UNIVERSITATEA „1 DECEMBRIE 1918” din ALBA IULIA

Facultatea de Drept și Științe Sociale

Etică și integritate academică

Deontologia avocatului

Coordonator: Masterand:

1. Introducere
Rolul avocaturii într-o societate este unul fundamental, acela de a face supremația
legii efectivă, de a promova drepturile omului, de a-i ajuta pe cei defavorizați și de a da voce
celor care nu au influență politică.
 În exercitare profesiei, avocatul este obligat să acționeze pentru asigurarea accesului
liber la justiție și a dreptului la un proces echitabil, să acționee prin toate mijloacele legale pentru
a proteja profesia, demnitatea și onoarea corpului de avocați. În acest scop, fiind o profesie
monopolistă în ceea ce privește acordearea serviciilor de aistență juridică calificată, avocații
trebuie să adopte un comportament profesionist pentru realiarea corespunzătoare a misiunii sale,
iar normele deontologice vin să garanteze această conduită.
Un avocat, într-un stat de drept,este indispensabil justiției și justițiabililor și are sarcina
de a apăra drepturile și libertățile acestora. El e și sfătuitorul și apărătorul cel mai fidel al
clienților săi.
Misiunea unui avocat îi impune îndatoriri, obligații și responsabilități multiple, uneori
aparent contradictorii față de clienți, tribunale sau autorități, față de profesia sa. Rolul avocatului
este acela de a traduce într-un limbaj juridic coerent dorințele clientului său.
Asistarea și reprezentarea clientului de către un avocat cuprinde toate actele, mijloacele și
operațiunile permise de lege și necesare ocrotirii și apărării intereselor clientului.
Avocatul este independent și se supune numai legii, statutului profesiei și codului
deontologic. El promovează și apără drepturile, libertățile și interesele legitime ale omului.
Exercitarea profesiei sale presupune asistarea și reprezentarea persoanelor fizice și juridice în
față instanțelor autorității judecătorești și a altor organe de jurisdicție, a organelor de urmărire
penală, a autorităților și instituților publice, precum și în fața altor persoane fizice sau juridice,
care au obligația să permită și să asigure avocatului desfășurarea nestingherită a activității sale,
în condițiile legii.

2. Misiunea avocatului
Într-o societate întemeiază pe resepct față de justiție, avocatului îndeplineșe un rol
eminent. Misiunea sa nu se limitează doar la executarea fidelă a unui mandat în cadrul legii.

Misiunea avocatului este afirmată ca o condiție esențială a statului de drept și a unei

societăți democratice. Profesia de avocat este definită ca o profesie liberă și independentă supusă
respectării normelor pe care ea și le-a impus, este un mijloc esențial de apărare a drepturilor
omului în fața statului și altor puteri din societate.

3. Principiile generale
Independența – se impune ca avocatului să aibă o independeță absolută, libera de orice
presiune, îndeosebi de cea derivată din propriile sale interese sau datorată influențelor din afară.
Este necesară atât pentru încrederea în justiție, cât și pentru încrederea în imparțalitatea
judecătorului. Avocatul trebuie să evite orice prejudicere a independenței sale și să vegheze la a
nu neglija etica sa profesională din dorința de a fi pe plac clienților săi, judecătorului sau terților.
 Această independență este necesară atât în activitatea juridică, cât și în alte probleme de
natură juridică, iar consilierea acordată de avocat clientului său nu are nici o valoare reală când
ea a fost făcută doar din interes personal ori sub efectul unei presiuni din afară.

Încrederea și integritatea morală – nu pot exista relații bazate pe încredere, atunci

când cinstea, spiritul de dreptate și sinceritatea avocatului sunt puse sub semnul indoielii. Pentru
avocat, acestea sunt obligații profesionale.

Secretul profesional – prin natura misiunii sale, avocatul este depozitarul secretelor
clientului sau și destinatarul comunicărilor de natură confidențială. Fără o garanție a
confidențialității, încrederea nu poate exista, Prin urmare, secretul profesional este recunoscut ca
fiind un drept și o îndatorire fundamentală și primordială a avocatului.

