Lucrarea L2-01

Modelarea unui corp intermediar

de pompă

Scop
Modelarea cu Autodesk Inventor a unei piese prismatice din clasa pieselor tip carcasă,
utilizând, în general, pe parcursul modelării, volume obţinute prin operaţii de tip Extrude. Modelarea
piesei are la bază desenul de execuţie al acesteia, desen prezentat la sfârşitul lucrării.

Preliminarii
Modelarea unei piese presupune, iniţial, analiza acesteia din punct de vedere al entităţilor
(formelor) geometrice care o alcătuiesc, entităţi care poartă denumirea de features în Inventor.
Fiecare entitate va fi un element individual al arborelui constructiv al piesei, iar strategia de modelare
prezentată în lucrare va avea la bază acest principiu. O entitate poate fi un element 3D simplu, de
exemplu un cub, un paralelipiped, un cilindru, o sferă, un con, o pană, un tor etc., sau un element
complex. Aceste entităţi pot avea şi un înţeles tehnologic, de exemplu flanşă, bosaj, gaură sau alezaj,
canal etc. Modelul unei piese va rezulta ca o mulţime de asemenea volume, asupra cărora sunt
aplicate operaţii de tip aditiv, de extragere sau intersecţie. Strategia de modelare însă nu este unică.
Strategia de modelare propusă în cadrul lucrării începe cu modelarea flanşei pătrate la care se
va adăuga volumul central de formă cilindrică, din noul volum generat extrăgându-se doi semicilindri
laterali. Se vor adăuga apoi flanşa ovală şi bosajul lateral, obţinându-se astfel un “semifabricat” plin.
Din acesta vor fi extrase ulterior toate entităţile de tip găuri. Această strategie de modelare,
prezentată generic în fig. 1, este detaliată în continuare.

Î Î

Î Î

Fig. 1 – Strategia de generare a entităţilor geometrice ale piesei

Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti -1- Facultatea IMST, Laboratorul de Inginerie Asistată
 -4-

Deschiderea sesiunii de lucru

Se lansează programul Autodesk Inventor şi din meniul principal se activează opţiunea NEW
(c) cu ajutorul mouse-ului sau prin intermediul combinaţiei de taste CTRL+N, conform fig. 2. Se va
deschide fereastra de dialog asociată comenzii NEW, interfaţă în care se activează tab-ul METRIC (d)
cu ajutorul mouse-ului. Tab-ul conţine o listă cu şabloane (prototipuri). Se va căuta în listă pictograma
asociată şablonului Standard (mm).ipt (e), care se poate activa cu dublu-click buton stânga mouse
(BsM), sau doar se selectează cu BsM şi se confirmă alegerea cu ajutorul butonului OK (f) din
interfaţă. Ca efect al acestor acţiuni se va lansa sesiunea de modelare, programul deschizând direct
modulul de schiţare, fapt marcat prin apariţia pe ecran a unui caroiaj similar unei hârtii milimetrice.
Modulul va permite desenarea şi cotarea contururilor care vor sta la generarea volumului. Alegerea
şablonului Standard (mm).ipt va configura implicit parametrii sesiunii de modelare şi ai modului de
cotare conform ISO metric.
2

1
4

Fig. 2 – Deschiderea sesiunii de modelare a unei noi piese

Modelarea piesei
Modelul piesei trebuie generat în raport cu sistemul

tridimensional de coordonate XYZ . În Autodesk

Inventor, axa X este reprezentată vizual prin culoarea roşie,
axa Y prin culoarea verde, iar axa Z prin culoarea albastră.
Chiar dacă modelarea piesei se poate realiza fără o corelaţie
explicită cu elementele sistemului de coordonate, se
recomandă ca modelul să fie totuşi poziţionat şi aliniat
conform unei reguli, în cazul de faţă sistemul de coordonate
să rezulte cu originea în centrul feţei inferioare a flanşei
pătrate şi aliniat cu axele conform fig. 3, aceasta fiind
varianta de lucru aleasă în continuare. Fig. 3 - Poziţionarea modelului în
raport cu sistemul de coordonate
Pasul 1: Modelarea flanşei pătrate
Generarea flanşei pătrate se va realiza ca un volum
extrudat al unui profil rectangular după o direcţie perpendiculară pe planul de schiţare al profilului,
fiind necesară parcurgerea următoarelor etape:

1.1 Alegerea planului de schiţare

Planul de schiţare al profilului flanşei pătrate este planul XY, plan activat implicit cu deschiderea
sesiunii de modelare, executată anterior.

Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti -2- Facultatea IMST, Laboratorul de Inginerie Asistată
 -5-

1.2 Schiţarea profilului şi aplicarea constrângerilor geometrice şi dimensionale

Profilul iniţial al flanşei este un pătrat. Acesta se desenează iniţial cu ajutorul uneltei Rectangle

. Comanda se găseşte în paleta a secţiunii din meniul principal . Prin

intermediul mouse-ului, odată lansată comanda, programul va aştepta introducerea a două puncte
diagonal opuse în spaţiul de desenare. Se face click buton stânga mouse (BsM) pentru primul punct
în spaţiul de desenare şi prin deplasarea mouse-ului pe ecran în diagonală va apărea un dreptunghi
legat de cursorul mouse-ului. Confirmarea punctului diagonal opus primului se va realiza tot prin
intermediul BsM. Se părăseşte comanda prin apăsarea tastei Esc sau prin activarea altei comenzi.
Se recomandă ca dreptunghiul generat să încadreze oarecum originea sistemului implicit de
coordonate, adică intersecţia celor două axe, orizontală şi verticală. Dimensiunea acestuia nu este
foarte importantă în acest moment. Totuşi, se poate folosi caroiajul schiţei pentru a desena
aproximativ la cotă, luând în considerare că, în mod implicit, între două linii groase ale “hârtiei
milimetrice” sunt virtual 20 mm, iar între două linii subţiri sunt 2
mm.
Se racordează apoi colţurile dreptunghiului cu ajutorul

uneltei Fillet din aceeaşi paletă Draw. Se introduce

în fereastra de dialog (fig. 4) valoarea razei de 5 mm după
care, succesiv, se selectează două câte două drepte alăturate
ale profilului astfel încât să se genereze cele 4 arce de racordare
în cele 4 colţuri ale dreptunghiului. Se părăseşte comanda prin
apăsarea tastei Esc.
Trebuie făcută observaţia că nu este obligatorie realizarea
racordărilor la nivel de schiţă. Acestea pot fi introduse şi ca
entităţi 3D distincte după ce flanşa este modelată iniţial doar ca Fig. 4 – Modul de utilizare a
un paralelipiped. Acest lucru va introduce un grad de flexibilitate uneltei FILLET la nivel de schiţă
mai ridicat la nivelul structurii modelului piesei prin faptul că
aceste racordări vor putea fi modificate sau controlate mult mai eficient. Comanda la nivel 3D are
acelaşi nume - FILLET.
Având în vedere că profilul rectangular al flanşei a fost iniţial doar schiţat şi nu desenat exact la
cotele din desen, adică un pătrat cu latura de 50 mm, este necesară în continuare aplicarea unui set
de constrângeri asupra elementelor acestui profil. Constrângerile pot fi geometrice sau dimensionale.
În cazul profilului desenat, din punct
de vedere geometric, un pătrat are două
drepte alăturate egale şi perpendiculare
între ele. De asemenea, pentru ca profilul
să fie un pătrat, două câte două drepte
opuse sunt paralele, verticale sau Arborele
1
orizontale, cât şi simetrice în raport cu o constructiv

axă de simetrie. O serie din aceste

constrângeri geometrice menţionate pot
exista deja implicit în cadrul modelului
dacă, atunci când acesta a fost schiţat,
dreptele au fost desenate vizual 2 Xpr
îndeplinind o serie din aceste condiţii – 3
verticalitate, orizontalitate, paralelism. Ypr
În Autodesk Inventor, pentru 4
aplicarea unor constrângeri în raport cu
elemente ale obiectului Origin este
necesară, mai întâi, proiecţia acestor
elemente ale sistemului de coordonate pe
planul de schiţare (fig. 5). Acest lucru se Fig. 5 – Proiectarea elementelor originii în schiţa
realizează cu ajutorul uneltei Project curentă
Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti -3- Facultatea IMST, Laboratorul de Inginerie Asistată
 -6-

