TERRA

Oceanele si intinderea lor

Oceanul Antartic Oceanul Artic

Ocean
Aproximativ trei sferturi (71%) din
suprafața Pământului este acoperită
de oceane, fiind un corp global
de ape sărate .Oceanele dețin
aproximativ 96,5% din toată apa de
pe Pământ. Oceanele sunt împărțite
de continente și arhipelaguri în cinci Oceanul Atlantic Oceanul Indian
oceane:

 Oceanul Antarctic
 Oceanul Arctic
 Oceanul Atlantic
 Oceanul Indian
 Oceanul Pacific

Oceanul Pacific

Granițele între oceane au fost

stabilite de Organizația
Internațională de Hidrografie,
astfel că Oceanul Antarctic
se extinde de la
coasta Antarcticii până la 60 de
grade latitudine sudică.
Regiunile mai mici ale oceanelor
se numesc mări, golfuri, strâmtori,
etc.

Oceanul Antarctic este un corp de apă care înconjoară

continentul Antarctica. El este al
patrulea mare ocean și a fost Oceanul Antarctic
ultimul clasificat astfel, fiind
acceptat printr-o decizie a
Organizației Internațională
Hidrografică, IHO în 2000. Această
schimbare reflectă descoperiri
recente în oceanografie, în special
despre curente oceanice. Alte
surse precum National Geographic
Society din SUA continuă să
demonstreze că Oceanul

Atlantic, Oceanul Pacific și

Oceanul Indian se extind până la
Antarctica. Doar 28 din cele 193
națiuni ale lumii au participat la
sondajul organizat de către IHO în
2000, și doar 18 au votat în
favoarea noului nume, "Oceanul
Antarctic". Doar 14 voturi au fost
plasate în favoarea stopării
oceanului la linia imaginară la 60 Viata in Oceanului Antarctic numara putine specii, din
de grade de latitudine, celelalte 14 cele 20.000 de specii de pesti existente, doar 270 traiesc
voturi fiind în favoarea plasării in acest ocean. Principala cauza este adancimea mai
limitei oceanului la 35 de grade
sud, o latitudine echivalentă cu
mare a platformelor continentale de 500 - 700 metri in loc
Marea Mediterană în emisfera de de 150 - 200 metri si nu in ultimul rand datorita
nord scufundarii continentului sub greutatea ghetii. Principala
specie care traieste in acest ocean este pestele bentic
(pestele de gheata), care traieste pa fundul oceanului sau
Suprafata totala a Oceanului in apropiere, acesta se adapteaza la frig si este singura
Antarctic este de 20.327 specie de vertebrate fara hemoglobina.
milioane km², cu tarmuri ce
masoara 17.968 kilometri.
Adancimea medie este de
4000 de metrii, iar cea
maxima este de 7.235 metri si
este atinsa la capatul sudic al
Gropii South Sandwich.
Relieful Oceanului Antarctic
este format din platoul
continental Antarctic care in
mare parte este ingust si
neobisnuit de adanc,
marginile sale aflandu-se la
adancimi de la 400 pana la
800 de metri. Calota Peștele de gheață (Channichthyidae), denumit uneori și peștele
Antarcticii creste de la o de gheață crocodile, reprezintă o familie de pești perciformi
găsiți în apele reci din jurul Antarctidei și sudul Africii de Sud. Sunt
medie minima de 2,6 milioane
cunoscute 15 specii de pești de gheață; aceștia se hrănesc cu
km² in martie la aproximativ krilli, crustacee mici și alți perști.
18,8 milioane km² in luna
septembrie
2
 Oceanul Artic

Oceanul Arctic sau Oceanul

Înghețat este un ocean situat în
principal în regiunea Polului Nord
și este cel mai mic din cele
cinci oceane ale lumii, fiind cel mai
puțin adânc dintre acestea. Cu toate
că Organizația Internațională
Hidrografică, IHO îl clasifică drept
ocean, unii oceanografi numesc
acest corp Marea Arctică Mediterană
sau mai simplu Marea Arctică,
considerându-l Marea
Mediterană a Oceanului Atlantic.
Deși este cel mai mic ocean al
planetei (suprafața sa fiind de
2
14.090.000 km ) este mai întins ca
Europa. Are o formă aproape
circulară, fiind centrat pe Polul Nord
geografic al planetei. Este delimitat
de țărmurile nordice ale continentelor
Europa și Asia (Siberia) și America
de Nord, precum și de cele ale
insulei Groenlanda. Comunică liber
cu apele Oceanului Atlantic si numai
printr-o îngustă strâmtoare cu
Oceanul Pacific.

