n situatii de malpraxis medical, recomand urmatorii pasi:

1. Plangere la Colegiul medicilor

2. Plangere penala la Parchetul local daca fapta savarsita este infractiune:
vatamare corporala din culpa, vatamare corporala grava sau ucidere din culpa.
3. Dupa solutionarea celor doua plangeri,
a) daca se stabileste savarsirea unei infractiuni, medicul va fi trimis in judecata,
situatie in care partea vatamata sau reprezentantul legal al acesteia, in cazul
unui minor, se va constitui parte civila cu o suma de bani reprezentand daune
materiale si morale.
b) daca nu se stabileste nici existenta unei abateri disciplinare a medicului, nici
existenta savarsirii unei infractiuni, respectiv ca acesta ar fi efectuat incorect
actul medical, mai exista posibilitatea actionarii in instanta, printr-o actiune civila
in pretentii impotriva medicului care ar fi produs un prejudiciu pacientului tratat,
situatie in care trebuie timbrat la valoarea pretentiilor solicitate.
In toate cazurile, persoanele indreptatite sa apeleze la un avocat care va sti
cand, cui, ce si cum sa ceara pentru apararea drepturilor partii vatamate prin
actul medical.

Raspunderea civila a personalului medical si a

furnizorului de produse si servicii medicale, sanitare si
farmaceutice
Legea Nr. 95 din 14 aprilie 2006 Publicata in: Monitorul Oficial Nr. 372 din
28 aprilie 2006

TITLUL XV
Raspunderea civila a personalului medical si a furnizorului de produse si servicii
medicale, sanitare si farmaceutice

CAP. 1
Raspunderea civila a personalului medical

ART. 642
(1) In sensul prezentului titlu, urmatorii termeni se definesc astfel:
a) personalul medical este medicul, medicul dentist, farmacistul, asistentul
medical si moasa care acorda servicii medicale;
b) malpraxisul este eroarea profesionala savarsita in exercitarea actului medical
sau medico-farmaceutic, generatoare de prejudicii asupra pacientului, implicand
raspunderea civila a personalului medical si a furnizorului de produse si servicii
medicale, sanitare si farmaceutice.
(2) Personalul medical raspunde civil pentru prejudiciile produse din eroare, care
includ si neglijenta, imprudenta sau cunostinte medicale insuficiente in
exercitarea profesiunii, prin acte individuale in cadrul procedurilor de preventie,
diagnostic sau tratament.
(3) Personalul medical raspunde civil si pentru prejudiciile ce decurg din
nerespectarea reglementarilor prezentului titlu privind confidentialitatea,
consimtamantul informat si obligativitatea acordarii asistentei medicale.
(4) Personalul medical raspunde civil pentru prejudiciile produse in exercitarea
profesiei si atunci cand isi depaseste limitele competentei, cu exceptia cazurilor
de urgenta in care nu este disponibil personal medical ce are competenta
necesara.
(5) Raspunderea civila reglementata prin prezenta lege nu inlatura angajarea
raspunderii penale, daca fapta care a cauzat prejudiciul constituie infractiune
conform legii.
ART. 643
(1) Toate persoanele implicate in actul medical vor raspunde proportional cu
gradul de vinovatie al fiecaruia.
(2) Personalul medical nu este raspunzator pentru daunele si prejudiciile produse
in exercitarea profesiunii:
a) cand acestea se datoreaza conditiilor de lucru, dotarii insuficiente cu
echipament de diagnostic si tratament, infectiilor nosocomiale, efectelor adverse,
complicatiilor si riscurilor in general acceptate ale metodelor de investigatie si
tratament, viciilor ascunse ale materialelor sanitare, echipamentelor si
dispozitivelor medicale, substantelor medicale si sanitare folosite;
b) cand actioneaza cu buna-credinta in situatii de urgenta, cu respectarea
competentei acordate.

