JOCURILE OLIMPICE

Jocurile Olimpice reprezintă un eveniment multisportiv internațional care se desfășoară o dată la

patru ani.

Când vine vorba despre istoria Jocurilor Olimpice este bine de punctat faptul că până și în acest
sector lucrurile s-au schimbat considerabil. De la organizare, la locul în care se desfășoară competiția și nu
în ultimul rând, la probleme sportive la care participă atleții. O altă diferență majoră legată de această
competiție este faptul că în trecut atleții concurau pentru zeii pe care îi venerau iar acum ei concurează din
pură pasiune și dorință de câștig.

Prima ediție a Jocurilor Olimpice moderne a avut loc în anul 1896 în Atena. Se pare însă că până la
acea dată au avut loc deja câteva ediții ale unor Jocurilor Olimpice antice. Întrecerea sportivă avea loc în
orașul Olympia și era dedicată lui Zeus. Oamenii erau foarte religioși la acea vreme, iar acest sanctuar era
un mod foarte bun de a venera o zeitate atât de importantă pentru poporul grec.Mai mult de atât, templul
lui Zeus era chiar în centrul acestui festival. Toți grecii care veneau să ia parte la Sanctuarul lui Zeus din
Olympia vorbeau aceeași limbă și împărtășeau aceeași credință. Bineînțeles că participanții erau bărbați
din toate colțurile Greciei, mai ales că la acea vreme acest tip de competiție era dedicată în mare parte
bărbaților. Prima ediție a competiției antice a avut loc în anul 776 î.Hr. când un simplu bucătar a ieșit
învingător într-o întrecere pe o lungime de 600 picioare. Dacă ar fi să ținem cont de izvoarele literare vom
afla că aceasta a fost singura probă atletică pe parcursul celor 13 ediții desfășurate până în anul 724 î.Hr.

La fel ca în prezent, orice cetățean avea dreptul să ia parte la Jocurile Olimpice. Statutul social,
economic sau politic nu erau luate în considerare și nu îi împiedicau pe bărbați să ia parte la probe. Cu
toate acestea, femeile căsătorite nu aveau dreptul să se alăture întrecerilor de ordin sportiv, ele trebuiau să
aibă grijă de familie. În schimb, femeile singure puteau face acest lucru.

Jocuri Olimpice antice

Jocurile Olimpice antice (greacă Ολυμπιακοί Αγώνες; Olympiakoi Agones) au fost atestate
documentar pentru prima dată în 776 î.Hr. la Olympia, Grecia și s-au desfășurat până în anul 393.

Jocuri Olimpice moderne

După 1.500 de ani de întrerupere, în 1896, la Atena, au fost reluate Jocurile Olimpice. Reconstruirea
acestui eveniment sportiv s-a datorat francezului Pierre de Coubertin. Un rol important în reînvierea
Jocurilor Olimpice l-a jucat și Evanghelie Zappa. Numărul sportivilor participanți la Jocurile Olimpice a
crescut de la 241 (din 14 țări) la Olimpiada din 1896 la 11.100 (din 202 țări) la Jocurile Olimpice de la
Atena. Numărul participanților la Jocurile de iarnă este mult mai mic; la Olimpiada de iarnă din 2006,
numărul sportivilor a fost de 2.633 din 80 de țări.

Simboluri olimpice

Mișcarea olimpică folosește mai multe simboluri, multe dintre ele reprezentând ideile și idealurile lui
Coubertin. Probabil, cel mai cunoscut simbol îl reprezintă inelele olimpice. Aceste cinci inele înlănțuite
simbolizează unitatea celor cinci continente (cele două Americi sunt considerate un singur continent). Ele
apar în cinci culori pe steagul olimpic de culoare albă. Aceste culori: alb (fondul drapelului), roșu,
albastru, verde, galben și negru au fost alese astfel încât fiecare națiune să aibă cel puțin una din ele
reprezentată pe steagul național. Drapelul olimpic a fost adoptat în 1914 dar primele Jocuri la care a
fluturat au fost Jocurile de la Antwerp din 1920.

Deviza olimpică oficială este „Citius, Altius, Fortius” (Mai repede, mai sus, mai puternic).

Probabil idealurile lui Coubertin sunt cel mai bine reprezentate de jurământul olimpic:

„Cel mai important lucru la Jocurile Olimpice nu este să câștigi ci să participi, așa cum în viață nu
contează triumful ci lupta. Esențial nu e să cucerești ci să lupți bine. ”

Flacăra olimpică este aprinsă la Olympia, Grecia și purtată până în orașul gazdă de atleți; joacă un rol
important la ceremonia de deschidere și arde pe tot parcursul olimpiadei. Torța olimpică a fost introdusă la
Olimpiada din 1936 de la Berlin.

Mascota olimpică, un animal sau o figură umană reprezintă moștenirea culturală a țării gazdă și a fost
introdusă la Jocurile din 1968 din Mexico. A început să joace un rol important de la JO din 1980 de la
Moscova cu debutul ursulețului Misha.

Sporturi olimpice

-Competițiile la Jocurile Olimpice de vară sunt: atletism, badminton, baschet, box, canotaj, călărie,
ciclism, fotbal, gimnastică, haltere, handbal, hochei pe iarbă, natație, înot sincron, judo, kaiac canoe, lupte,
navigare, pentatlon modern, polo pe apă, sărituri în apă, scrimă, tir cu arcul, tir, tenis de masă, taekwondo,
tenis, triatlon și volei.

-Competițiile la Jocurile Olimpice de iarnă: biatlon, bob, combinată nordică, curling, hochei pe
gheață, patinaj artistic, patinaj viteză, sanie, sărituri cu schiurile, schi acrobatic, schi alpin, schi fond,
skeleton și snowboarding.

Campioni olimpici

Practica acordării medaliilor primilor trei clasați a fost introdusă în 1904; la Olimpiada din 1896
numai primii doi câștigători au primit medalii, de argint și bronz, în timp ce la Olimpiada din 1900 s-au
acordat premii variate. Din 1948 sportivii plasați pe locurile patru, cinci și șase primesc diplome; din 1976
primii trei clasați primesc și ei diplome iar începând cu 1984 și sportivii clasați pe locurile șapte și opt.

1. Jenny Thompson(Natație)

2. Mark Spitz(Natație)

3. Paavo Nurmi(Atletism)

4. Michael Phelps(Natație)

5. Carl Lewis(Atletism)
6. Larissa Latynina(Gimnastică)

7. Sawao Kato(Gimnastică)

8. Birgit Fischer(Canoe racing)

9. Ray Ewry(Atletism)

10. Bjørn Dæhlie(Schi fond)

11. Matt Biondi(Natație)

12. Nikolai Andrianov(Gimnastică)

România la Jocurile Olimpice

Gheorghe Plagino (1878 – 1949) a fost primul sportiv care a reprezentat România la Jocurile Olimpice.

Soare Georgiana Anca