Dosarul:nr.

2r-1199/21 Judecător: Andrei

Ojoga
DECIZIE
25 mai 2021 mun.
Chişinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curţii de Apel Chişinău
în componenţă:
Președintele ședinței, judecătorul Marina
Anton
Judecătorii Vitalie Cotorobai şi Ion
Secrieru
examinând în absența părților recursul declarat de executorul judecătoresc Igor
Doroftei, în cauza civilă la demersul executorului judecătoresc Igor Doroftei cu privire la
anunțarea în căutare şi aducerea forțată a debitorului Visterniceanu Emilia, împotriva
încheierii judecătorului Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 30 martie 2021, prin care
demersul a fost respins,
c o n s t a t ă:
La 25 martie 2021, executorul judecătoresc Igor Doroftei a depus un demers, solicitând
dispunerea anunțării în căutare și aducerii forțate a debitorului Visterniceanu Emilia prin care
solicită:
- anunțarea în căutare şi aducerea forțată a debitorului Visterniceanu Emilia,
născută la *****, cod numeric personal 20000011858 23, cu ultimul loc cunoscut de trai
mun.Chișinău, sr. V. Korolencko, 61/3, iar la stabilirea domiciliului acesteia să fie adusă
la biroul executorului judecătoresc Igor Dorofteimun.Chișinău, bd. Grigore Vieru, 3
of.31.
În motivarea demersului, executorul judecătoresc, a invocat că la executare silită se află
documentul executoriu nr.2-2296/2010 din 23 iunie 2010, emis de Judecătoria Chișinău,
sediul Centru cu privire la încasarea din contul lui Visterniceanu Emilia în folosul statului a
taxei de stat în mărime de 7 154,50 lei.
Prin încheierea Oficiului de executare Centru, Chișinău din 10 septembrie 2010, a fost
intentată procedura de executare și aplicate măsurile de asigurare a executării.
În procesul executării documentului executoriu s-a constatat faptul că, locul aflării
debitorului până la moment nu este cunoscut, debitorul se eschivează de la executarea
documentului executoriu, fapt ce face dificilă executarea de mai departe a documentului
executoriu, care rămâne neexecutat pentru o perioadă îndelungată.
Solicită executorul judecătoresc anunțarea în căutare a debitorului și aducerea forțată a
acestuia la biroul executorului judecătoresc, deoarece locul de aflare al lui Visterniceanu
Emilia la moment nu este cunoscut, fapt ce face dificilă executarea în continuare a
documentului executoriu nr. 2-2296/2010 din 23 iunie 2010, emis de Judecătoria Chișinău,
sediul Centru.
Prin încheierea judecătorului Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 30 martie 2021,
demersul înaintat de executorul judecătoresc Igor Doroftei, a fost respins.
La 15 aprilie 2021, în termenul stabilit de art.425 CPC (în contextul în care încheierea
contestată a fost recepționată de către executorul judecătoresc la 07 aprilie 2021, fapt
confirmat prin avizul de recepționare), executorul judecătoresc Igor Doroftei, a contestat cu
recurs încheierea judecătorului Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 30 martie 2021,
solicitând casarea acesteia cu emiterea unei noi hotărâri, privind admiterea cererii înaintate.
În motivarea recursului declarat recurentul a reiterat argumentele invocate în cererea
primar înaintată, invocând pentru aceste motive ilegalitatea încheierii primei instanţe.
În corespundere cu art.426 alin.(3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în
termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a
dosarului, pe baza recursului şi a referinţei la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără
participarea părţilor.
Examinând recursul declarat în raport cu materialele cauzei, Colegiul civil, comercial și
de contencios administrativ al Curţii de Apel Chişinău conchide asupra temeiniciei recursului
declarat şi necesităţii admiterii acestuia, cu casarea parţială a încheierii primei instanţe şi
soluționării problemei în fond, din următoarele considerente.
În conformitate cu art.427 lit.c) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul
împotriva încheierii, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial
încheierea, soluționând prin decizie problema respectivă.
Potrivit dispoziţiilor art.72 alin.(1) şi (4) Cod de executare, în cazul cînd prezenţa
debitorului la anumite acţiuni de executare este impusă de lege, de documentul executoriu
sau cînd executorul judecătoresc ori creditorul o consideră necesară, iar locul de aflare a