CAP. 2
Raspunderea civila a furnizorilor de servicii medicale, materiale sanitare,
aparatura, dispozitive medicale si medicamente

ART. 644
(1) Unitatile sanitare publice sau private, in calitate de furnizori de servicii
medicale, raspund civil, potrivit dreptului comun, pentru prejudiciile produse in
activitatea de preventie, diagnostic sau tratament, in situatia in care acestea sunt
consecinta:
a) infectiilor nosocomiale, cu exceptia cazului cand se dovedeste o cauza
externa ce nu a putut fi controlata de catre institutie;
b) defectelor cunoscute ale dispozitivelor si aparaturii medicale folosite in mod
abuziv, fara a fi reparate;
c) folosirii materialelor sanitare, dispozitivelor medicale, substantelor
medicamentoase si sanitare, dupa expirarea perioadei de garantie sau a
termenului de valabilitate a acestora, dupa caz;
d) acceptarii de echipamente si dispozitive medicale, materiale sanitare,
substante medicamentoase si sanitare de la furnizori, fara asigurarea prevazuta
de lege, precum si subcontractarea de servicii medicale sau nemedicale de la
furnizori fara asigurare de raspundere civila in domeniul medical.
(2) Unitatile prevazute la alin. (1) raspund in conditiile legii civile pentru
prejudiciile produse de personalul medical angajat, in solidar cu acesta.
ART. 645
Unitatile sanitare publice sau private, furnizoare de servicii medicale, raspund
civil si pentru prejudiciile cauzate, in mod direct sau indirect, pacientilor, generate
de nerespectarea reglementarilor interne ale unitatii sanitare.
ART. 646
Unitatile sanitare publice sau private, furnizoare de servicii medicale, si
producatorii de echipamente si dispozitive medicale, substante medicamentoase
si materiale sanitare raspund potrivit legii civile pentru prejudiciile produse
pacientilor in activitatea de preventie, diagnostic si tratament, generate in mod
direct sau indirect de viciile ascunse ale echipamentelor si dispozitivelor
medicale, substantelor medicamentoase si materiale sanitare, in perioada de
garantie/valabilitate, conform legislatiei in vigoare.
ART. 647
Prevederile art. 646 se aplica in mod corespunzator si furnizorilor de servicii
medicale sau nemedicale, subcontractate de catre unitatile sanitare publice sau
private furnizoare de servicii medicale, in cazul prejudiciilor aduse pacientilor in
mod direct sau indirect, ca urmare a serviciilor prestate.
ART. 648
Furnizorii de utilitati catre unitatile sanitare publice sau private furnizoare de
servicii medicale raspund civil pentru prejudiciile cauzate pacientilor, generate de
furnizarea necorespunzatoare a utilitatilor.

CAP. 3
Acordul pacientului informat

ART. 649
(1) Pentru a fi supus la metode de preventie, diagnostic si tratament, cu potential
de risc pentru pacient, dupa explicarea lor de catre medic, medic dentist, asistent
medical/moasa, conform prevederilor alin. (2) si (3), pacientului i se solicita
acordul scris.
(2) In obtinerea acordului scris al pacientului, medicul, medicul dentist, asistentul
medical/moasa sunt datori sa prezinte pacientului informatii la un nivel stiintific
rezonabil pentru puterea de intelegere a acestuia.
(3) Informatiile trebuie sa contina: diagnosticul, natura si scopul tratamentului,
riscurile si consecintele tratamentului propus, alternativele viabile de tratament,
riscurile si consecintele lor, prognosticul bolii fara aplicarea tratamentului.
ART. 650
Varsta legala pentru exprimarea consimtamantului informat este de 18 ani.
Minorii isi pot exprima consimtamantul in absenta parintilor sau reprezentantului
legal, in urmatoarele cazuri:
a) situatii de urgenta, cand parintii sau reprezentantul legal nu pot fi contactati,
iar minorul are discernamantul necesar pentru a intelege situatia medicala in
care se afla;
b) situatii medicale legate de diagnosticul si/sau tratamentul problemelor sexuale
si reproductive, la solicitarea expresa a minorului in varsta de peste 16 ani.
ART. 651
(1) Medicul curant, asistentul medical/moasa raspund atunci cand nu obtin
consimtamantul informat al pacientului sau al reprezentantilor legali ai acestuia,
cu exceptia cazurilor in care pacientul este lipsit de discernamant, iar
reprezentantul legal sau ruda cea mai apropiata nu poate fi contactat, datorita
situatiei de urgenta.
(2) Atunci cand reprezentantul legal sau ruda cea mai apropiata nu poate fi
contactat, medicul, asistentul medical/moasa pot solicita autorizarea efectuarii
actului medical autoritatii tutelare sau pot actiona fara acordul acesteia in situatii
de urgenta, cand intervalul de timp pana la exprimarea acordului ar pune in
pericol, in mod ireversibil, sanatatea si viata pacientului.