Țărmurile celor trei continente care îl marginesc sunt foarte crestate, rezultând numeroase peninsule, golfuri, estuare și
fiorduri.Una din caracteristicile acestui ocean este aceea că nu are contact direct cu toate continentele care îl delimitează,
ci prin intermediul marilor mărginașe.O altă caracteristică importantă a acestui ocean o constituie prezenta gheții: mai
mult de jumătate din suprafața sa, pe timpul verii și peste trei pătrimi, în timpul iernii, este acoperită de o imensă calotă de
gheață centrată pe Polul Nord. În Oceanul Arctic există două importante drumuri maritime:
- cel de Nord-Est, care reprezintă calea cea mai scurtă, prin nordul Siberiei, între vestul (portul Murmansk) și estul
Rusiei (portul Vladivostok)
- cel de Nord-Vest, care străbate apele arctice prin nordul continentului american, de la Atlantic la Pacific.
Multă vreme inaccesibile, astăzi cele două rute maritime sunt utilizate în mod frecvent, grație spărgătoarelor de gheață
și navelor de construcție specială.

3
 Insule Zibelina sau samur
Ce vă vine în minte când vă gândiţi la zibelină? Animal
În trecut Oceanul Arctic avea un feroce, asemănător cu lup? De fapt, aceste creaturi aparţin
șir de insule, în prezent familiei jderilor şi sunt similare cu vidre de râu. Spre
scufundate, multe dintre ele deosebire de eroul filmului, care poartă acelaşi nume de
aflându-se pe teritoriul platformei Wolverine, samurul nu are ghearele tactile din metal. Deşi
asiatice, dar și în jurul celorlalte ghearele lor se întind pe jumătate, dar cel mai des ele sunt
continente (America de Nord și folosite pentru săpat sau alpinism.
Europa). Printre aceste insule se
numără: Krestianka, Keenan,
Kroker, Bredly, acestea fiind cele
mai importante insule ale
Oceanului Artic.
Oceanul Arctic, cuprinde cea mai
mare intindere de apa inghetata
de la suprafata oceanelor Terrei,
de aproximativ 11.000.000 km² in
timpul iernii si aproape 8.000 de
km² vara, deci trei patrimi din
suprafata sa, iarna, si mai mult de
jumatate pe timpul verii. Suprafata
oceanului este acoperita cu o
imensa calota de gheata aflata in
zona polului nord dar a carei limita
Râs sau lynx
sudica nu depaseste, decat in
Lynxul este o pisica mică, insuficient studiată, de obicei, de
marile din nord-estul Asiei si in
mici dimensiuni. Râsul are picioarele lungi şi labele largi, care
nord-vestul Americii la nord
fac mai uşor mersul pe zăpadă adâncă. Cel mai des râsul
paralela de 77° latitudine nordica.
vânează iepurii de câmp. În anii 1970, lynxul se considera
specie dispărută, dar mai târziu a reapărut cu succes. În
prezent, este trecut pe lista speciilor ameninţate cu dispariţie.
ANIMALE
Unele din aceste animale le-aţi
văzut, probabil, ca ursul polar
sau bufniţa polară, în timp ce
altele, sunt mai exotice, cum ar fi
"inorogul mării" sau râsul. Haideţi
să aflăm mai multe despre 13
reprezentanţi ai lumii animaliere
din Cercului Arctic, acoperit cu
gheaţă. Cateva exemple de animale
cum ar fi:

Ursul polar
Ursul polar este, de asemenea, cunoscut sub
numele de ursul alb. Aceste animale
maiestuoase sunt considerate specii pe cale
de dispariţie şi sunt protejate de lege în mai
multe ţări. Dieta lor se compune, în principal,
din foci, şi pentru acest fapt ele trăiesc, în
general, în zonele de coastă.