debitorului nu este cunoscut, instanţa de judecată, la demersul executorului judecătoresc sau
la cererea creditorului, adoptă o încheiere de căutare a debitorului. Demersul executorului
judecătoresc privind căutarea debitorului se examinează pe baza materialelor anexate la
demers. Instanţa care examinează demersul poate dispune citarea participanţilor la proces şi a
executorului judecătoresc pentru a se pronunţa cu privire la temeiurile invocate în demers.
Încheierea privind căutarea debitorului sau privind refuzul de a da debitorul în căutare
poate fi contestată cu recurs.
Conform prevederilor art.73 alin.(1)-(3) Cod de executare, în cazul în care debitorul nu
se prezintă repetat la solicitarea executorului judecătoresc, instanţa de judecată, la demersul
acestuia din urmă, va dispune aducerea forţată în faţa lui a debitorului şi a altor persoane
indicate la art.44 alin.(3) din prezentul cod. Demersul executorului judecătoresc privind
aducerea forţată a debitorului se examinează pe baza materialelor anexate la demers. Instanţa
care examinează demersul poate dispune citarea participanţilor la proces şi a executorului
judecătoresc pentru a se pronunţa cu privire la temeiurile invocate în demers.
Aducerea forţată a debitorului se face de către organul afacerilor interne în a cărui rază
teritorială debitorul îşi are domiciliul sau sediul.
Cheltuielile de aducere forţată se încasează de la debitor în beneficiul statului de către
instanţa de judecată în modul prevăzut la capitolul XXXV din Codul de procedură civilă.
Prin hotărârea Curţii Constituţionale din 25 martie 2021, privind excepţia de
neconstituţionalitate a art.73 din Codul de executare, adoptat prin Legea nr.443 din 24
decembrie 2004 (sesizarea nr.169g/2020), s-a admis parțial excepţia de neconstituţionalitate,
ridicată din oficiu de dna judecător Livia Mitrofan, în dosarul nr.25-2938/20, pendinte la
Judecătoria Chișinău, sediul Centru şi s-a declarat neconstituţional articolul 73 Codul de
executare, adoptat prin Legea nr.443 din 24 decembrie 2004, s-a declarat inadmisibilă
sesizarea în partea în care se referă la controlul constituționalității articolului 72 Cod de
executare, adoptat prin Legea nr.443 din 24 decembrie 2004, cu menţiunea că hotărârea dată
este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se
publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
Subsecvent, instanţa de recurs conchide lipsa la data soluţionării prezentei pricini a
temeiului legal pentru a dispune aducerea forţată a debitorului, norma respectivă fiind
declarată neconstituţională prin hotărârea nominalizată a Curţii Constituţionale din 25 martie
2021 şi, astfel, art.73 Cod de executare nu mai produce efecte şi nu este aplicabil în speţă,
motiv pentru care solicitarea respectivă a executorului judecătoresc Balan Cornealia este
nefondată şi just a fost respinsă de prima instanţă, deşi pentru alte motive.
Or, conform dispozițiilor art.1 alin.(3) al Constituției Republicii Moldova, în lumina
interpretărilor date în jurisprudența constată a Curții Constituționale, (hotărârea Curții
Constituționale nr.2 din 19.1.1998, publicată în Monitorul Oficial nr.12-13/8 din
19.02.1998), una din caracteristicile constituționale ale statului de drept o constituie
obligațiunea statului, autorităților publice, instituțiilor, persoanelor oficiale de a activa în
limitele atribuțiilor lor stabilite de Constituție și Legi, iar instanța de judecată nu constituie o
excepție în acest sens.
Totodată, instanţa de recurs consideră întrunite în speţă temeiurile instituite de art.72
Cod de executare pentru anunțarea debitorului Visterniceanu Emilia în căutare.
În acest context, Colegiul relevă că prin hotărârea sus-indicată a Curţii Constituţionale
s-a reţinut că cu privire la contestarea articolului 72 Codul de executare, care prevede
căutarea debitorului și a bunurilor sale, autoarea excepției menționează că această măsură
produce o ingerință în drepturile referitoare la libertatea individuală, la libera circulație și la
respectarea vieții intime, familiale și private, garantate de articolele 25, 27 și 28 din
Constituție.
Cu privire la incidența articolului 25 din Constituție, Curtea a notat că dispozițiile
acestui articol garantează persoanelor reținute sau arestate că privarea lor de libertate se va
desfășura în baza unei proceduri legale. Dispozițiile articolului 72 din Codul de executare