CAP. 4
Obligativitatea asigurarii asistentei medicale

ART. 652
(1) Medicul, medicul dentist, asistentul medical/moasa au obligatia de a acorda
asistenta medicala/ingrijiri de sanatate unei persoane doar daca au acceptat-o in
prealabil ca pacient, criteriile de acceptare urmand a fi stabilite prin normele
metodologice de aplicare a prezentei legi.
(2) Medicul, medicul dentist, asistentul medical/moasa nu pot refuza sa acorde
asistenta medicala/ingrijiri de sanatate pe criterii etnice, religioase si orientare
sexuala sau pe alte criterii de discriminare interzise prin lege.
(3) Medicul, medicul dentist, asistentul medical/moasa au obligatia de a accepta
pacientul in situatii de urgenta, cand lipsa asistentei medicale poate pune in
pericol, in mod grav si ireversibil, sanatatea sau viata pacientului.
ART. 653
(1) Atunci cand medicul, medicul dentist, asistentul medical/moasa au acceptat
pacientul, relatia poate fi intrerupta:
a) odata cu vindecarea bolii;
b) de catre pacient;
c) de catre medic, in urmatoarele situatii:
(i) atunci cand pacientul este trimis altui medic, furnizand toate datele medicale
obtinute, care justifica asistenta altui medic cu competente sporite;
(ii) pacientul manifesta o atitudine ostila si/sau ireverentioasa fata de medic.
(2) Medicul va notifica pacientului, in situatia prevazuta la alin. (1) lit. c) pct. (ii),
dorinta terminarii relatiei, inainte cu minimum 5 zile, pentru ca acesta sa
gaseasca o alternativa, doar in masura in care acest fapt nu pune in pericol
starea sanatatii pacientului.
ART. 654
(1) Medicul, asistentul medical/moasa, angajati ai unei institutii furnizoare de
servicii medicale, au obligatia acordarii asistentei medicale/ingrijirilor de sanatate
pacientului care are dreptul de a primi ingrijiri medicale/de sanatate in cadrul
institutiei, potrivit reglementarilor legale.
(2) Medicul poate refuza asigurarea asistentei medicale in situatiile mentionate la
art. 653 alin. (1) lit. c).
ART. 655
(1) In acordarea asistentei medicale/ingrijirilor de sanatate, personalul medical
are obligatia aplicarii standardelor terapeutice, stabilite prin ghiduri de practica in
specialitatea respectiva, aprobate la nivel national, sau, in lipsa acestora,
standardelor recunoscute de comunitatea medicala a specialitatii respective.
(2) Colegiul Medicilor din Romania va elabora si va supune spre aprobare
Ministerului Sanatatii Publice standardele terapeutice, stabilite prin ghiduri de
practica la nivel national, pana la intrarea in vigoare a prezentului titlu.

CAP. 5
Asigurarea obligatorie de raspundere civila profesionala pentru medici, farmacisti
si alte persoane din domeniul asistentei medicale