Geometry din paleta Draw. Odată activată comanda Project Geometry (c în fig. 5), se
merge în arborele constructiv (model browser) şi se expandează obiectul Origin prin apăsarea
simbolului • din faţa acestuia (d). Apoi se selectează succesiv cele două axe, X (e) şi Y (f) din
cadrul entităţii Origin. Odată ce au fost selectate, vor apărea pe ecran proiecţiile celor două elemente,
marcate cu altă culoare decât a elementelor desenate, proiecţii care vor fi două segmente de dreaptă
ortogonale. În continuare se vor aplica elementelor profilului următoarele constrângeri geometrice
explicite din panoul Constrain:

• - egalitate între două laturi alăturate;

• - simetrie între cele două laturi orizontale şi axa orizontală proiectată (axa X);
• - simetrie între cele două laturi verticale şi axa verticală proiectată (axa Y).
Pentru aplicarea constrângerii de simetrie se selectează întâi cele două laturi orizontale (c+d)
şi apoi axa orizontală proiectată (e), în raport cu care acestea sunt simetrice (fig. 6.a). Apoi se face
click pe butonul dreapta mouse (BdM) şi se alege din meniul contextual opţiunea Restart (fig. 6.b),
după care se aplică constrângerea de simetrie şi pentru laturile verticale (fig. 6.c), în manieră similară
cu cea anterioară.

1 3 2
3

2
Xpr

a. Aplicare prima c. Aplicare a doua

b. Relansare unealtă simetrie restricţie de simetrie
restricţie de simetrie

Fig. 6 – Repornirea uneltei de simetrie după o aplicare anterioară pe o altă direcţie

În acest moment mai este de aplicat o singură constrângere asupra modelului, fapt care se
observă şi în partea dreaptă a zonei cu informaţii de stare a programului , aflată în
partea inferioară a ferestei principale. Acelaşi rezultat se poate obţine şi cu ajutorul uneltei

Automatic Dimensions and Constraints , conform fig. 7.

Constrângerea lipsă are legătură cu dimensiunea pătratului, cota liniară de 50 mm dintre două
laturi opuse ale profilului, cotă liniară care poate fi orizontală sau verticală. Aplicarea acesteia se

realizează prin intermediul uneltei Dimension , sau apăsând tasta D de pe tastatură. Cota liniară
orizontală se generează selectându-se cele două laturi verticale, pe ecran apărând deja cota asociată
cu valoarea actuală a dimensiunii respective. Apoi se indică cu ajutorul mouse-ului poziţionarea cotei
în raport cu profilul, deasupra sau sub acesta, şi se introduce valoarea dimensiunii de 50 mm în
fereastra de dialog care se activează după plasarea cotei (fig. 8).
În acest moment profilul trebuie să fie constrâns complet. Verificarea se realizează fie
vizualizând bara de stare a programului unde varianta trebuie să apară, fie cu ajutorul
uneltei Automatic Dimensions and Constraints . Dacă în fereastra de dialog care se deschide
numărul necesar de cote este afişat ca fiind egal cu zero, atunci profilul este constrâns complet şi se
poate trece la următoarea etapă.

Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti -4- Facultatea IMST, Laboratorul de Inginerie Asistată
 -7-

Fig. 7 – Interograrea numărului de Fig. 8 – Dimensionarea profilului cu cota

contrângeri rămase a fi aplicate liniară de 50 mm

1.3 Aplicarea operaţiei 3D de extrudare

Obţinerea tridimensională a flanşei pătrate se poate obţine fie din interiorul modulului de
schiţare, prin activarea comenzii Extrude cu ajutorul tastei E de la tastatură, fie prin părăsirea

modulului de schiţare, dacă se utilizează unealta Finish Sketch din panoul Exit .
Se apasă tasta F6 pentru modul de vizualizare izometric sau se foloseşte pictograma Home

asociată cubului de vizualizare de pe ecran .

Lansarea comenzii Extrude permite

generarea volumului flanşei prin extrudarea
3
profilului desenat anterior după o direcţie
perpendiculară pe planul profilului, în cazul de faţă 1 4
paralelă cu axa Z. Odată lansată comanda, volumul
5
flanşei va apărea deoarece toate datele de intrare
sunt disponibile implicit. În esenţă, fereastra de
dialog a comenzii (fig. 9) presupune transmiterea 6
următoarelor date de intrare:
2
c - Profilul desenat şi constrâns. În cazul de
faţă există un singur profil şi este automat
selectat de către program.
d - Tipul de entitate generată – tip volum
. Dacă profilul desenat este închis,
atunci opţiunea este activată implicit. În
cazul în care profilul este deschis, atunci
opţiunea de tip suprafaţă va fi activă.
Atunci, pentru a obţine un volum trebuie
investigat de ce profilul desenat nu este o
curbă închisă.
e - Tipul de operaţie în raport cu entităţile
existente. În cazul de faţă opţiunea New
Fig. 9 – Caseta de dialog asociată comenzii
solid este cea activă implicit deoarece Extrude
nu există încă nici o entitate solidă în

Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti -5- Facultatea IMST, Laboratorul de Inginerie Asistată
 -8-

model.
Se va stabili apoi modul în care se defineşte până unde se extrudează profilul, astfel:
f - Tipul de terminator care limitează extrudarea, în cazul de faţă de tip distanţă - Distance;
g - Distanţa de extrudare asociată parametrului anterior, valoare egală cu 10 mm, conform cotei
din desen care defineşte grosimea flanşei;
h - Direcţia de extrudare. Se poate verifica interactiv dacă direcţia de extrudare este cea dorită,
prin alegerea succesivă a uneia din cele 4 variante posibile, sistemul generând şi afişând
volumul astfel generat. Se alege în final opţiunea care generează volumul în sus, adică prima
variantă.
Confirmarea finală a generării se realizează prin apăsarea butonului OK din cadrul ferestrei de
dialog.

Pasul 2: modelarea corpului cilindric central

Volumul central al piesei, de formă cilindrică, poate fi generat fie ca un corp extrudat, fie ca un
corp de revoluţie. În continuare va fi prezentată soluţia de generare de tip extrudare pornind de la
profilul circular al secţiunii axiale. Etapele necesare generării sunt următoarele:

2.1 Alegerea planului de schiţare

Planul de schiţare al profilului circular este un plan. Acesta poate fi: faţa inferioară (de jos) a
flanşei sau faţa superioară (de sus) a flanşei. Având în vedere modul de cotare a lungimii cilindrului,
în raport cu faţa inferioară a flanşei pătrate, se va alege acest plan ca plan de schiţare astfel încât
parametrul care controlează înalţimea cilindrului să aibă valoarea egală cu cea din desen. Această
suprafaţă coincide cu planul XY, conform modului în care am generat flanşa în pasul anterior, astfel
încât sunt două variante de lucru: alegerea suprafeţei inferioare a flanşei ca plan de schiţare sau
alegerea planului XY ca plan de schiţare. Se va alege prima variantă de lucru – faţa inferioară a
flanşei.