4
 Oceanul Atlantic
Oceanul Atlantic este al doilea ocean ca mărime de pe Pământ, acoperind aproape 20% din suprafața sa.
Numele oceanului, care se trage de la mitologia greacă, înseamnă Marea lui Atlas.
Atlanticul este mărginit de America de Nord și America de Sud, în vest, și Europa și Africa, în est. Este legat
de Oceanul Pacific prin Oceanul Arctic în nord, și prin Pasajul Drake în sud. În plus, este legat artificial de Pacific
prin Canalul Panama. Linia de demarcație dintre Oceanul Atlantic și Oceanul Indian este la meridianul 20°E.
Atlanticul este separat de Oceanul Arctic printr-o linie care duce de la Groenlanda, prin insulele Svalbard până în
nordul Norvegiei. Atlanticul de Nord se întinde în emisfera nordică de la ecuator până la Oceanul Arctic. El
cuprinde insulele Capului Verde, insulele Canare, Madeira, insulele
Azore, Bermuda, Färöer, Islanda, Groenlanda precum și Terra Nova. Este delimitat prin ecuator de Atlanticul de
Sud este regiunea Atlanticului situată la sud de ecuator, între continentele America de Sud, Africa Occidentală
și Africa Sudică. La sud, Atlanticul este limitat de Oceanul Antarctic și Antarctida.

Incluzând mările adiacente, Oceanul Atlantic ocupă o suprafață de 106.400.000 km², iar fără aceste mări, are o
suprafață de 82.400.000 km². Volumul oceanului, cu mările adiacente, este de 354.700.000 km³, iar fără ele este de
323.600.000 km³. Adâncimea medie a Atlanticului este de 3.332 m (incluzând mările adiacente) sau 3.926 (fără
mările adiacente). Cel mai adânc punct este Groapa Puerto Rico de 9.219m . Lățimea oceanului variază de la 2.848
km între Brazilia și Liberia, până la 4.830 km între Statele Unite ale Americii și nordul Africii.
Mările care fac parte din Oceanul Atlantic (sunt considerate adiacente) includ: Marea Caraibelor, Marea
Mediterană, Marea Nordului, Marea Labrador și Marea Baltică. Insulele importante din Oceanul Atlantic sunt:
Insulele Faroe, Svalbard, Groenlanda, Islanda, Rockall, Marea Britanie, Irlanda, Fernando de Noronha, Insulele Azore,
Insulele Madeira, Insulele Canare, Insulele Capul Verde, São Tomé și Príncipe, Newfoundland, Bermuda, Indiile de
Vest, Ascension, Sf. Elena, Martin Vaz, Tristan da Cunha, Insulele Falkland și Insula Georgia de Sud.
Înțeleptul grec Platon afirma că în Atlantic ar fi existat un continent, acum dispărut: Atlantida, așa cum ar
fi existat Pacifida în Pacific