ART. 656
(1) Personalul medical definit la art. 642 alin. (1) lit. a) care acorda asistenta
medicala, in sistemul public si/sau in cel privat, intr-o locatie cu destinatie
speciala pentru asistenta medicala, precum si atunci cand aceasta se acorda in
afara acestei locatii, ca urmare a unei cereri exprese din partea persoanei sau a
persoanelor care necesita aceasta asistenta ori a unui tert care solicita aceasta
asistenta pentru o persoana sau mai multe persoane care, din motive
independente de vointa lor, nu pot apela ele insele la aceasta asistenta, va
incheia o asigurare de malpraxis pentru cazurile de raspundere civila
profesionala pentru prejudicii cauzate prin actul medical.
(2) O copie dupa asigurare va fi prezentata inainte de incheierea contractului de
munca, fiind o conditie obligatorie pentru angajare.
ART. 657
(1) Asiguratorul acorda despagubiri pentru prejudiciile de care asiguratii raspund,
in baza legii, fata de terte persoane care se constata ca au fost supuse unui act
de malpraxis medical, precum si pentru cheltuielile de judecata ale persoanei
prejudiciate prin actul medical.
(2) Despagubirile se acorda indiferent de locul in care a fost acordata asistenta
medicala.
(3) Asigurarea obligatorie face parte din categoria B clasa 13 de asigurari de
raspundere civila si va cuprinde toate tipurile de tratamente medicale ce se
efectueaza in specialitatea si competenta profesionala a asiguratului si in gama
de servicii medicale oferite de unitatile de profil.
ART. 658
(1) Despagubirile se acorda pentru sumele pe care asiguratul este obligat sa le
plateasca cu titlu de dezdaunare si cheltuieli de judecata persoanei sau
persoanelor pagubite prin aplicarea unei asistente medicale neadecvate, care
poate avea drept efect inclusiv vatamarea corporala ori decesul.
(2) In caz de deces, despagubirile se acorda succesorilor in drepturi ai
pacientului care au solicitat acestea.
(3) Despagubirile se acorda si atunci cand asistenta medicala nu s-a acordat,
desi starea persoanei sau persoanelor care au solicitat sau pentru care s-a
solicitat asistenta medicala impunea aceasta interventie.
(4) Despagubirile vor include si eventualele cheltuieli ocazionate de un proces in
care asiguratul este obligat la plata acestora; cheltuielile de judecata sunt incluse
in limita raspunderii stabilita prin polita de asigurare.
ART. 659
Despagubirile se platesc si atunci cand persoanele vatamate sau decedate nu au
domiciliul sau resedinta in Romania, cu exceptia cetatenilor din Statele Unite ale
Americii, Canada si Australia.
ART. 660
(1) In cazul in care pentru acelasi asigurat exista mai multe asigurari valabile,
despagubirea se suporta in mod proportional cu suma asigurata de fiecare
asigurator.
(2) Asiguratul are obligatia de a informa asiguratorul despre incheierea unor
astfel de asigurari cu alti asiguratori, atat la incheierea politiei, cat si pe parcursul
executarii acesteia.
ART. 661
(1) Limitele maxime ale despagubirilor de asigurare se stabilesc de catre CNAS,
dupa consultarea asociatiilor profesionale din domeniul asigurarilor si CMR,
CFR, CMDR, OAMMR si OBBC.
(2) Nivelul primelor, termenele de plata si celelalte elemente privind acest tip de
asigurari se stabilesc prin negociere intre asigurati si asiguratori.
ART. 662
(1) Despagubirile se pot stabili pe cale amiabila, in cazurile in care rezulta cu
certitudine raspunderea civila a asiguratului.
(2) In cazul in care partile - asigurat, asigurator si persoana prejudiciata - cad de
acord sau nu, este certa culpa asiguratului, despagubirile se vor plati numai in
baza hotararii definitive a instantei judecatoresti competente.
ART. 663
Despagubirile se platesc de catre asigurator nemijlocit persoanelor fizice, in
masura in care acestea nu au fost despagubite de asigurat.
ART. 664
Despagubirile pot fi solicitate si se platesc si catre persoanele care nu au platit
contributia datorata la sistemul public de sanatate.
ART. 665
(1) Drepturile persoanelor vatamate sau decedate prin aplicarea unei asistente
medicale neadecvate se pot exercita impotriva celor implicati direct sau indirect
in asistenta medicala.
(2) Aceste drepturi se pot exercita si impotriva persoanelor juridice care
furnizeaza echipamente, instrumental medical si medicamente care sunt folosite
in limitele instructiunilor de folosire sau prescriptiilor in asistenta medicala
calificata, conform obligatiei acestora, asumata prin contractele de furnizare a
acestora.
ART. 666
(1) Despagubirile nu se recupereaza de la persoana raspunzatoare de
producerea pagubei cand asistenta medicala s-a facut in interesul partii vatamate
sau a decedatului, in lipsa unei investigatii complete ori a necunoasterii datelor
anamnezice ale acestuia, datorita situatiei de urgenta, iar partea vatamata sau
decedatul nu a fost capabil, datorita circumstantelor, sa coopereze cand i s-a
acordat asistenta.
(2) Recuperarea prejudiciilor de la persoana raspunzatoare de producerea
pagubei se poate realiza in urmatoarele cazuri:
a) vatamarea sau decesul este urmare a incalcarii intentionate a standardelor de
asistenta medicala;
b) vatamarea sau decesul se datoreaza unor vicii ascunse ale echipamentului
sau a instrumentarului medical sau a unor efecte secundare necunoscute ale
medicamentelor administrate;
c) atunci cand vatamarea sau decesul se datoreaza atat persoanei responsabile,
cat si unor deficiente administrative de care se face vinovata unitatea medicala in
care s-a acordat asistenta medicala sau ca urmare a neacordarii tratamentului
adecvat stabilit prin standarde medicale recunoscute sau alte acte normative in
vigoare, persoana indreptatita poate sa recupereze sumele platite drept
despagubiri de la cei vinovati, altii decat persoana responsabila, proportional cu
partea de vina ce revine acestora;
d) asistenta medicala a partii vatamate sau a decedatului s-a facut fara
consimtamantul acestuia, dar in alte imprejurari decat cele prevazute la alin. (1).
ART. 667
Asiguratii sau reprezentantii acestora sunt obligati sa instiinteze in scris
asiguratorul sau, daca este cazul, asiguratorii despre existenta unei actiuni in
despagubire, in termen de 3 zile lucratoare de la data la care au luat la
cunostinta despre aceasta actiune.