Alegerea planului de schiţare presupune activarea comenzii Create 2D Sketch din panoul
Sketch al secţiunii Model din meniul principal. Odată activată comanda, este necesară selecţia
planului de la baza flanşei pătrate. Se poziţionează mouse-ul pe orice arc de racordare vizibil,
adiacent feţei plane inferioare, moment în care planul devine marcat pe ecran. Dacă s-a marcat
suprafaţa dorită, atunci se validează selecţia prin apăsarea butonului stânga al mouse-ului (BsM).
Dacă există situaţii în care selecţia nu este facilă din cauza direcţiei de vizualizare a piesei,
atunci se poate roti piesa cu ajutorul uneltei Free Orbit din panoul Navigare, aflat în dreapta
ecranului, sub cubul de vizualizare - care poate fi la rândul lui utilizat pentru schimbarea direcţiei de
vizualizare - şi apoi se selectează direct suprafaţa respectivă.

2.2 Schiţarea profilului şi aplicarea constrângerilor geometrice şi dimensionale

Se va alege apoi un mod de vizualizare în plan cu ajutorul opţiunii FRONT din cubul de

schimbare a direcţiei de vizualizare . Pentru a elimina din vizualizare volumul modelului de

deasupra planului de schiţare, se va folosi opţiunea activată prin tasta F7. Dezactivarea se realizează
prin reapăsarea tastei F7.
Profilul de la care se pleacă în generarea noului volum este un cerc. Se desenează astfel un cerc

cu ajutorul uneltei Circle din panoul Draw, comandă care se poate activa şi apăsând combinaţia
de taste SHIFT+C. Odată activată comanda, se va deplasa mouse-ul în spaţiul de desenare până în
centrul flanşei. În momentul în care punctul care reprezintă originea se va marca, va fi selectat prin
apăsarea butonului stânga al mouse-ului (BsM). Apoi se va deplasa mouse-ul pentru a defini
interactiv diametrul acestuia, apropiat de valoarea de 40mm. După desenarea cercului, unealta se
dezactivează prin apăsarea tastei Esc.

Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti -6- Facultatea IMST, Laboratorul de Inginerie Asistată
 -9-

În cazul în care cercul nu a fost desenat în centrul flanşei, se va aduce centrul cercului în
origine prin aplicarea unei restricţii de tip Coincidenţă între cele două puncte.
Se observă în bara de stare a programului că a mai rămas un parametru nedefinit, acesta fiind

diametrul cercului. Cu ajutorul uneltei de dimensionare se constrânge cercul prin aplicarea

cotei de diametru cu valoarea de 40 mm. Se selectează cercul în spaţiul de lucru şi se poziţionează
cota în zona dorită. Apoi cu click buton stânga mouse (BsM) pe valoarea actuală a cotei se va
deschide o fereastră de dialog în care se va introduce valoarea finală a cotei 40 mm.
Se verifică dacă profilul a fost constrâns complet, vizualizând în bara de stare a programului
existenţa variantei , sau cu ajutorul uneltei Automatic Dimensions .

2.3 Aplicarea operaţiei 3D de extrudare

Pentru a genera cilindrul, se va părăsi modulul de schiţare cu ajutorul comenzii Finish Sketch

din panoul Exit . Se apasă tasta F6 pentru un mod de vizualizare izometric.

Opţional, pentru o vizualizare a modelului existent de tip wireframe (cadru de sârmă), mod
în care se vede prin piesă, se va alege din secţiunea View a meniului principal, panoul Appearance,

opţiunea Visual Style şi din submeniul asociat comanda Wireframe .

Se activează comanda Extrude din

tab-ul Model, sau se apasă tasta E, pentru a
genera cilindrul prin extrudare după o direcţie
perpendiculară pe planul cercului. Comanda are
nevoie de acelaşi set de date (fig. 10), ca în cazul
anterior. Astfel, se va selecta cu ajutorul
mouse-ului profilul circular desenat. Apoi se va
defini tipul de entitate generată – de tip volum

şi tipul de operaţie în raport cu entităţile

existente, adică cel de adăugare (Join).

Distanţa de extrudare este de 42 mm,
conform cotei din desen, în raport cu direcţia
pozitivă a axei Z. Prin alegerea succesivă a
uneia dintre variantele posibile, se verifică pe
ecran dacă direcţia de extrudare selectată
conduce la obţinerea soluţiei dorite. În cazul de
faţă, este necesară activarea celei de-a doua
opţiuni. Atenţie, la schimbarea direcţiei de
extrudare s-ar putea ca tipul de operaţie să se
schimbe din cel de adăugare (Join) în cel de
eliminare (Cut). Se va reactiva opţiunea

adăugare (Join).
Confirmarea finală a generării se
realizează prin apăsarea butonului OK din
cadrul ferestrei de dialog.
Pentru o vizualizare izometrică completă
a volumului generat se apasă tasta Home sau
Fig. 10 – Fereastra de dialog asociată comenzii
se face dublu-click buton centru mouse (BcM).
Extrude pentru cilindru

Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti -7- Facultatea IMST, Laboratorul de Inginerie Asistată
 - 10 -

Pasul 3: Modelarea decupărilor semicirculare

Se va genera acum eliminarea celor doi semicilindri de o parte şi alta a piesei deoarece
adăugarea flanşei ovale înaintea acestui pas ar complica extragerea ulterioară a celor două volume,
fiind necesari doi paşi în loc de unul: un pas pentru eliminarea celor doi semicilindri până în flanşa
ovală şi cel de-al doilea pentru eliminarea celor doi semicilindri după flanşa ovală.

3.1 Alegerea planului de schiţare

Planul de schiţare este faţa inferioară a flanşei pătrate, similar cu cel de la pasul anterior, plan
care corespunde şi planului XY al obiectului Origine. Alegerea acestei suprafeţe se poate realiza
urmând aceeaşi procedură ca cea prezentată anterior la pasul 2.1 sau, ca variantă, după activarea

uneltei Create 2D Sketch se selectează în arborele constructiv planul XY asociat obiectului

Origin al modelului piesei.

3.2 Schiţarea profilurilor şi aplicarea constrângerilor geometrice şi dimensionale

Pentru o vizualizare a modelului existent de tip wireframe (cadru de sârmă), se va alege din

secţiunea View a meniului principal, panoul Appearance, opţiunea Visual Style şi din

submeniul asociat comanda Wireframe . Suplimentar, dacă se doreşte să fie eliminat

din vizualizare şi volumul modelului de deasupra planului de schiţare, se va apăsa tasta F7.
Se va alege apoi un mod de vizualizare în plan cu ajutorul opţiunii FRONT din cubul de

schimbare a direcţiei de vizualizare . O altă variantă de modificare a direcţiei de vizualizare

constă în utilizarea uneltei View Face , din panoul de navigare aflat în partea dreaptă a ferestrei
de desenare, unealtă activată şi cu tasta Page Up. Odată activată unealta se va alege planul XY sau
obiectul Sketch3 din arborele de construcţie al piesei. În cazul în care axa Y a sistemului de

coordonate nu este verticală, atunci cu ajutorul săgeţilor asociate cubului de vizualizare se

