice
▪ vizuale: pierderea vederii
▪ cerebeloase: ataxie, dificultati de coordonare, tremor cerebelos
▪ la nivelul trunchiului cerebral: pareza faciala, ameteli, senzatia de amorteala
sau furnicaturi in zona fetei
▪ altele: tulburari cognitive, disfunctii sexuale, probleme ale tractului urinar.

Factori de risc
Chiar daca nu se cunosc cauzele care duc la declansarea sclerozei multiple, se
considera ca trasaturile genetice influenteaza aparitia bolii. Scleroza multipla nu se
incadreaza in categoria bolilor ereditare, insa, conform Federatiei Internationale de
Scleroza Multipla, riscul de imbolnavire este mai mare in cazul celor care au sau au
avut rude cu aceasta afectiune.

Printre factorii de risc pentru scleroza multipla se numara:

▪ infectiile microbiene
▪ infectiile virale - unul dintre argumentele care le incadreaza printre factorii de
risc este ca au produs demielinizarea la animale
▪ alte infectii.

Astfel, scleroza multipla apare ca urmare a interactiunii dintre trei tipuri de factori.

1. factori de mediu: infectia cu virusul Epstein-Barr, expunerea la soare, fumatul,

expunerea la anumite substante chimice
2. factori genetici: gene predispuse la boala, gene care modifica boala, polimorfism
de insertie/stergere, polimorfism uninucleotidic
SCOALA SANITARA POSTLICEALA HIPOCRATE
NITULESCU FLORENTINA
3. factori epigenetici: modificari ale structurii genetice.

Tipuri de scleroza multipla

Exista mai multe tipuri de scleroza multipla, in functie de evolutia bolii si
de severitatea clinica. Ultimele clasificari din domeniul medical fac diferenta
intre patru astfel de forme, despre care trebuie mentionat faptul ca pot afecta
simultan un pacient, acesta suferind, in acest caz, de scleroza multipla cronic
progresiva.
1. Scleroza multipla recurent remisiva (SMRR)
Este cea mai intalnita forma de scleroza multipla si afecteaza mai ales
persoanele cu varsta mai mare de 40 de ani. Un episod simptomatic nu dureaza
mai mult de 24 de ore si se poate repeta o data la cateva zile, luni sau chiar ani.
2. Scleroza multipla primar progresiva (SMPP)
Aceasta forma se declanseaza in jurul varstei de 40 de ani si afecteaza in
special maduva spinarii, inca din primul stadiu. Declinul persoanei afectate are
loc progresiv, iar ameliorarile simptomelor sunt minore si temporare.
3. Scleroza multipla secundar progresiva (SMSP)
Apare in urma evolutiei sclerozei multiple recurent remisive, dupa
aproximativ 10 ani si are un progres rapid, care duce la aparitia handicapului.
Anumiti pacienti care sufera de SMRR sunt predispusi sa ajunga la aceasta
forma de scleroza - cei cu varsta mai mare de 35 de ani care se afla la debutul
bolii si cei la care boala se declanseaza cu determinari multiple.
4. Scleroza multipla progresiv-recidivanta (SMPR)
Este forma cea mai agresiva de scleroza multipla, fiind caracterizata de
episoade simptomatice agresive. Boala evolueaza rapid si reprezinta forma mai
grava a SMPP.

Diagnostic
Pentru diagnosticarea sclerozei multiple, este nevoie de analizarea simptomelor si a
manifestarilor neurologice pe care le prezinta persoana in cauza, dar si de efectuarea
unor investigatii mai amanuntite. Printre acestea se numara:

▪ examene neurologice
▪ RMN (Imagistica cu Rezonanta Magnetica) - depisteaza eventualele leziuni de la
nivelul creierului si coloanei vertebrale
▪ CT (computer tomograf) cu substanta de contrast
▪ punctie lombara - verifica fluidele de la nivelul maduvei osoase
▪ teste senzoriale
▪ analize de sange - necesare pentru a elimina posibilitatea prezentei unei alte
boli care are simptome asemanatoare cu cele ale sclerozei multiple.