CAP. 6
Procedura de stabilire a cazurilor de raspundere civila profesionala pentru
medici, farmacisti si alte persoane din domeniul asistentei medicale

ART. 668
(1) La nivelul autoritatilor de sanatate publica judetene si a municipiului Bucuresti
se constituie Comisia de monitorizare si competenta profesionala pentru cazurile
de malpraxis, numita in continuare Comisia.
(2) Comisia are in componenta reprezentanti ai autoritatilor de sanatate publica
judetene si, respectiv, ai municipiului Bucuresti, casei judetene de asigurari de
sanatate, colegiului judetean al medicilor, colegiului judetean al medicilor dentisti,
colegiului judetean al farmacistilor, ordinului judetean al asistentilor si moaselor
din Romania, un expert medico-legal, sub conducerea unui director adjunct al
autoritatii de sanatate publica judetene, respectiv a municipiului Bucuresti.
(3) Regulamentul de organizare si functionare a Comisiei se elaboreaza de
Ministerul Sanatatii Publice, se aproba prin ordin al ministrului sanatatii publice si
se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
ART. 669
(1) Ministerul Sanatatii Publice aproba, la propunerea Colegiului Medicilor din
Romania, pentru fiecare judet si municipiul Bucuresti, o lista nationala de experti
medicali, in fiecare specialitate, care vor fi consultati conform regulamentului de
organizare si functionare a Comisiei.
(2) Pe lista de experti se poate inscrie orice medic, medic dentist, farmacist,
asistent medical/moasa cu o vechime de cel putin 8 ani in specialitate, cu avizul
Colegiului Medicilor din Romania, Colegiului Medicilor Dentisti, Colegiului
Farmacistilor si, respectiv, al Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din
Romania.
(3) Modalitatea de remunerare a expertilor medicali din lista nationala se
stabileste prin ordin al ministrului sanatatii publice.
(4) Onorariile pentru serviciile prestate de catre expertii medicali, desemnati
potrivit art. 671, se stabilesc in raport cu complexitatea cazului expertizat, sunt
aprobate prin ordin al ministrului sanatatii publice si vor fi suportate de partea
interesata.
ART. 670
Comisia poate fi sesizata de:
a) persoana sau, dupa caz, reprezentantul legal al acesteia, care se considera
victima unui act de malpraxis savarsit in exercitarea unei activitati de preventie,
diagnostic si tratament;
b) succesorii persoanei decedate ca urmare a unui act de malpraxis imputabil
unei activitati de preventie, diagnostic si tratament.
ART. 671
(1) Comisia desemneaza, prin tragere la sorti, din lista judeteana a expertilor un
grup de experti sau un expert, in functie de complexitatea cazului, insarcinat cu
efectuarea unui raport asupra cazului.
(2) Expertii prevazuti la alin. (1) au acces la toate documentele medicale aferente
cazului, a caror cercetare o considera necesara, si au dreptul de a audia si
inregistra depozitiile tuturor persoanelor implicate.
(3) Expertii intocmesc in termen de 30 de zile un raport asupra cazului pe care il
inainteaza Comisiei. Comisia adopta o decizie asupra cazului, in maximum 3 luni
de la data sesizarii.
(4) Fiecare parte interesata are dreptul sa primeasca o copie a raportului
expertilor si a documentelor medicale care au stat la baza acestuia.
ART. 672
Comisia stabileste, prin decizie, daca in cauza a fost sau nu o situatie de
malpraxis. Decizia se comunica tuturor persoanelor implicate, inclusiv
asiguratorului, in termen de 5 zile calendaristice.
ART. 673
(1) In cazul in care asiguratorul sau oricare dintre partile implicate nu este de
acord cu decizia Comisiei, o poate contesta la instanta de judecata competenta,
in termen de 15 zile de la data comunicarii deciziei.
(2) Procedura stabilirii cazurilor de malpraxis nu impiedica liberul acces la justitie
potrivit dreptului comun.
ART. 674
(1) Intreaga procedura de stabilire a cazurilor de malpraxis, pana in momentul
sesizarii instantei, este confidentiala.
(2) Incalcarea confidentialitatii de catre persoana care a facut sesizarea duce la
pierderea dreptului de a beneficia de procedura de conciliere.
(3) Incalcarea confidentialitatii de catre membrii Comisiei sau expertii desemnati
de aceasta atrage sanctiuni profesionale si administrative, conform
regulamentelor aprobate.