roteşte schiţa cu 900 până corespunde alinierii dorite.
Se revine în meniul Sketch şi cu ajutorul
Cerc_1
uneltei Circle din panoul Draw, care se poate
activa şi apăsând combinaţia de taste SHIFT+C, se
desenează două cercuri (Cerc_1 şi Cerc_2), unul sus
şi altul jos în raport cu flanşa pătrată (fig. 11).
Fiecare cerc desenat va fi oarecum simetric de o
parte şi de alta a flanşei pătrate, de-a lungul axei Xpr
verticale (axa Y - axa de culoare verde). Centrul
fiecărui cerc nu trebuie să se găsească pe latura
flanşei pentru a nu impune deja o constrângere
geometrică care nu există. Distanţa dintre centrele
celor două cercuri, egală cu 57 mm, este mai mare Ypr
decât dimensiunea flanşei de 50 mm. După
desenarea cercurilor, unealta se dezactivează prin
apăsarea tastei Esc.
Pentru aplicarea constrângerilor geometrice
este necesară proiectarea axelor X şi Y pe planul de Cerc_2
schiţare cu ajutorul uneltei Project Geometry
Fig. 11 – Cele două cercuri asociate profilului
celor doi semicilindri
din paleta Draw. După activarea comenzii, se
Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti -8- Facultatea IMST, Laboratorul de Inginerie Asistată
 - 11 -

selectează succesiv axa X şi axa Y în arborele constructiv al piesei, moment în care în spaţiul de
desenare vor apărea cele două drepte proiectate de culoare galbenă.
Constrângerea geometrică a celor două cercuri constă în aplicarea următoarelor restricţii din
paleta Constrain:

• - egalitate a celor două cercuri, astfel încât atunci când se va cota dimensional un cerc şi
celălalt cerc va prelua automat aceeaşi valoare a diametrului;

• - coincidenţă între centrul fiecărui cerc şi axa verticală proiectată (axa Y – axa verde). O
altă variantă de constrângere a celor două centre pe axa verticală se poate realiza şi prin

aplicarea unei constrângeri de tipul verticalitate între centrul fiecărui cerc şi punctul
proiectat al originii sistemului de coordonate;
• - simetrie între centrul fiecărui cerc şi axa orizontală proiectată (axa X – axa roşie). Se va
selecta întâi centrul fiecărui cerc, după activarea comenzii, şi apoi se va selecta axa orizontală
proiectată. Dezactivarea comenzii se va realiza prin apăsarea tastei Esc.
Se poate verifica interactiv, cu ajutorul mouse-ului, dacă restricţiile geometrice au fost aplicate
corect. Astfel, dacă se selectează un cerc şi se deplasează mouse-ul, menţinându-se apăsat butonul
stânga mouse (BsM), trebuie ca ambele cercuri să se redimensioneze. De asemenea, dacă se
selectează centrul unui cerc şi se încearcă deplasarea acestuia, atunci deplasarea trebuie să fie
simetrică pentru ambele cercuri şi doar de-a lungul axei verticale.
Se constrânge dimensional un cerc prin aplicarea cotei diametrale cu valoarea de 24 mm cu

ajutorul uneltei Dimension . Se aplică şi o cotă verticală între centrele celor două cercuri, cotă
cu valoarea de 57 mm.
Se verifică dacă profilul a fost constrâns complet, vizualizând în bara de stare a programului
existenţa variantei , sau cu ajutorul
uneltei Automatic Dimensions .

3.3 Aplicarea operaţiei 3D de extrudare 1

Pentru a elimina din model cei doi cilindri, se
va părăsi modulul de schiţare cu ajutorul comenzii 3
2

Finish Sketch din panoul Exit. Se apasă tasta

F6 pentru un mod de vizualizare izometric. 4

Se activează comanda Extrude din tab-ul

Model, sau se apasă tasta E, pentru a genera cei doi
cilindri prin extrudare, după o direcţie perpendiculară
pe planul celor două cercuri, şi care se vor extrage
din modelul existent.
Fereastra de dialog a comenzii (fig. 12)
presupune transmiterea următoarelor date de intrare: Ypr
c - Se selectează cele două cercuri desenate.
Odată executată selecţia, vor apărea generaţi
cei doi cilindri. Cerc_1
Dacă modelarea a fost executată corect, atunci
programul automat va anticipa corect şi celelalte
Xpr
opţiuni necesare comenzii, faptul că înalţimea de
extrudare este de-a lungul întregii piese, adică pe 42 Cerc_2
mm, şi faptul că cei doi cilindri se extrag din volumul
existent. Fig. 12 – Fereastra de dialog asociată
comenzii Extrude
Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti -9- Facultatea IMST, Laboratorul de Inginerie Asistată
 - 12 -

În cazul în care soluţia propusă nu este cea corectă, atunci va fi necesară selectarea individuală
a celorlalte opţiuni ale comenzii:

d - Tipul de operaţie în raport cu entităţile existente. În cazul de faţă opţiunea Cut este cea
corectă.
Se va stabili apoi modul în care se defineşte până unde se extrudează profilul, astfel:
e - Tipul de terminator care limitează extrudarea, în cazul de faţă de tip distanţă - Distance iar
distanţa de extrudare este egală cu valoarea de 42 mm, conform cotei din desen care
defineşte înălţimea piesei;
f - Direcţia de extrudare, direcţie care trebuie să aibă sensul de la flanşă către capătul cilindrului
central. Aceasta se poate schimba interactiv, dacă direcţia de extrudare nu este cea dorită,
prin alegerea succesivă a uneia dintre cele 4 variante posibile, sistemul generând şi afişând
volumul astfel generat. Se alege în final opţiunea care generează volumul în sus, adică a doua
variantă, dacă aceasta nu este deja selectată implicit.
Confirmarea finală a generării se realizează prin apăsarea butonului OK din cadrul ferestrei de
dialog.
Pentru o vizualizare izometrică completă a volumului generat se apasă tasta F6. Pentru a
reveni la o reprezentare de tip solid a piesei, se va alege din meniul View -> opţiunea Visual Style

-> comanda Shaded .

Pasul 4: Modelarea flanşei ovale

Modelarea flanşei ovale se va realiza tot ca un volum extrudat, pornind de la profilul acesteia.
Astfel, etapele necesare generării sunt următoarele:

4.1 Creare plan de lucru şi alegerea acestuia ca plan de schiţare

Flanşa ovală este poziţionată în partea superioară a piesei, la 28 mm în raport cu baza piesei
sau la 14 mm în raport cu planul de capăt al cilindrului central, flanşa având o grosime de 7 mm.
Pentru a desena profilul flanşei este necesară, mai întâi, definirea unui plan de schiţare, adică
selecţia unuia dintre cele două plane care delimitează flanşa ovală. Aceste plane nu există pe piesă şi
deci nu poate fi selectat nici unul, deocamdată, ca plan de schiţare. Din această cauză este necesară
crearea mai întâi a unui plan de lucru, plan echidistant cu baza piesei la distanţa de 28 mm şi care va
deveni o entitate de sine stătătoare în arborele constructiv al piesei. Acest nou plan de lucru va
putea fi selectat ulterior ca plan de schiţare.