Marea Caraibelor Marea Baltica si Marea Nordului

5
Oceanul acoperă aproape o treime din
Apusul peste Oceanul Pacific văzut din Stația Spațială
suprafața pământului, având o suprafață Internațională.
de 179,7 milioane km², mai mare decât
întreaga suprafață a continentelor. El se
întinde pe direcția nord-sud pe
aproximativ 15.500 km de la Marea
Bering din Oceanul Arctic până la
marginile înghețate ale Mării
Ross din Antarctica la sud (deși regiunea
Antarctică din sudul Pacificului este numită
câteodată Oceanul Sudic), iar pe direcția
vest-est se întinde pe aproape 19.800 km,
din Indonezia până la coastele Columbiei și
Peru (la nivelul paralelei de 5° N, această
distanță reprezentând peste jumătate din
lungimea acestei paralele și de peste 5 ori
diametrul Lunii). Limita vestică a
oceanului este plasată pe Strâmtoarea
Malacca. Cel mai adânc punct de pe
planetă este Groapa Marianelor, la 11.022
metri sub nivelul mării. Adâncimea medie
este de 4.280 metri
Furtună în orașul Pacifica, California
De-a lungul coastei vestice neregulate a
oceanului există multe mări, cele mai mari
fiind Marea Celebes, Marea Coral, Marea
Chinei de est, Marea Filipinelor, Marea
Japoniei, Marea Chinei de Sud, Marea Sulu,
Marea Tasmaniei și Marea Galbenă.
Strâmtoarea Malaccaunește, la vest,
Pacificul cu Oceanul Indian,
iar Strâmtoarea Drake și Strâmtoarea
Magellan fac legătura, la est, cu Oceanul
Atlantic. Și Canalul Panama unește la est
Pacificul cu Atlanticul. În sfârșit, la nord,
Strâmtoarea Bering face legătura cu
Oceanul Arctic.
Deoarece meridianul de 180° trece prin
Pacific, Pacificul de vest (de lângă Asia)
se află de fapt în emisfera estică a
Pământului, iar Pacificul de est (de Apus de soare în districtul Monterey County, California, SUA.
lângă America) se află în emisfera vestică.
Într-o mare parte a călătoriei
lui Magellan - de la Strâmtoarea Magellan
și până în Filipine - oceanul a fost chiar
liniștit. Dar Pacificul nu este mereu pașnic.
Multe cicloane tropicale (echivalentul
uraganelor din Atlantic) lovesc insulele
Pacificului. Locurile din preajma
îmbinărilor plăcilor tectonice sunt pline de
vulcani și sunt des afectate
de cutremure. Tsunamiurile, valuri imense
declanșate de cutremure subacvatice.
 Oceanul Indian

Oceanul Indian este al treilea ocean ca

mărime din lume. Acoperă aproximativ
20% din suprafața oceanică a pamantului,
are o suprafață de 73.556.000 km², iar
volumul oceanului este estimat la
292.131.000 km³.
Este mărginit în nord de subcontinentul
Indian, în vest de Peninsula Arabică și
Africa, în est
de Malaezia, Insulele Sunda și de
Australia și în sud de Oceanul
Antarctic. Cel mai mare fluviu care se
varsă în Oceanul Indian este fluviul
african Zambezi.
Pe fundul Oceanului Indian se află dorsala
subacvatică central-indiană cu o direcție
nord-sud, praguri și gropi de diverse
adâncimi. Între aceste gropi se
numără Groapa Sunda cu o adâncime
maximă de 7455 m și Groapa
Diamantelor cu o adâncime maximă de
8047 m, aceasta fiind adâncimea maximă
a Oceanului Indian.

Planeta noastră are încă foarte

multe "surprize" pe care ni le-a rezervat.
Una din minunile descoperite recent este
şi frumoasa "cascadă subacvatică" de
lângă insula Mauritius. Văzută din
fotografiile aeriene realizate de mai multi
fotografi, dar şi din imaginile oferite de
Google Maps, presupusa cascadă pare să
se afle la capătul sud-vestic al
insulei. Totul nu este însă decât o iluzie
optică şi se datorează depunerilor de
nisip. Când e privita, însa, din alte
unghiuri, zona arată ca orice altă întindere
de ocean: un spectru de nuanţe de
albastru, verde şi alb.

Potrivit unui studiu publicat în această

săptămână în revista Nature
Communications, acele fragmente de
scoarţă reprezintă rămăşiţe din Gondwana,
un fost super-continent care a existat pe
Terra în urmă cu peste 200 de milioane de
ani.
 Vietuitoare
In Oceanul Indian se regasesc numeroase
specii de pesti (Acanthurus sohal,
Amphiprion bicinctus, Cirrhitichthys
oxycephalus), rechini (Galeocerdo cuvier),
balene, delfini, reptile, crustacee, moluste,
mamifere, etc... Pescuitul in oceanul Indian
are o importanta deosebita pentru tarile
riverane oceanului, atat din punct de vedere
al consumului cat si din punct de vedere al
exportului. Flotele de pescuit ale Rusiei,
Japoniei, Coreei de Sud si Taiwan-ului
exploateaza de asemenea resursele
oceanului Indian, in special pentru ton.