CAP. 7
Dispozitii finale

ART. 675
(1) Comisia intocmeste un raport anual detaliat pe care il prezinta Ministerului
Sanatatii Publice.
(2) Pe baza datelor astfel obtinute, Ministerul Sanatatii Publice elaboreaza un
raport anual national asupra malpraxisului medical, pe care il prezinta
Parlamentului, Guvernului si opiniei publice.
ART. 676
Instanta competenta sa solutioneze litigiile prevazute in prezenta lege este
judecatoria in a carei circumscriptie teritoriala a avut loc actul de malpraxis
reclamat.
ART. 677
Actele de malpraxis in cadrul activitatii medicale de preventie, diagnostic si
tratament se prescriu in termen de 3 ani de la producerea prejudiciului, cu
exceptia faptelor ce reprezinta infractiuni.
ART. 678
(1) Omisiunea incheierii asigurarii de malpraxis medical sau asigurarea sub limita
legala de catre persoanele fizice si juridice prevazute de prezenta lege constituie
abatere disciplinara si se sanctioneaza cu suspendarea dreptului de practica
sau, dupa caz, suspendarea autorizatiei de functionare.
(2) Aceasta sanctiune nu se aplica daca asiguratul se conformeaza in termen de
30 de zile obligatiei legale.
ART. 679
Prevederile prezentului titlu nu se aplica activitatii de cercetare biomedicala.
ART. 680
In termen de 60 de zile de la intrarea in vigoare a prezentului titlu, Ministerul
Sanatatii Publice si Comisia de Supraveghere a Asigurarilor vor elabora
impreuna, prin ordin comun sau separat, dupa caz, normele metodologice de
aplicare a acestuia.
ART. 681
La data intrarii in vigoare a prezentului titlu orice dispozitie contrara se abroga.

1. Sesizarea Colegiului Medicilor

In statutul Colegiului Medicilor din Romania(CMR) abaterea disciplinara este

definita ca fapta savarsita cu vinovatie prin care se incalca juramantul depus,
legile si regulamentele specifice profesiei de medic, Codul Deontologic,
prevederile prezentului Statut, deciziile obligatorii adoptate de Colegiul Medicilor
din Romania precum si orice alta fapta savarsita in legatura cu profesia sau in
afara acesteia, care este de natura sa prejudicieze onoarea si prestigiul profesiei
sau a corpului profesional.  

Totodata, potrivit aceluiasi Statut, raspunderea disciplinara a medicului nu

exclude raspunderea civila, penala, administrativa sau materiala a acestuia .

In cadrul fiecarui colegiu teritorial se organizeaza si functioneaza comisia de

disciplina, independenta de conducerea colegiului, care judeca in complete de 3
membri, abaterile disciplinare savarsite de medicii inscrisi in acel colegiu.

La nivelul Colegiului Medicilor din Romania se organizeaza si functioneaza

Comisia superioara de disciplina, independenta de conducerea colegiului, care
judeca in complete de 5 membri, contestatiile formulate impotriva deciziilor
comisiilor de disciplina teritoriale.

Reguli procedurale

Actiunea disciplinara poate fi pornita in termen de cel mult 6 luni de la data

savarsirii faptei sau de la data cunoasterii consecintelor prejudiciabile.

Plangerea impotriva unui medic se adreseaza colegiului al carui membru este

medicul. Acesteia i se va da curs  numai in cazul in care contine urmatoarele
elemente de identificare:
-numele, prenumele, domiciliul si calitatea petentului;
-numele, prenumele si locul de munca ale medicului impotriva caruia se face
plangerea;
-descrierea faptei si indicarea datei cand aceasta a avut loc;
-prejudiciul creat pacientului;
-semnatura petentului.