Generarea planului de lucru se realizează cu ajutorul uneltei Plane din paleta Work
features asociată meniului Model. Pictograma are două zone senzitive. Dacă se activează zona de
sus a comenzii, echivalent cu apăsarea tastei ], atunci definirea se va realiza interactiv funcţie de
elementele selectate pe piesă.
Dacă se doreşte alegerea unei opţiuni predefinite, din cele 12 variante de generare, atunci se va
activa comanda activând pictograma în zona inferioară, în dreptul săgeţii care desfăşoară submeniul

comenzii. Din acest submeniu se va alege prima variantă Offset from Plane ,
opţiune care va permite generarea unui plan echidistant cu un alt plan existent.
Odată activată opţiunea din submeniu, se selecteză planul inferior al flanşei pătrate prin
aducerea mouse-ului în dreptul unei muchii circulare, muchie care aparţine feţei inferioare a flanşei, şi
cu butonul stânga al mouse-ului (BsM) apăsat se deplasează mouse-ul în direcţia unde ar trebui plasat
planul de lucru, adică în sus către celălalt capăt al piesei. În spaţiul de schiţare va apărea noul plan şi
o fereastră de dialog (fig. 13) în care se va introduce valoarea echidistanţei egală cu -28 mm,
conform valorii din desen. Valoarea negativă ne indică faptul că planul este către “interiorul” piesei în
raport cu planul de bază (faţa inferioară a flanşei). Finalizarea comenzii se face prin apăsarea
butonului .
Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti - 10 - Facultatea IMST, Laboratorul de Inginerie Asistată
 - 13 -

Ca variantă, în cazul în care se merge pe soluţia în care doar se activează comanda Plane, sau
prin apăsarea tastei ], programul va aştepta selectarea unor elemente pe piesă şi funcţie de tipul
acestora se va genera o soluţie. Astfel, pentru a se putea selecta planul de bază al flanşei trebuie mai
întâi ca acesta să fie vizibil. Se poate utiliza unealta Free Orbit din panoul Navigare, aflat în
dreapta ecranului, pentru a se roti piesa cu ajutorul mouse-ului, până atunci când baza piesei este

vizibilă, sau utilizând cubul de vizualizare , selectându-se pe acesta colţul de jos care va indica
programului că se doreşte ca direcţia de vizualizare a piesei să fie pe diagonala cubului de vizualizare,
de jos in sus, fapt care se va materializa şi pe ecran. Se lansează comanda Plane. Odată selectat
planul şi menţinând apăsat butonul stânga mouse, se deplasează mouse-ul către capătul de sus al
cilindrului central. Se va introduce valoare -28 în caseta de dialog şi se validează cu . Situaţia este
prezentată în fig. 14.
2. Se 3. Introducere 1. Schimbare direcţie
introduce valoare -28 mm vizualizare
valoarea
1. Zonă -28mm 4. Se confirmă
selecţie cu OK
plan
Planul
iniţial
generat

3. Se
confirmă
cu OK
2. Selectare plan

Fig. 13 – Generarea planului de lucru Fig. 14 – Generarea interactivă a planului

echidistant cu planul de bază al flanşei de lucru echidistant cu planul de bază al
flanşei
Alegerea noului plan de lucru ca plan de schiţare se realizează cu ajutorul uneltei Create 2D

Sketch din panoul Sketch al tab-ului Model. Odată activată comanda, este necesară selecţia
planului anterior generat în spaţiul de schiţare sau în arborele constructiv al piesei.

4.2 Schiţarea profilului şi aplicarea constrângerilor geometrice şi dimensionale

Pentru a vizualiza în schiţă doar muchiile piesei se recomandă fie o vizualizare de tip

wireframe (cadru de sârmă) - din meniul View -> opţiunea Visual Style -> comanda

Wireframe , fie se elimină modelul de deasupra planului de schiţare prin apăsarea

tastei F7. Se va alege apoi un mod de vizualizare în plan cu ajutorul opţiunii FRONT din cubul de

schimbare a direcţiei de vizualizare . În cazul în care axa Y a sistemului de coordonate nu este

verticală, atunci cu ajutorul săgeţilor asociate cubului de vizualizare se roteşte schiţa cu 900
până corespunde alinierii dorite.
Profilul flanşei pătrate este alcătuit din 4 segmente de dreaptă: Dr1, Dr2, Dr3, Dr4 şi 4 arce de
cerc: Arc1, Arc2, Arc3, Arc4, tangente unele la altele corespunzător. Se recomandă a se începe profilul

Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti - 11 - Facultatea IMST, Laboratorul de Inginerie Asistată

 - 14 -

cu un segment de dreaptă, utilizând unealta Line (care se poate activa şi apăsând

tasta L) şi să se continue cu un arc de cerc Arc2
tangent în direcţia de parcurgere a
profilului, inversă acelor de ceasornic (fig. Dr2
15). Arcul de cerc se va genera de la Dr3
capatul liniei desenate anterior, cu ajutorul

uneltei Arc Tangent aflată în

Arc3 Arc1
submeniul asociat comenzii Arc şi
activat cu ajutorul săgeţii din partea de jos
a pictogramei. Se va repeta desenarea
segmentelor următoare de dreaptă şi de
arc, până la închiderea profilului, prin Dr4 Dr1
activarea succesivă a uneltelor Line şi Arc
Tangent. Atunci când se vor desena
segmentele de dreaptă se va observa că, la Condiţie interactivă de
Condiţie interactivă de
deplasarea mouse-ului pentru plasarea tangenţă între Dr4 şi paralelism între Dr4 şi Dr2
celuilalt punct de capăt al dreptei, pot Arc3 care se va păstra care nu trebuie păstrată.
apărea pe ecran simboluri care indică o dacă este posibil Se va alege alt punct de
posibilă constrângere geometrică, de capăt al dreptei
exemplu paralelism cu o altă dreaptă, Fig. 15 – Desenarea elementelor geometrice şi
perpendicularitate în raport tot cu o altă posibile restricţii geometrice care pot apărea
dreaptă, sau tangenţă faţă de arcul
anterior (fig. 15). Se va evita definirea dreptelor cu alte restricţii decât cea de tangenţă cu arcul
anterior. În cazul în care apar şi alte restricţii, se va defini dreapta astfel încât să nu fie restricţionată
geometric şi se vor aplica explicit aceste restricţii ulterior.
Pentru a constrânge geometric profilul, trebuie mai întâi să se proiecteze axele X şi Y pe planul

de schiţare, acţiune realizată cu ajutorul uneltei Project Geometry din paleta Draw. După
lansarea comenzii se vor selecta cele două elemente (axe) din arborele constructiv al piesei.
Constrângerea geometrică a profilului, format din patru linii şi patru arce, constă în aplicarea
maximă a următoarelor restricţii din paleta Constrain, dacă nu cumva o parte din acestea au fost deja
aplicate implicit în momentul desenării elementelor (fig. 16):

• - egalitate a arcelor Arc1 şi Arc3, apoi a arcelor Arc2 şi Arc4. Atunci când se va cota
dimensional arcul, celălalt arc asociat va prelua automat aceeaşi valoare a razei. Pentru
aplicarea restricţiei se va lansa comanda, apoi se vor selecta pe rând primele 2 arce şi după
aceea celelalte 2 arce;

• - tangenţă dintre dreapta Dr2 şi Arc1, Dr3 şi Arc2, Dr4 şi Arc3 şi Dr1 şi Arc4. Dacă în
momentul în care se doreşte aplicarea constrângerii apare o fereastră de dialog cu mesajul de
mai jos (care arată că restricţia există deja), înseamnă că restricţia a fost definită implicit în
momentul desenării fiecărei drepte.

• - coincidenţă între centrul Arc2 şi proiecţia axei Y şi între centrul Arc4 şi proiecţia axei
Y;
• - simetrie între centrul Arc2, Arc4 şi axa orizontală proiectată - axa X, axa de culoare
roşie. După activarea comenzii se va selecta întâi centrul fiecărui arc şi apoi se va selecta axa

Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti - 12 - Facultatea IMST, Laboratorul de Inginerie Asistată

 - 15 -

orizontală proiectată. Dezactivarea comenzii se va realiza prin apăsarea tastei Esc.

