Tema 13.

Codul etic

Termenul etică provine din grecescul ethicos care însemnă caracter sau
obişnuinţă. Termenul de morală provine din limba latină şi însemnă oarecum
acelaşi lucru, moravuri, obiceiuri. În timp s-a statornicit următoarea distincţie
între etică şi morală: morala se referă la comportamentul uman văzut prin prisma
valorilor (de bine şi rău, drept-nedrept etc.) iar etica se referă la studiul a tot ceea
ce intră în această arie a valorilor şi normelor morale în acţiune (Morar 2006, 11-
12). Aşadar, se poate considera etica drept o ştiinţă a comportamentului moral, a
moravurilor, un ansamblu de prescriptii sau reguli concrete sau o teorie asupra
moralei.
Practicile etice sunt de graniţă şi se presupune că ar trebui să acţioneze
preventiv (Airaksinen, 1998, pp. 671-672). Există cazuri în care anumiţi practicanţi
ai unei profesii pun un monopol absolut pe regulile şi codul acesteia, ajungându-se la
ceea ce se poate numi „mafie a prototipului unei profesii” (Davis, 1999, p. 144).
Codul de etică în cercetarea ştiinţifică 1 cuprinde formularea explicită a idealurilor,
principiilor şi normelor morale pe care consimt să le respecte şi să le urmeze membrii
comunităţii academice în activitatea lor profesională. Codul etic stabileşte standardele de etică
profesională pe care comunitatea universitară îşi propune să le urmeze, reglementează
principiile etice specifice domeniului de cercetare-dezvoltare. Universitatea ar trebui să aibă
mecanisme clare pentru aplicarea Codului de etică.
Codul are drept scop definirea cadrului etic şi deontologic astfel încât personalul de
cercetare-dezvoltare să îndeplinească cu profesionalism, obiectivitate, onestitate şi loialitate
atribuţiile care îi revin.
Pe lângă abaterile grave (precum plagierea rezultatelor, deturnarea fondurilor de
cercetare, introducerea de rezultate false în cercetare), codul prezintă drept abateri și cele care
par, cel puțin la prima vedere, în limita moralității: autoplagiatul, înlăturarea rezultatelor
nedorite, nerecunoașterea erorilor proprii.
De fapt, din punctul meu de vedere, existența unor Coduri etice nu sunt justificabile în
cazurile de abateri grave (acolo unde există Coduri penale și justiția trebuie să intervină) ci în
cele care sunt necondamnate de lege, dar sunt tot comportamente imorale. Spre exemplu,
autoplagiatul poate fi privit, din punct de vedere juridic, ca ceva legal. Totuși, faptul că cineva
își copiază propriile creații, fără a prezenta sursa, pentru a prezenta un articol sau studiu nou
1
https://www.uvvg.ro/docs/Universitate/Cadrul_Juridic/Cod_de_etica_in_cercetarea_stiintifica.pdf
reprezintă ceva imoral, în afara eticii și deontologiei profesionale. Niciun poet nu își folosește
o strofă dintr-o poezie mai veche pentru a o introduce într-una nouă...
Dar dincolo de anumite dezbateri filosofice privind aspectul etic al unor situații, cred
că este mai relevantă cum se aplică practic acest cod și care este impactul său în mediul
academic.
Astfel, conform Raportului privind respectarea eticii și deontologiei profesionale din
20192, s-au aplicat unor studenți sancțiuni cu caracter administrativ sub forma unui
avertisment scris pentru 21 de studenți care au copiat și pentru o altă studentă pentru agresare
verbală și amenințare cu arma albă a unei colege.
Dacă vorbim la nivel național, atunci aducem în dezbatere activitatea din Consiliul
Național de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice și Inovării (CNECSDTI).
Acesta analizează respectarea normelor de bună conduită în cadrul programelor de finanțare a
cercetăriidezvoltării și inovării și face propuneri referitoare la respectarea normelor de bună
conduită în activitatea de evaluare a proiectelor înscrise în cadrul competițiilor de proiecte,
precum și referitoare la evaluarea, monitorizarea și controlul bunei conduite în cercetare-
dezvoltare și inovare în cadrul activităților finanțate sau ce urmează a fi finanțate.
În practică, în afara Raportului anual, Consiliul analizează sesizările depuse de cei
care se consideră victime ale unor fraude în domeniul cercetării academice. Aceste sesizări
pot fi considerate nefondate (precum în Hotărârea din 28.01.20213) fie sunt confirmate
(precum Hotărârea din 3 decembrie 20204) și atunci Consiliul recomandă avertisment scris.
Deși majoritatea Codurilor etice din universitățile românești prevăd sancțiuni de la
avertisment scris, la obligația corectării lucrărilor care nu respectă normele etice până la
destituirea din funcții de conducere și chiar desfacerea contractului de muncă, totuși atât în
cadrul UVVG cât și a celorlalte universități, s-au dat deciziile „blânde” inițial și abia DUPĂ o
sentință în justiție s-a apelat la alte sancțiuni, mai grave.
Ca o concluzie, existența Codurilor etice o consider necesară, acoperind o arie de
activități pe care legea națională nu o acoperă, ce ține mai puțin de ilegalitate cât mai ales de
imoralitate.

2
https://www.uvvg.ro/docs/Universitate/Cadrul_Juridic/etica2019.pdf
3
https://cnecsdti.research.gov.ro/wp-content/uploads/2021/Hotărârea%20CNECSDTI%20nr.%201%20din
%2028.01.2021%20și%20Raportul%20final%20nr.%201.pdf
4
https://cnecsdti.research.gov.ro/wp-content/uploads/2021/Hotararea%20CNECSDTI%201%20din
%2003.12.2020%20si%20Raportul%20final%20nr.1.pdf
BIBLIOGRAFIE