însă nu afectează norma constituțională citată supra, deoarece măsurile de căutare a
debitorului permise de instanța de judecată și efectuate de organul afacerilor interne au ca
scop de a obține informații despre locația (locul de ședere) a debitorului și informarea
executorului judecătoresc despre aceasta. Prin urmare, măsurile de căutare nu privează
debitorul de libertate și nici nu implică acțiuni de percheziționare, reținere sau arestare a
persoanei, care ar face incidentă norma constituțională a articolului 25.
În Hotărârea nr. 21 din 4 august 2020, §§ 28-29, Curtea a notat că dreptul la libera
circulație este un drept fundamental, garantat de articolul 27 din Constituție. Potrivit alin. (2)
al acestui articol, oricărui cetățean al Republicii Moldova îi este asigurat dreptul de a-şi
stabili domiciliul sau reședința în orice localitate din țară, de a ieși, de a emigra şi de a reveni
în țară. De asemenea, dreptul la libera circulație este protejat şi de articolul 2 din Protocolul
nr. 4 la Convenția Europeană. Curtea Europeană a subliniat că articolul 2 din Protocolul nr. 4
la Convenție îi garantează oricărei persoane dreptul la libera circulație într-un anumit
teritoriu şi dreptul de a părăsi acest teritoriu, fapt care implică și dreptul de a călători într-o
țară la alegerea sa, în care i s-ar permite intrarea (a se vedea Baumann v. Franța, 22 mai
2001, § 61; Khlyustov v. Rusia, 11 iulie 2013, § 64; De Tommaso v. Italia, 27 februarie
2017, § 104). Curtea nu a reținut o ingerință în dreptul la libera circulație, deoarece articolul
72 din Codul de executare prevede că instanța adoptă o încheiere judecătorească de căutare a
debitorului, iar acțiunile de căutare presupun identificarea locului de ședere (de domiciliu, de
reședință etc.) al persoanei căutate fără a i se restricționa libertatea de circulație în interiorul
țării sau libertatea de a părăsi țara.
Cu privire la incidența articolului 28 din Constituție, care îşi găsește corespondența în
dispozițiile articolului 8 din Convenția Europeană, Curtea a notat următoarele. Articolul 72
alin. (2) din Codul de executare prevede că căutarea debitorului persoană fizică se efectuează
de către organul afacerilor interne în a cărui rază teritorială se află ultimul domiciliu al
debitorului. Curtea a reținut că, în această cauză, autoarea sesizării nu a demonstrat
neconformitatea articolului 72 din Codul de executare cu articolul 28 din Constituție.
Pentru că nu s-a demonstrat incidența drepturilor fundamentale invocate de autoarea
sesizării, Curtea a subliniat că nici articolele 23 și 54 din Constituție nu sunt incidente.
Potrivit jurisprudenței sale, articolul 23 nu are o aplicare de sine stătătoare. Pentru a putea fi
invocat standardul calității legii, trebuie să existe o ingerință într-un drept fundamental (a se
vedea DCC nr. 119 din 20 octombrie 2020, § 29; DCC nr. 146 din 17 decembrie 2020, § 22;
DCC nr. 13 din 2 februarie 2021, § 20). De asemenea, cu referire la pretinsa încălcare a
articolului 54 din Constituție, Curtea a subliniat că nici acest articol nu poate fi invocat de
sine stătător. Articolul 54 îi impune Curții un mod de analiză a caracterului proporțional al
ingerințelor în drepturile fundamentale. Astfel, pentru a putea fi invocat acest articol, autorul
sesizării trebuie să argumenteze incidența unui drept fundamental (a se vedea, în acest sens,
HCC nr. 29 din 12 decembrie 2019, § 19; HCC nr. 3 din 14 ianuarie 2021, § 22). Prin
urmare, Curtea a considerat inadmisibil capătul sesizării referitor la articolul 72 din Codul de
executare.
Astfel, din materialele acumulate în prezenta cauză se constată că în procedura
executorului judecătoresc Igor Doroftei se află spre executare silită documentul executoriu
nr.2-2296/2010 din 23 iunie 2010, emis de Judecătoria Chișinău, sediul Centru cu privire la
încasarea de la Visterniceanu Emilia în folosul statului a taxei de stat în mărime de 7 154,50
lei (f.d.4).
Prin încheierea Oficiului de executare Centru, Chișinău din 10 septembrie 2010, a fost
intentată procedura de executare și aplicate măsurile de asigurare a executării (f.d.5).
Prin încheierea privind intentarea și asigurarea executării documentului executoriu
nr.064s-69R/2012 emisă de executorul judecătoresc Igor Doroftei la 12 iunie 2012, au fost
aplicate măsurile asiguratorii de executare a documentului executoriu nr.2-2296/2010 din 23