• - concentricitate între Arc1 şi Arc3 Arc2

şi între Arc1 şi muchia circulară a
cilindrului central.
Se dezactivează ultima comandă activă prin
apăsarea tastei Esc. Constrângerile geometrice se
Dr3
pot vizualiza pentru fiecare element geometric Dr2
dacă se utilizează unealta Show Constrains

din paleta Constrain. După activarea

Arc3
comenzii se selectează fie fiecare element Arc1
geometric, fie toate elementele, dacă sunt
selectate în dreptunghiul de selecţie generat prin
intermediul mouse-ului. În felul acesta se poate Axa X
verifica ce condiţii există, mai ales atunci când se
doreşte aplicarea unei noi restricţii iar sistemul
refuză aplicarea acesteia. În acest caz înseamnă Dr4 Dr1
că există deja o altă restricţie geometrică, poate
chiar nedorită, care nu mai permite aplicarea
uneia noi. Prin selecţia cu mouse-ul a unei Axa Y
constrângeri afişate şi apăsarea tastei DEL se pot
elimina în orice moment una sau mai multe
Arc4
restricţii geometrice sau dimensionale.
Dezactivarea afişării constrângerilor Fig. 16 – Profilul flanşei ovale şi constrângerile
geometrice se realizează cu ajutorul tastei F9. geometrice şi dimensionale asociate
Se constrânge dimensional schiţa pentru
arcul Arc1, cu o cotă de tip rază cu valoarea de
25 mm, şi pentru Arc2, cu o rază de 12 mm. De
asemenea, se aplică şi cota verticală dintre centrele 1 2
arcelor Arc2 şi Arc4, egală cu 57 mm.
Cele 3 cote se aplică utilizând unealta 3

Dimension , care poate fi activată şi prin

apăsarea tastei D. 4
Se verifică dacă profilul a fost constrâns
complet, vizualizând în bara de stare a programului
existenţa variantei , sau cu ajutorul
uneltei Automatic Dimensions .

4.3 Aplicarea operaţiei 3D de extrudare

Pentru a genera cilindrul, se va părăsi
modulul de schiţare cu ajutorul comenzii Finish

Sketch . Se apasă tasta F6 pentru un mod de

vizualizare izometric.

Se activează comanda Extrude din

secţiunea Model, sau se apasă tasta E, pentru a
genera flanşa ovală prin extrudare. Se vor transmite
următoarele date de intrare parametrilor din
fereastra de dialog (fig. 17): Fig. 17 – Fereastra de dialog asociată
comenzii Extrude
Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti - 13 - Facultatea IMST, Laboratorul de Inginerie Asistată
 - 16 -

c - Se selectează profilul desenat al flanşei ovale. Odată executată selecţia, va apărea volumul
flanşei care nu va avea neapărat grosimea şi direcţia corecte.

d - Tipul de operaţie în raport cu entităţile existente. În cazul de faţă opţiunea Join este cea
corectă.
Se va stabili apoi modul în care se defineşte până unde se extrudează profilul, astfel:
e - Tipul de terminator care limitează extrudarea este de tip distanţă - Distance, valoarea
acestui parametru fiind de 7 mm, egală cu grosimea flanşei ovale, conform cotei din desen;
f- Direcţia de extrudare – flanşa trebuie generată către capătul de sus al cilindrului central. Dacă
iniţial flanşa nu este generată în direcţia dorită, se va schimba sensul interactiv prin alegerea
succesivă a uneia dintre cele 4 variante posibile, sistemul generând şi afişând volumul astfel
generat. În cazul de faţă, conform modului de generare adoptat, cea de-a doua opţiune este
cea corectă.
Confirmarea finală a generării se realizează prin apăsarea butonului OK din cadrul ferestrei de
dialog. Dacă se doreşte ca planul de lucru generat iniţial să nu mai fie vizibil, atunci se selectează
planul fie în spaţiul de modelare, fie WorkPlane1 în arborele constructiv al piesei, şi din meniul activat
cu butonul dreapta mouse (BdM) se debifează proprietatea de vizibilitate .

Pasul 5: Modelarea bosajului lateral

Modelarea bosajului lateral are mai multe soluţii de generare. Se poate realiza iniţial ca un
paralelipiped după care muchiile superioare se vor racorda. O altă variantă constă în generarea
bosajului ca un volum extrudat pornind de la profilul secţiunii acestuia. În continuare vor fi prezentate
etapele necesare generării acestei ultime soluţii.

5.1 Alegerea planului de schiţare

Planul de schiţare al profilului bosajului este faţa plană laterală a flanşei pătrate, faţă paralelă
cu planul de simetrie YZ al piesei (fig. 18). Alegerea noului plan de schiţare se realizează cu ajutorul

uneltei Create 2D Sketch din panoul Sketch al tab-ului Model. Odată activată comanda, este
necesară selecţia feţei laterale a flanşei pătrate cu ajutorul mouse-ului.

5.2 Schiţarea profilului şi aplicarea constrângerilor geometrice şi dimensionale

Odată selectat planul de schiţare, se intră în modulul ce permite desenarea profilului secţiunii
bosajului lateral. Pentru a vizualiza schiţa conform unei direcţii normale la planul de schiţare, se va

selecta opţiunea RIGHT pe cubul de vizualizare . Dacă orientarea schiţei nu este în aşa fel încât
axa Z (axa albastră) a sistemului de coordonate să fie verticală,
atunci se poate folosi opţiunea de rotaţie asociată cubului de Planul de schiţare

vizualizare .
Pentru aplicarea ulterioară a constrângerilor geometrice,

cu ajutorul uneltei Project Geometry din paleta Draw,

se va proiecta axa Z pe planul de schiţare, selectându-se
elementul respectiv în arborele constructiv al piesei după
activarea comenzii. Se observă că, odată cu selecţia feţei
laterale a flanşei, s-au proiectat deja cele 4 muchii care
delimitează suprafaţa respectivă pe planul de schiţare.
Profilul secţiunii bosajului este format din două drepte şi
un arc de racordare care le uneşte (fig. 19). Astfel, se Fig. 18 – Planul de schiţare asociat
bosajului lateral
desenează prima dreaptă verticală D1 cu unelta Line ,
Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti - 14 - Facultatea IMST, Laboratorul de Inginerie Asistată
 - 17 -

dreaptă care începe pe muchia superioară proiectată Dr_Pr a flanşei pătrate, apoi un semicerc Arc1
tangent la dreaptă cu ajutorul uneltei Arc Tangent A1
şi o altă dreaptă verticală D2 cu unealta Line

, dreaptă al cărei punct de final trebuie să fie tot pe

muchia superioară proiectată Dr_Pr a flanşei pătrate.

Se aplică constrângerea geometrică de - D2 D1

coincidenţă între centrul arcului A1 şi proiecţia axei Z.
Dacă atunci când a fost desenată Dr2 nu a fost impusă

implicit restricţia de tangenţă dintre dreapta Dr2 şi arcul

Arc1, atunci se va aplica şi această restricţie. Axa Z Dr_Pr
Ca variantă, constrângerea geometrică de coincidenţă
se poate înlocui cu cea de simetrie dintre D1, D2 şi
proiecţia axei Z. De asemenea, s-au considerat ca implicite Fig. 19 – Elementele geometrice ale
profilului bosajului
constrângerile geometrice de tip paralelism dintre drepte
şi proiecţia axei Z, adică dreptele s-au desenat în acest fel încă de la început, în caz contrar trebuind
aplicate explicit constrângerile respective.