Seadragons este un pește din familia

Syngnathidae care poate fi observat de-a
lungul coastelor de sud-vest ale Australiei.
Cunoscut și sub numele de “Popularly
leafies”, peștele este în prezent una dintre
cele mai bine protejate viețuitoare marine
din lume, specia fiind de ani buni pe lista
celor aflate pe cale de dispariție. Peștii nu
sunt mari ca dimensiuni, au doar 20-24 de
centimetri și se hrănesc cu plancton și
crustacee. Aspectul neobișnuit îi face
aproape nedetectabili de către ceilalți
prădători, creând deseori iluzia unor alge
marine plutitoare.
Ca și în cazul Căluților de Mare, și
masculii de Seadragons se îngrijesc de
ouă. Femela produce până la 250 de ouă
luminoase de culoare roz, apoi le
depozitează pe coada unui exemplar de sex
masculin. După 9 săptămâni, ouăle încep
să eclozeze, în funcție de condițiile din
apă. O dată născut, tânărul Seadragon este
complet independent. Doar aproximativ
5% din pui supraviețuiesc.

Oceanul este bântuit de cutremure ca de

exemplu mai recent la data de 26
decembrie 2004 a avut loc un cutremur
cu intensitatea de 9,2 pe scara Richter,
având epicentrul în apropiere de insula
Sumatra, coordonatele 3°33' N, 95°8' E.
Acest cutremur submarin a declanșat
valuri uriașe cu o viteză de 500 km/h.
 Oceanul Pacific
Oceanul Pacific (de la numele latin Mare Pacificum = mare liniștită) este cel mai mare ocean din lume, acoperind
aproximativ 33% din suprafața Pământului. Oceanul are o suprafață totală de 165,3 milioane de km² și se întinde
pe aproximativ 15.500 km de la Strâmtoarea Bering în nord și până la Marea Ross în Antarctica. Limita vestică a
oceanului este Strâmtoarea Malacca, iar la est oceanul e mărginit de continentul America. Oceanul a fost numit
"pacific" deoarece primii marinari europeni au găsit o apă deosebit de liniștită dincolo de Capul Horn, punctul cel
mai sudic al Țării de Foc. În pofida numelui, în Pacific există nenumărate
furtuni, taifunuri, uragane, cutremure subacvatice, tsunamiuri și alte fenomene naturale cu energii uriașe.
Numele oceanului a fost dat de navigatorul portughez Ferdinand Magellan. Este cel mai mare ocean al Terrei și
se împarte in două emisfere, emisfera sudică și emisfera nordică.
Suprafața oceanului Pacific este - socotind și mările secundare - 181,34 milioane km², sau, fără acestea, 166,24
milioane km², ceea ce constituie aproximativ 35 % din suprafața totală a Pământului sau mai bine de jumătate
din suprafața totală a mărilor și oceanelor. Suprafața Pacificului este astfel mai mare decât suma suprafețelor
tuturor continentelor.
Volumul de apă este de 714,41 milioane km³ cu tot cu mările secundare, sau 696,19 milioane km³ fără apa din
mările secundare. Adâncimea medie este de 3.940 m, dacă sunt luate în considerație mările secundare, sau 4.188
m fără acestea. Adâncimea maximă este de 11.034 m.
Temperaturile înregistrate în apele oceanului la ecuator sunt între 25–30 °C. De asemenea, și salinitatea apei variază:
apa din zona ecuatorului este mai puțin sărată decât apa dinspre poli, datorită precipitațiilor ecuatoriale abundente
din timpul anului. Apa Oceanului Pacific este în medie putin mai caldă decât apa Oceanului Indian. Relieful
submarin al Pacificului este foarte variat. Câteva formațiuni subacvatice importante, de întinderi uriașe, sunt: dorsala
Pacificului, Inelul de foc (vulcanism), bazine, ridicături ("munți" subacvatici), abisuri, șanțuri ș.a.