Respectarea deotologiei altor barouri – în aplicarea normelor de drept ale Uniunii

Europene și ale Spațiului economic european, avocatul dintr-un stat membru poate fi obligat să
respecte deontologia unui barou dintr-un stat membru gazdă. Avocatul are datoria de a se
informa asupra normelor deontologice pe care trebuie să le respecte în exercitarea unui ectivități
specifice.

Incompatibilități – pentru a-i permite avocatului să-și exercite funcțiile cu independența

necesară și de o manieră corespunzătoare îndatoririi sale de a participa la administrarea justiție,
exercitarea anumitor profesii sau a anumitor funcții este incompatibilă cu profesia de avocat.

Avocatul care asigură reprezentarea sau apărarea unui client in fața justiției sau în fața
autorităților publice ale unui stat membru gazđă va respecta normele de incompatibilitate
aplicabile avocatilor din respectivul stat membru.

Publicitatea personală – avocatului este autorizat să informeze publicul despre serviciile

pe care le oferă, cu condiția ca informația să fie fidelă, veridică și cu respectarea secretului
profesional și a altor principii esențiale ale profesiei.

Interesul clientului – sub rezerva normelor legale și deontologice, avocatul are oblugația
de a apăra întotdeauna cât mai bine interesele clientului său, chiar în raport de propriile sale
interese.

Limitarea răspunderii vocatului față de client – în măsura în care legislația statului

membru de proveniență și legislația statului membru gazđă autorizează acest lucru, avocatul
poate să limiteze răspunderea sa față de client, în conformitate cu normele Codului deontologic
pe care s-a obligat să-l respecte.

4. Reguli deontologice privind relația avocatului cu magistrații

Ceea ce urmează, vor fi câteva prevederi din Lege și Codul deontologic, care evidențiază
importanța regulilor de deontologie profesională în exercitarea profesiei de avocat.
 Art. 2 alin. (3) din Lege statuează că avocatul are dreptul să asiste și să reprezinte persoanele
fizice și juridice în fața instanțelor autorității judecătorești și a altor organe de jurisdicție.

Avocatul care se prezintă în fața Curților și Tribunalelor sau care participă la o procedură
trebuie să respecte normele deontologice aplicabile în jurisdicția respectivă. Întrucât se supune
regulilor deontologice, avocatul trebuie să respecte, în orice circumstanțe, caracterul
contradictoriu al dezbaterilor.

Totodată, avocatul trebuie să dea dovadă de respect și loialitate față de oficiile judecătorului,
dra, în același timp, își va apăra clientul în mod conștiincios și fără teamă, fără a ține cont de
propriile interese și nici de vreo consecință de orice fel ce l-ar putea privi pe el sau pe o altă
persoană.

Normele aplicabile în cazul relațiloor dintre un avocat și un judecător se aplică, în egală

măsură și în cadrul relațiilor avocatului cu arbitrii și cu orice altă persoană care exercită o
funcție judiciară.

Avocatul este obligat să respecte solemnitatea ședinței de jdecată, să nu folosească cuvinte

sau expresii de natură de a aduce atingere autorității, demnității și onoarei completului de
judecată, procurorului, celorlalți avocați și părților ori reprezentanților acestora din proces.

Avocatul are obligația să poarte roba, în condițiile legii, în fața tuturor instanțelor
judecătorești, precum și în fața Curții Constituționale din România. Roba poate fi purtată și în
fața instanțelor judecătorești din alte state, cu respectarea condițiilor impuse de legislația
natională a statului în cauză, precum și în fața jurisdicțiilor internaționale a căror activitate poate
fi asimilată cu cea a instanțelor judecătorești, cu respectarea condițiilor impuse de normele
specifice ale acestor jurisdicții.

5. Concluzii
Așadar, în societatea noastră, întemeiată pe respect față de justiție, avocatul îndeplinește un
rol eminent. Profesia de avocat este definită ca o profesie liberă și independentă, supusă
respectării normelor și este un mijloc esențial de apărare a drepturilor omului în fața statului și
altor puteri din societate. Reglementarea acestei profesii o găsim în Legea nr. 51 din 1995 pentru
organizrea și exercitarea profesiei de avocat, cu modificările și completările ulterioare.

Avocatul nu poate profesa, decât dacă este înscris în Tabloul avocaților întocmit de baroul
din care face parte.