Se constrânge dimensional profilul, cu ajutorul uneltei Dimension , cu două cote: raza de

7 mm a arcului A1 şi o cotă liniară de-a lungul axei Z , cotă asociată poziţiei centrului arcului A1 în
raport cu muchia inferioară a flanşei pătrate şi a cărei valoare este egală cu 15 mm, baza de cotare
fiind muchia proiectată care se găseşte sub proiecţia Dr_Pr a muchiei superioare a flanşei pătrate.
Se verifică dacă profilul a fost constrâns complet, vizualizând în bara de stare a programului
existenţa variantei , sau cu ajutorul
uneltei Automatic Dimensions .
1 2
5.3 Aplicarea operaţiei 3D de extrudare 3
Pentru a genera bosajul, se va părăsi modulul de
schiţare cu ajutorul comenzii Finish Sketch. Se apasă
tasta F6 pentru un mod de vizualizare izometric. 4

Se activează comanda Extrude din tab-ul

Model sau se apasă tasta E, pentru a genera bosajul
prin extrudare. Se vor transmite următoarele date de
intrare parametrilor din fereastra de dialog (fig. 20):
c - Se selectează profilul desenat al secţiunii
bosajului după activarea butonului în interfaţă.
Odată executată selecţia va apărea volumul
bosajului care nu va avea încă distanţa de
extrudare şi direcţia corecte.
d - Tipul de operaţie în raport cu entităţile existente.
În cazul de faţă se doreşte adăugarea de

material, adică opţiunea Join .

Se va stabili apoi modul în care se defineşte
până unde se extrudează profilul, astfel:
e - Tipul de terminator care limitează extrudarea
este de tip To - Până la, opţiune care se alege Fig. 20 – Fereastra de dialog asociată
din lista parametrului Extends , listă care se comenzii Extrude
Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti - 15 - Facultatea IMST, Laboratorul de Inginerie Asistată
 - 18 -

desfăşoară prin apăsarea săgeţii aflată în dreapta listei. Se alege această opţiune deoarece
bosajul trebuie să se muleze pe suprafaţa cilindrică exterioară, adică la celălalt capăt are o
suprafată cilindrică, conjugată cu cea a cilindrului central. Alegând acest tip de terminator,
programul va determina singur până unde extrudează profilul, după ce este selectată
suprafaţa piesei care va limita extrudarea.

O altă variantă posibilă pentru alegerea terminatorului este To Next - Până la următoarea
suprafaţă, programul determinând singur care este această suprafaţă funcţie de direcţia de extrudare
aleasă. Se putea folosi chiar şi terminatorul de tip distanţă, dar în acest caz, pentru a elimina pericolul
ca bosajul să nu se genereze corect în raport cu suprafaţa cilindrică exterioară, valoarea acestui
parametru ar fi fost egală, pentru varianta de calcul cea mai simplă, cu jumătate din dimensiunea
flanşei pătrate, egală cu 25mm , adică se va extruda până în centrul piesei.

f - Suprafaţa care limitează extrudarea – se va activa butonul de selecţie şi apoi cu ajutorul

mouse-lui se va selecta pe piesă suprafaţa cilindrică exterioară până la care bosajul trebuie să
fie generat.
Confirmarea finală a generării se realizează prin apăsarea butonului OK din cadrul ferestrei de
dialog.

Pasul 6: Modelarea setului de găuri din piesă

Piesa prezintă un set de 8 găuri: una este alezajul central al piesei, apoi gaura din bosajul
lateral, cele 4 găuri din flanşa pătrată şi cele 2 găuri din flanşa ovală.

Toate cele 8 găuri se pot modela utilizând doar unealta Hole din panoul Modify, unealta
putând fi lansată şi prin apăsarea tastei H. Pentru fiecare gaură este necesară alegerea şi completarea
următoarelor date în interfaţa ferestrei de dialog asociată comenzii (fig. 21 - 24):

c - Se alege modul de plasare a găurii în raport cu celelalte elemente ale piesei. În cazul acestei
piese toate găurile generate sunt concentrice cu o muchie circulară, asociată suprafeţei de la
care începe gaura, sau cu o suprafaţă cilindrică de pe piesă. Opţiunea se alege din lista
asociată parametrului Placement.
d - Se alege modul în care stabilim adâncimea găurii. Dacă găurile sunt străpunse, atunci prima
opţiune ar fi Through All (fig. 21, fig. 23), verificându-se dacă totuşi gaura generată nu va
trece şi prin alte entităţi ale piesei. Pentru a se limita apariţia accidentală a unei asemenea
situaţii, se poate folosi opţiunea implicită Distance (fig. 24) şi în acest fel adâncimea găurii
este fixă. Atunci când se doreşte ca gaura să fie limitată de o anumită suprafaţă a piesei se va
folosi opţiunea To (fig. 22). Opţiunile se aleg din lista asociată parametrului Termination.
e - Se introduc valorile asociate parametrilor găurii: diametru şi adâncime, după caz, funcţie de
opţiunea aleasă anterior.
f - Se activează selectorul Plane şi se selectează în spaţiul de modelare, pe piesă, planul faţă de
care începe gaura şi a cărei axă este perpendiculară pe acesta. Apoi se activează selectorul
Concentric Reference şi se selectează suprafaţa cilindrică sau muchia circulară în raport cu
care gaura generată este concentrică, adică au aceeaşi axă sau centru.
g - În cazul în care gaura este delimitată de o suprafaţă a piesei (opţiunea To), atunci se va activa
selectorul asociat şi cu mouse-ul se va selecta pe piesă suprafaţa în cauză (fig. 22).

Odată introduse datele va apărea şi gaura pe piesă, confirmarea generării realizându-se prin
apăsarea butonului Apply. În acest caz, comanda rămâne activă şi face posibilă plasarea şi altor găuri
în continuare. Prin apăsarea butonului OK se generează gaura curentă şi se părăseşte comanda,
interfaţa închizându-se.

Cea de-a doua gaură din flanşa ovală se poate genera similar primei găuri (fig. 24), cu singura
diferenţă că muchia concentrică este cea simetrică, de partea cealaltă a flanşei ovale.

Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti - 16 - Facultatea IMST, Laboratorul de Inginerie Asistată

 - 19 -

1 1

4 4
3
3

2 5
2

1. Concentric
2. Through All
3. ∅26 mm 1. Concentric
2. To
3. ∅7 mm

Fig. 21: Interfaţa comenzii Hole Fig. 22: Interfaţa comenzii Hole
pentru alezajul central pentru gaura din bosaj

1 1

4 4
3
3

2 2

1. Concentric 1. Concentric
2. Through All 2. Distance
3. ∅5 mm 3. ∅9 x 7 mm

Fig. 23: Interfaţa comenzii Hole Fig. 24: Interfaţa comenzii Hole
pentru prima gaură din flanşa pătrată pentru prima gaură din flanşa ovală

Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti - 17 - Facultatea IMST, Laboratorul de Inginerie Asistată

 - 20 -

Au mai rămas de generat ultimele trei găuri din flanşa pătrată. Acestea se pot obţine în aceeaşi
manieră ca şi prima gaură (fig. 23), alegând pentru fiecare gaură muchia circulară corespunzătoare
îndeplinirii criteriului de concentricitate.
O altă variantă de generare pentru celelalte 3 găuri din flanşa pătrată constă în folosirea uneltei

Rectangular Pattern , comandă care se poate lansa şi prin combinaţia de taste

CTRL+SHIFT+R). Această comandă permite generarea unui grup rectangular de entităţi geometrice,
adică aşezate pe rânduri şi pe coloane. Această variantă de modelare va fi utilizată pentru cazul de
faţă doar cu scop didactic. Varianta prezintă dezavantajul că cele 3 găuri generate nu sunt legate
funcţional de cele 3 racordări ale colţurilor flanşei pătrate, putând exista astfel posibilitatea ca, la o
modificare ulterioară a dimensiunilor flanşei, cele 3 găuri să rămână fie în afara flanşei, fie în interiorul
ei. Activarea uneltei deschide o fereastră de dialog cu ajutorul căreia transmitem programului
următoarele date de intrare (fig. 25):
c - entitatea geometrică pe baza căreia se
generează grupul. În cazul de faţă se va selecta
gaura anterior generată în flanşa pătrată. 1
d - prima direcţie, în raport cu care se contorizează
numărul de coloane. Se va selecta muchia
flanşei pătrate paralelă cu axa X.
e - a doua direcţie, în raport cu care se 3
contorizează numărul de rânduri. Se va selecta 2
muchia flanşei pătrate paralelă cu axa Y. Dacă
direcţia în care se vor genera rândurile cu găuri,
indicată de săgeată, nu este corespunzătoare,
atunci se apasă pictograma asociată opţiunii

Flip aflată lângă butonul de selecţie a

direcţiei.