Metoda de masurare
SCOALA SANITARA POSTLICEALA HIPOCRATE
NITULESCU FLORENTINA
Scleroza multipla poate avea o evolutie imprevizibila chiar daca se incearca
mentinerea ei sub control prin tratament. Pacientul poate resimti o agravare a
simptomelor, astfel ca este nevoie ca medicul sa aplice niste masuri prin care sa
stabileasca nivelul bolii.

Cea mai folosita metoda de masurare a sclerozei multiple este Scala extinsa a
starii de invaliditate (Expanded Disability Status Scale), care ia in calcul cele opt
sisteme functionale ale organismului uman: vizual (daca exista afectare a vederii),
trunchiul cerebral (daca exista probleme de gandire si memorie), piramidal
(slabiciunea musculara, dificultatea de miscare), cerebelos (ataxie, pierderea
echilibrului, coordonarii, prezenta tremorului), senzitiv (pierderea senzatiilor), vezical,
anal si mental (dificultati de limbaj, de inghitire). Aceasta scara stabileste gradul de
afectare a unui pacient, valorile putand varia intre 0 (cand nu exista dizabilitate) si 9,5
(cand persoana suferinda este imobilizata la pat).

Complicatii
Evolutia sclerozei multiple si faptul ca aceasta este declansata de probleme
neurologice pot avea ca rezultat, in timp, aparitia unor complicatii:

▪ rigiditate musculara
▪ spasme musculare
▪ paralizie, mai ales in zona picioarelor
▪ pierderi de memorie
▪ dezechilibre emotionale
▪ depresie
▪ epilepsie.

Tratament
Tratamentul pentru scleroza multipla nu vindeca boala, insa are rolul de a reduce
intensitatea, durata si frecventa episoadelor simptomatice. Acesta trebuie administrat
doar in urma recomandarilor medicale si, in plus, ajuta pacientul sa isi mentina
capacitatea de lucru, astfel incat afectiunea sa aiba cat mai putine efecte negative
asupra vietii sale.

Printre tratamentele pe care un medic le recomanda unui pacient care sufera de

scleroza multipla se pot numara:

▪ cure scurte de corticoterapie - lupta impotriva pierderii vederii sau a

coordonarii motorii;
▪ medicamente imunomodulatoare (interferon, natalizumab) - reduc frecventa
simptomelor agresive si amana instalarea incapacitatii functionale;
▪ medicamente imunosupresoare;
▪ antidepresive;
SCOALA SANITARA POSTLICEALA HIPOCRATE
NITULESCU FLORENTINA
▪ medicamente pentru dureri;
▪ medicamente pentru probleme gastrointestinale.

In completarea tratamentului medicamentos, pot fi utilizate, de asemenea, doar la

recomandarea medicului, diverse terapii:

▪ fizioterapie si kinetoterapie - reduc durerile, stimuleaza musculatura si sporesc

mobilitatea;
▪ terapie ocupationala - ajuta pacientul sa nu isi piarda increderea in sine si sa
fie independent;
▪ tratamente experimentale - cele ale caror rezultate pozitive nu sunt garantate,
dar sunt posibile si care fac parte din cercetarile stiintifice.

Important de stiut este ca, nefiind cunoscute cauzele care duc la declansarea
sclerozei multiple, nu exista moduri concrete prin care aceasta boala se poate preveni.
Totusi, este recomandat un stil de viata sanatos, bazat pe o dieta echilibrata si pe un
program cu ore suficiente de somn.

Scleroza multipla afecteaza persoana bolnava din toate punctele de vedere:

medical, social, personal, profesional. De aceea, aceasta trebuie sa se adapteze si sa
accepte schimbarile prin care corpul ei va trece, astfel incat interactiunile cu
societatea si cu cei din jur sa fie cat mai putin incomode.