Oceanul acoperă aproape o treime din suprafața pământului, având o suprafață de 179,7 milioane km², mai mare decât
întreaga suprafață a continentelor. El se întinde pe direcția nord-sud pe aproximativ 15.500 km de la Marea
Bering din Oceanul Arctic până la marginile înghețate ale Mării Ross din Antarctica la sud (deși regiunea Antarctică din
sudul Pacificului este numită câteodată Oceanul Sudic), iar pe direcția vest-est se întinde pe aproape 19.800 km,
din Indonezia până la coastele Columbiei și Peru (la nivelul paralelei de 5° N, această distanță reprezentând peste
jumătate din lungimea acestei paralele și de peste 5 ori diametrul Lunii). Limita vestică a oceanului este plasată
pe Strâmtoarea Malacca. Cel mai adânc punct de pe planetă este Groapa Marianelor, la 11.022 metri sub nivelul mării.
[3]
Adâncimea medie este de 4.280 metri .
Pacificul cuprinde peste 25.000 de insule, mai mult decât suma tuturor insulelor din celelalte oceane, majoritatea
aflându-se la sud de ecuator.
În prezent, Oceanul Pacific se micșorează, încet dar permanent, ca urmare a mișcării plăcilor tectonice, cu aproximativ
2–3 cm pe an pe 3 laturi, ceea ce înseamnă aproximativ 0,5 km² pe an (în timp ce Oceanul Atlantic se mărește mereu.
 Oceanul Pacific este inconjurat de o zona Cercul de foc al Pacificului
de activitate vulcanica si cutremure
violente, uneori mentionata ca "Inelul de
foc al Pacificului".Oceanul Pacific este
tinta cicloanelor tropicale (taifunuri), in
sud-est si Asia de Est, din mai pana in
decembrie. Uraganele se pot forma la sud
de Mexic si lovesc America Centrala si
Mexic din iunie pana in octombrie.
Fenomenul ciclic El Nino are loc in
Pacificul ecuatorial, influentand vremea
in Emisfera Vestica si Pacificul de Vest.
Depunerea de gheata pe suprastructura
navelor in extremul nord, din octombrie
pana in mai.
Ceata persistenta in Pacificul de Nord Fenomenul El Nino
poate fi un pericol maritim, din iunie
pana in decembrie

Sistemele planetare de presiune a aerului

prezinta uniformitate in Sud si Est.
Cicloni tropicali (uragane) se formează la
sud de Mexic, din iunie pana in
octombrie, si afecteaza Mexicul si
America Centrala. Pacificul de Vest este
musonic - un anotimp ploios apare in
timpul lunilor de vara, atunci cand
vanturile bat dinspre ocean spre uscat, si
un sezon uscat in timpul lunilor de iarna,
atunci cand vanturile bat dinspre uscat
spre ocean. Ciclonii tropicali (taifunurile)
pot lovi Asia de sud-est si est din mai
pana in decembrie.

Oceanul Pacific este cel mai vechi ocean de pe Terra, fapt indicat si de rocile descoperite pe fundul oceanului, roci ce
au o vechime de aproximativ 200 de milioane de ani. Pe linia tarmului placa tectonica oceanica se subduce celei
continentale, iar presiunea rezultata la contact cauzeaza cutremurele si vulcanii ce au adus acestei zone numele de
"Cercul de foc al Pacificului", care este format din peste 350 de vulcani activi si inactivi, adica aproximativ 62% din
numarul vulcanilor activi de pe glob. Pe langa vulcani, oceanul mai este marginit de cele mai adanci fose abisale din tot
cuprinsul Oceanului Planetar. Adancimile maxime se gasesc in vecinatatea tarmurilor, a insulelor sau la baza marilor
lanturi muntoase. Din categoria foselor abisale ce se gasesc im Oceanul Pacific merita amintite: Groapa Atacama 8.055
metri situata la poalele Anzilor, Groapa Guatemala 6.662 metri, Groapa Aleutinelor 7.679 metri, Groapa Kurilelor
9.750 metri, Groapa Japoniei 10.557 metri, Groapa Marianelor 11.022 metri. Adancimile maxime ale Oceanului Pacific
se inregistreaza in: Groapa Filipinelor 10.055 metri, Kermadec 10.047 metri, Tonga 10.882 metri, toate amplasate in
vecinatatea insulelor si a muntilor.
Realizat de:
Turbatu Izabela-Catalina
Colegiul National Pedagogic ,,Spiru Haret,, Focsani
Clasa a XI F