După încheierea selecţiilor vor apărea 2 coloane

şi 2 rânduri de găuri, corespunzătoare valorii 2 asociate
fiecărei direcţii, deci în total 4 găuri (2 * 2 = 4). Se va
introduce distanţa dintre centrele găurilor pe fiecare
direcţie. Pentru că flanşa este pătrată iar găurile trebuie
să rezulte concentrice cu razele de racordare ale
colţurilor flanşei, un calcul simplu ne va conduce la
valoarea de 40 mm pe fiecare direcţie, adică 50 – 2 *
5 = 40. Odată stabilite toate elementele şi dacă
previzualizarea ne indică o soluţie corectă, atunci Fig. 25 – Fereastra de dialog pentru
generarea grupului este validată prin apăsarea comanda Rectangular Pattern
butonului OK.

Dezavantajul acestei variante de generare a găurilor din flanşa pătrată, menţionat anterior,
poate fi eliminat dacă în locul valorilor explicite care stabilesc distanţele dintre găuri pe fiecare direcţie
(40 mm) se folosesc variabilele care controlează cotele respective, respectiv cota de 50 mm a flanşei
pătrate şi cota razei de racordare de 5 mm. În acest fel orice modificare a celor doi parametri asociaţi
flanşei pătrate va conduce la o modificare automată şi a poziţiei celor 4 găuri din grup.

Pentru a afla care este denumirea variabilei pentru cota de 50 mm, respectiv pentru cota de 5
mm asociată razei de racordare, se va schimba modul de vizualizare a cotelor dimensionale din cel
clasic de tip valoare, în cel de tip expresie. Modificarea modului de afişare al cotelor se realizează din
meniul activat cu butonul dreapta al mouse-ului (BdM), după ce mouse-ul este adus într-o zonă
oarecare a spaţiului de modelare (fig. 26). Din meniul contextual afişat se va extinde submeniului
opţiunii Dimension Display şi din acesta se va alege opţiunea Expression, adică se doreşte să se

Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti - 18 - Facultatea IMST, Laboratorul de Inginerie Asistată

 - 21 -

afişeze cotele prin numele variabilelor respective şi nu doar valoarea cotei respective.
După activarea opţiunii se va selecta din arborele constructiv Sketch1 asociat obiectului
Extrusion1 (volumul flanşei pătrate). Se observă că raza de racordare este variabila cu numele d0 ,
iar dimensiunea flanşei este variabila cu numele d1 (fig. 27). Deci se poate înlocui valoarea distanţei
de 40 mm dintre găurile grupului, asociată comenzii Rectangular Pattern, cu expresia d1-2*d0. De
exemplu, dacă ulterior se va modifica valoarea cotei d1 se va observa că găurile vor rămâne
concentrice cu racordările.

Fig. 26 – Activarea modului de Fig. 27 – Denumirea variabilelor asociate

afişare al cotelor de tip expresie profilului flanşei pătrate

Concluzie
În acest moment modelul piesei este complet. Arborele
constructiv al piesei are structura din fig. 28.
Autodesk Inventor permite trecerea în revistă a paşilor
de generare ai modelului piesei similar unor cadre de film,
tehnică utilă atunci când se doreşte înţelegerea succesiunii de
generare a entităţilor geometrice, în special când modelul este Å Pas 1
primit dintr-o altă sursă. Astfel, entităţile modelului piesei sunt Å Pas 2
plasate în arborele de construcţie al piesei între obiectul Origin Å Pas 3
şi obiectul End of Part. Dacă se mută succesiv obiectul End
of Part în arbore după fiecare entitate, se va putea vizualiza Å Pas 4
modul în care modelul piesei a fost compus. Se selectează cu
ajutorul mouse-ului (click buton stânga – BsM) obiectul End of Å Pas 5
Part şi cu butonul stânga apăsat se deplasează în sus sub
obiectul Origin şi apoi succesiv în jos sub fiecare entitate
geometrică. Figurile 29-39 prezintă în acest fel, utilizând
tehnica de mai sus, istoria piesei modelate în lucrarea de faţă. Å Pas 6
Similar, dacă se selectează şi se deplasează în arbore o
entitate geometrică, se poate schimba strategia de modelare a
piesei, adică ordinea de generare a entiţăţilor, cu influenţă
asupra rezultatului final luând în considerare că operaţiile de
extragere de material nu sunt asociative. Modificarea poziţiei
unei entităţi geometrice în arborele constructiv al piesei este Fig. 28 - Arborele constructiv al
posibilă doar dacă o entitate nu este legată de o entitate piesei, generat în cei şase paşi

Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti - 19 - Facultatea IMST, Laboratorul de Inginerie Asistată

 - 22 -

anterioară prin elemente geometrice proiectate sau constrângeri geometrice şi dimensionale.

Denumirea fiecărei entităţi se poate modifica din valoarea implicită, dată de sistem, într-una
apropiată rolului constructiv al fiecăreia. De exemplu, Extrusion1 în “FlansaPatrata” sau Extrusion5 în
„FlansaOvală”. Acest lucru se face prin selectarea obiectului din arborele constructiv al piesei cu click
buton stânga mouse (BsM), după care se va activa meniul contextual asociat cu butonul dreapta al
mouse-ului (BdM). Din acest meniu se alege opţiunea Properties şi în fereastra de dialog care s-a
deschis se va modifica numele entităţii. Tot din aceeaşi fereastră de dialog, asociată opţiunii
Properties, se poate modifica culoarea entităţii prin alegerea culorii dorite, funcţie de materialul
asociat entităţii pentru opţiunea Feature Color Style.

Fig. 29 - End of part după flanşa pătrată Fig. 30 - End of part după cilindrul central

Fig. 31 -End of part după extragerea cilindrilor Fig. 32 - End of part după flanşa ovală

Fig. 33 - End of part după bosajul lateral Fig. 34 - End of part după alezajul central

Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti - 20 - Facultatea IMST, Laboratorul de Inginerie Asistată

 - 23 -

Fig. 35 - End of part după gaura din bosaj Fig. 36 - End of part după gaura din flanşa
pătrată

Fig. 37 - End of part după prima gaură din Fig. 38 - End of part după a doua gaură din
flanşa ovală flanşa ovală

Fig. 39 - End of part după grupul găurilor din flanşa pătrată

Desenul de execuţie, care a stat ca sursă primară de informaţii geometrice şi dimensionale în

modelarea piesei din această lucrare, este prezentat în continuare.

Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti - 21 - Facultatea IMST, Laboratorul de Inginerie Asistată

 - 24 -

Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti - 22 - Facultatea IMST, Laboratorul de Inginerie Asistată