Plangerea se va depune personal sau prin mandat cu procura ori poate fi trimisa
prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire. Nu se vor inregistra
plangerile trimise prin fax ori depuse sau trimise in copii.

Primind sesizarea, biroul consiliului decide declansarea sau nu a procedurii

disciplinare. De asemenea, biroul consiliului se poate sesiza si dispune
inceperea unei anchetei disciplinare si din oficiu.

In baza deciziei biroului consiliului de declansare a procedurii disciplinare,

comisia de jurisdictie va informa medicul impotriva caruia s-a formulat plangerea,
comunicandu-i o copie a plangerii, si ii va comunica acestuia termenul pana la
care poate depune in scris apararile sale si termenul la care se poate prezenta
pentru a fi audiat si a formula toate apararile pe care le considera utile.

Dupa cercetarea faptei de catre comisia de jurisdictie profesionala, dosarul

disciplinar insotit de propunerea de sanctionare sau de stingere a actiunii
disciplinare se inainteaza  comisiei de disciplina a colegiului.

Actiunea disciplinara in fata comisiei de disciplina se sustine de catre comisia de

jurisdictie profesionala.  

Tipuri de sanctiuni

Dupa audierea medicului impotriva caruia s-a pornit actiunea disciplinara,

eventual a unor specialisti in domeniu, a martorilor si a persoanei care a facut
plangerea, comisia de disciplina stabileste printr-o decizie una dintre urmatoarele
solutii:
a.    stinge actiunea disciplinara daca fapta nu constituie abatere disciplinara;
b.    aplica o sanctiune disciplinara;
c.    stinge actiunea disciplinara daca persoana care a facut plangerea, desi
anuntata, in mod nejustificat nu se prezinta la audierea fixata de comisia de
disciplina sau nu-si precizeaza in scris pozitia fata de solicitarile comisiei de
disciplina ori nu se prezinta la expertiza dispusa in cauza.

In cazul in care se constata abaterea disciplinara , medicului in cauza i se va

aplica una din urmatoarele sanctiuni:
-mustrare;
-avertisment;
-vot de blam;
-amenda de la 100 lei la 1500 lei. Plata amenzii se va face in termen de 30 de
zile de la data ramanerii definitive a hotararii disciplinare. Neachitarea in acest
termen atrage suspendarea de drept din exercitiul profesiei, pana la achitarea
sumei;
-interdictia de a exercita profesia ori anumite activitati medicale pe o perioada de
la o luna la un an;
- retragerea calitatii de membru al Colegiului Medicilor din Romania.

La aceste sanctiuni se poate prevedea, dupa caz, obligarea celui sanctionat la

efectuarea unor cursuri de perfectionare sau de educatie medicala, ori alte forme
de pregatire profesionala.

Impotriva deciziei comisiei de disciplina de la nivel teritorial, cel sanctionat poate

face contestatie in termen de 15 de zile de la data comunicarii ei.

Contestatia se depune la comisia teritoriala de disciplina care, in termen de 3 zile

lucratoare, este obligata ca impreuna cu dosarul cauzei sa o trimita Comisiei
Superioare de Disciplina.

Solutionand contestatia, Comisia superioara de disciplina, analizeaza cauza sub

toate aspectele iar dupa ascultarea contestatorului si, eventual, administrarea
tuturor probelor apreciate ca fiind necesare, poate pronunta o decizie prin care
sa anuleze in tot sau in parte decizia pronuntata de comisie de disciplina de la
nivel teritorial, daca aceasta a fost nelegal pronuntata, sau poate adopta una
dintre urmatoarele solutii:
-aplica una din sanctiunile prevazute de lege;
-respinge contestatia si mentine decizia pronuntata de catre comisia de disciplina
de la nivel teritorial;
-respinge contestatia ca nesustinuta daca contestatorul desi anuntata, in mod
nejustificat nu se prezinta la audierea fixata de comisia de disciplina sau nu-si
precizeaza in scris pozitia fata de solicitarile comisiei de disciplina ori nu se
prezinta la expertiza dispusa in cauza.

