Drumul sufletului dupa moarte

 |  Dreapta credinta  |  Crestinism si yoga?  |  Despre vrajitorie  |

 |  Impotriva sectelor  |  Treptele rugaciunii  |  Despre rai  |  Despre iad  |
 |  Pacate - ispite  |  Parintele CLEOPA  |  Interviuri- audio/video  |
 |  Carti ortodoxe  |  Legaturi  |  Noutati  |  Prima pagina  |

  www.SfaturiOrtodoxe.ro

Despre Dumnezeu

Cunoasterea lui Dumnezeu si a lucrurilor Lui se întemeiază pe bunăvointa Sa de a ni se

descoperi El însusi ca fiintă spirituală personală, pe de o parte, iar pe de altă parte, pe
posibilitatea omului, ca fiintă ratională, de a intra în dialog, de a vorbi cu Dumnezeu (prin
rugăciune), el fiind făcut după chipul lui Dumnezeu (Facere 1,27).

Dumnezeu însă nu ne-a lăsat în completă nestiintă, deoarece cunostinta existentei lui
Dumnezeu este însământată de El in chip firesc în toti oamenii prin constiintă, care este
glasul lui Dumnezeu din om.

Dumnezeu S-a făcut apoi cunoscut, atât cât ne este cu putintă să-L întelegem, mai întâi
prin Lege si prin profeti, iar în urmă prin Fiul Său Cel Unul Născut, Domnul si
Dumnezeul si Mântuitorul nostru Iisus Hristos.

Noi cunoastem si mărturisim că Dumnezeu este fără de început, fărâ de sfârsit, vesnic,
pururea dăinuitor, nezidit, neschimbat, neprefăcut, simplu, necompus, necorporal,
nevăzut, impalpabil, necircumscris, incomprehensibil, indefint, insesizabil, bun, drept,
creatorul tuturor făpturilor, atotputemic, atotstâpânitor, atoatevăzâtor; atoatepurtător de
grijă, stăpânitor si judecâtor. Cunoastem si mărturisim că este un singur Dumnezeu, adică
o singură fiintă; că este cunoscut si în trei persoane, ipostase, adică Tatăl, Fiul si Duhul
Sfânt; că Tatăl, Fiul si Duhul Sfânt sunt unul în toate, afară de nenastere nastere si
purcedere;'că Fiul, Unul Născut si Cuvântul lui Dumnezeu si Dumnezeu, din pricina
îndurării Sale pentru mântuirea noastră, a fost zamislit, fără de sământă, prin bunăvointa
Tatălui si prin conlucrarea Prea Sfântului Duh, si S-a născut prin Sfântul Duh, fără
stricăciune, din Sfânta Fecioară si Născătoarea de Dumnezeu Maria si S-a făcut Om
desăvârsit; că acelasi este, în acelasi timp si Dumnezeu desăvârsit si Om desăvârsit, din
două firi, din Dumnezeire si omenire, si în două firi care au facultatea de a întelege, de a
voi, de a lucra si de a actiona liber, si, ca să spunem într-un cuvânt, fiind desăvârsite,
potrivit definitiei si ratiunii fiecăreia din firi, adică a Dunmezeirii si a omenirii, dar într-o
singură ipostasă compusă; că a flămânzit, a însetat, a obosit, a fost răstignit, a primit
încercarea mortii si a îngropării de trei zile, a înviat, S-a înăltat la ceruri, de unde a venit
si la noi, si iarâsi va veni în vremea de apoi să judece viii si mortii. Că Duhul Sfânt este o
putere substantială care există într-o ipostasă proprie ei însăsi, care purcede din Tatăl si se
odihneste în Fiul si îl face cunoscut. Nu poate să se despartă de Dumnezeu, în care există,
si de Cuvântul, pe care îl însoteste si nici nu se pierde în neexistentă, ci există în chip
substantial după asemănarea Cuvantului. Duhul Sfânt este viu, liber, de sine miscător,
activ, voieste totdeauna binele, si în orice intentie a lui puterea coincide cu vointa, este
fără de început si fără de sfârsit. Niciodată Cuvântul nu a lipsit Tatălui, nici Duhul
Cuvântului.

Deci, toate câte le are Fiul si Duhul le are de la Tatăl, si însăsi existenta. Dacă nu este
Tatăl nu este nici Fiul si nici Duhul. Si dacă Tatăl nu are ceva, nu are nici Fiul, nici
Duhul. Si din cauza Tatălui si Fiul si Duhul au toate câte au, adică din pricină că Tatăl le
are pe acestea, afară de nenastere, de nastere si purcedere. Căci cele trei sfinte ipostase se
deosebesc unele de altele numai în aceste insusiri ipostatice. Ele nu se deosebesc prin
fiintă, ci se deosebesc fără despărtire prin caracteristica propriei ipostase. Fiul si Duhul
Sfânt sunt din Tatăl, după cum raza si lumina sunt din soare. Soarele este izvorul razei si
al luminii. Prin rază ni se dă lumina si ea este aceea care ne luminează si cu care ne
împărtăsim.

Pentru că Bunul si Prea Bunul Dumnezeu nu S-a multumit cu contemplarea Lui proprie,
ci prin multimea bunătătii Sale a binevoit să facă ceva care să primească binefacerile Sale
si să se împărtăsească din bunătatea Lui, aduce de la neexistentă la existentă si crează
universul, atât pe cele nevăzute, cât si pe cele văzute, si pe om, care este alcătuit din
elemente văzute si nevăzute. În timp ce gândeste crează; iar gândul se face lucru,
realizându-se prin Cuvânt si desăvârsindu-se prin Duh.

>> capitolul următor >>