iunie 2010 (f.d.7).
Prin încheierea nr.064s-46r/2013 din 12 iunie 2013, au fost aplicate în măsuri
asiguratorii, în sensul aplicării sechestrului asupra mijloacelor bănești ale debitorului, fiind
obligată ÎS Cadastru și instituțiile financiare să comunice executorului judecătoresc dacă
debitorul dispune de conturi bancare.
Potrivit comunicatelor informative bancare ale B.C Victoriabank S.A, BC Mobiasbanca
SA, BC Moldova-Agroindbank SA, BC Eurocreditbank SA, BC Moldindconbank SA,
debitorul Emilia Visterniceanu nu dispune de mijloace financiare pe conturile bancare
(f.d.21,22, 22 verso, 23, 23 verso).
Conform extrasului SIC Acces Web, debitorul a intrat pe teritoriul Republicii Moldova
la 15 august 2019, prin urmare aceasta se află pe teritoriul țării (f.d.37).
Conform extrasului SIC Acces Web, debitorul nu are înregistrat un drept de proprietate
asupra a careva mijloace de transport (f.d.38).
Din extrasul privind asigurarea obligatorie de asistență medicală din 27 februarie 2013,
rezultă că debitorul a fost angajat al Universității de Stat din Moldova (f.d.10), iar conform
extrasului Companiei Naționale de Asigurări în Medicină din 19 ianuarie 2021, în prezent
debitorul nu este încadrat în câmpul muncii (f.d.24).
Totodată se constată că potrivit extrasului SIC Acces Web, debitorul Visterniceanu
Emilia își are domiciliul oficial înregistrat în mun.Chișinău, str.Korolenko 61/3 - care
reprezintă căminul nr.12 al USMF N. Testemițeanu (f.d.36).
La fel se atestă din materiale cauzei și o altă adresă a debitorului Visterniceanu Emilia:
mun.Chișinău, bd.Traian, 23/1, ap.393 (f.d.11), adresă în privința căreia executorul
judecătoresc nu a întreprins nicio măsură de executare.
Astfel, deși Colegiul constată caracterul just al concluziei primei instanţe referitoare la
faptul că executorul judecătoresc nu a prezentat probe privind citarea debitorului, la altă
adresă cu ieșirea la fața locului în vederea determinării dacă debitorul într-adevăr locuiește la
această adresă, totuși conchide că această concluzie nu este determinată pentru respingerea
solicitării respective a recurentului reieşind din circumstanţele specifice prezentei speţe, şi
anume durata executării documentului executoriu, lipsa vreunor informaţii de la debitor
privind schimbarea domiciliului în ordinea stabilită de art.68 Cod de executare,
nerecepţionarea trimiterilor poştale ale recurentului de către debitor, cumulul cărora denotă
întrunirea condiţiilor stabilite de art.72 Cod de executare pentru anunţarea acestuia din urmă
în căutare în vederea realizării procedurilor necesare în cadrul procesului de executare silitiă
a documentului executoriu.
Reieşind din considerentele expuse mai sus, dat fiind că instanța de recurs a constatat
necesitatea casării parţiale a încheierii primei instanţe, Colegiul ajunge la concluzia de a
admite recursul declarat, a casa parţial încheierea emisă de prima instanță în partea
respingerii solicitării executorului judecătoresc Igor Doroftei, privind anunțarea în căutare a
debitorului şi a soluționa prin decizie problema în fond prin admiterea cererii respective a
recurentului.
În conformitate cu prevederile art.427 lit.c) CPC, Colegiul Civil,
d e c i d e:
Se admite recursul declarat de executorul judecătoresc Igor Doroftei.
Se casează parţial încheierea judecătorului Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 30
martie 2021, emisă în cauza civilă la demersul executorului judecătoresc Igor Doroftei cu
privire la anunțarea în căutare şi aducerea forțată a debitorului Visterniceanu Emilia şi în
această parte se emite o nouă decizie, prin care:
Cererea depusă de executorul judecătoresc Igor Doroftei, privind anunțarea în căutare a
debitorului Visterniceanu Emilia se admite.
Se anunţă în căutare debitorul Visterniceanu Emilia, născută la *****, cod numeric
personal *****, cu ultimul loc cunoscut de trai mun.Chișinău, sr. V. Korolencko, 61/3.
 Căutarea debitorului Visterniceanu Emilia, născută la *****, cod numeric personal
*****, se va efectua de către organul afacerilor interne în a cărui rază teritorială se află
ultimul domiciliu al debitorului din mun.Chișinău, str. Korolenko 61/3.
În rest, încheierea Judecătoriei Chișinău sediul Centru din 30 martie 2021 se menține.
Decizia este irevocabilă de la pronunțare.
Președintele completului Marina

Anton

Judecătorii Vitalie

Cotorobai

Ion

Secrieru