Sanctiuni aplicate de CMR

Potrivit datelor prezentate pe site-ul CMR, in anul 2008 (pana la data de 1

septembrie) Comisia Superioara de Disciplina a Colegiului Medicilor din Romania
a analizat 103 dosare, in care au fost implicati 118 medici. Sanctiunile aplicate au
fost:
- Mustrare: 13
- Mustrare+cursuri de perfectionare: 2
- Avertisment: 8
- Vot de blam: 6
- Amenda: 5
- Amenda+cursuri de perfectionare: 2
- Suspendarea dreptului de a practica profesia pe o perioada de 3 luni: 1

Numarul total de medici sanctionati in anul 2008 a fost de 67.

De asemenea, in anul 2007 Comisia Superioara de Disciplina a Colegiului

Medicilor din Romania a analizat 113 dosare, in care au fost implicati 135 medici,
dintre acestia fiind sanctionati 42.

2. Sesizarea Comisiei pentru malpraxis

Potrivit Legii nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, la nivelul

autoritatilor de sanatate publica judetene si a municipiului Bucuresti se constituie
Comisia de monitorizare si competenta profesionala pentru cazurile de
malpraxis.

Comisia poate fi sesizata de persoana sau, dupa caz, reprezentantul legal al

acesteia, care se considera victima unui act de malpraxis savarsit in exercitarea
unei activitati de preventie, diagnostic si tratament  sau succesorii persoanei
decedate ca urmare a unui act de malpraxis.

In cazul acestui tip de sesizare, reclamantul este obligat sa plateasca o taxa de

expertiza ce poate varia intre 1000 si 4000 lei, in functie de complexitatea
cazului.

Comisia pentru malpraxis are in componenta reprezentanti ai autoritatilor de

sanatate publica judetene si, respectiv, ai municipiului Bucuresti, casei judetene
de asigurari de sanatate, colegiului judetean al medicilor, colegiului judetean al
medicilor dentisti, colegiului judetean al farmacistilor, ordinului judetean al
asistentilor si moaselor din Romania, un expert medico-legal, sub conducerea
unui director adjunct al autoritatii de sanatate publica judetene, respectiv a
municipiului Bucuresti.

Comisia desemneaza, prin tragere la sorti, din lista judeteana a expertilor un

grup de experti sau un expert, in functie de complexitatea cazului, insarcinat cu
efectuarea unui raport asupra cazului.

In situatia in care are loc sesizarea Comisiei de monitorizare si competenta

profesionala pentru cazurile de malpraxis de catre persoanele care au acest
drept, potrivit legii, Comisia stabileste prin decizie daca a fost sau nu un caz de
malpraxis.

In momentul in care Comisia a stabilit existenta unei situatii de malpraxis,

instanta judecatoreasca competenta poate, la cererea persoanei prejudiciate, sa
oblige persoana responsabila la plata despagubirilor.

Despagubirile pentru un act de malpraxis se pot stabili pe cale amiabila in cazul

in care rezulta cu certitudine raspunderea civila a asiguratului.

Expertii intocmesc in termen de 30 de zile un raport asupra cazului pe care il

inainteaza Comisiei. Comisia adopta o decizie asupra cazului, in maximum 3 luni
de la data sesizarii

In cazul in care asiguratorul sau oricare dintre partile implicate nu este de acord
cu decizia Comisiei, o poate contesta la instanta de judecata competenta, in
termen de 15 zile de la data comunicarii deciziei.

Intreaga procedura de stabilire a cazurilor de malpraxis, pana in momentul

sesizarii instantei, este confidentiala. Incalcarea confidentialitatii de catre
persoana care a facut sesizarea duce la pierderea dreptului de a beneficia de
procedura de conciliere.

De asemenea, incalcarea confidentialitatii de catre membrii Comisiei sau expertii

desemnati de aceasta atrage sanctiuni profesionale si administrative, conform
regulamentelor aprobate.

Pacientii pot reclama un caz de malpraxis direct in instanta

Avand in vedere ca sanctionarea disciplinara nu inlatura raspunderea civila sau

penala a celui reclamat, pe langa modalitatile de reclamare prezentate, pacientii
prejudiciati printr-un caz de malpraxis se pot adresa direct instantei, pe cale civila
sau penala, in functie de gravitatea cazului reclamat.

Citeste mai mult: http://www.avocatnet.ro/content/articles/id_14951/Malpraxis-

medical-II-Sesizarea-Colegiului-Medicilor-si-a-Comisiei-pentru-
malpraxis.html#ixzz1FZ6hX716